În aceste ultime luni s-a desăvârşit construirea unei piramide în România. Este piramida puterii, iar de la vârful ei, întruchipat azi şi efemer de Liviu Dragnea, până la bază, adică la ultimul portar de instituţie, ultima asistentă, ultimul poliţist, ultimul funcţionar, exercitarea puterii prin comandă şi supunere este totală. Puterea actuală a reuşit performanţa unică, de la Ceauşescu încoace, să reconstruiască o bază solidă şi numeroasă în care ordinul venit de sus se transmite până la nivelul cel mai de jos al ierarhiei. Trei condiţii trebuiau reunite pentru asta: 1) cultivarea în cât mai mulţi oameni a dublei capacităţi de a se supune orbeşte celui de deasupra şi, respectiv, de a porunci celui de dedesubt; 2) generalizarea incompetenţei, singura trăsătură prin care se poate asigura dependenţa unui număr indefinit de slujitori orbi ai puterii şi supunerea lor necondiţionată la comenzile venite de sus; 3) evacuarea discernământului moral şi a demnităţii individuale, a libertăţii şi a posibilităţii pentru cei prinşi în piramida puterii de a reacţiona, de a se opune, de a se revolta.
Liviu Dragnea şi cei apropiaţi lui au înţeles că exercitarea unei puteri discreţionare, absolute, dar şi funcţionale în orice clipă şi în orice direcţie, pe orice circuit de la vârful piramidei până la funcţionarul lambda dintr-o primărie de la ţară, trece prin promovarea sistematică a celor mai incompetenţi şi mai imorali dintre semeni. Cel care nu se supune la ordin, oricât de aberant ar fi ordinul, zboară. Cel care se dovedeşte mai deştept decât şeful zboară. Cel care are remuşcări sau tresăriri morale, de dreptate, de adevăr, de cinste, zboară şi el. Iar cei din vârful piramidei au înţeles, luându-se pe ei ca exemplu, că oamenii din instituţii trebuie cumpăraţi, asemeni sclavilor, fie direct, prin contracte şi aranjamente personale, fie indirect, prin măriri de salarii şi acordarea de privilegii.
Acest regim politic a dus înspre perfecţiune dominaţia relaţiei de putere în raport cu orice alt fel de relaţie interumană (comunicare, producţie etc.). Simplu spus, atunci când te membru al unei instituţii, nu contează dacă eşti eficient sau falimentar, după cum nu contează dacă eşti cinstit sau ticălos. Tot ce contează este să ştii când (şi cui) să te supui şi când (şi cui) să porunceşti. Din actul exercitării puterii, şi în guvern (uitaţi-vă la Tudorel Toader, bunăoară), dar şi în orice alte instituţii (universităţi, spitale, primării, instituţii de cultură, agenţii), a fost eliminată orice referinţă la corectitudine. Când aţi auzit ultima oare despre o evaluare corectă sau despre o angajare corectă la stat? Mai toţi cei care se află azi pe etajele superioare ale puterii au ajuns acolo prin fraudă, prin furt şi minciună. Minişti, judecători la Curtea Constituţională, parlamentari ai puterii, rectori, directori de spitale, toţi au cv-urile falsificate şi burduşite cu diplome şi titluri false. Toţi transmit spre nivelurile inferioare acelaşi mesaj, al reuşitei prin fraudă. Iar mesajul a ajuns până jos de tot.
Un prim rezultat? Riscul înţepenirii pentru mulţi ani de acum înainte a României în înapoierile produse de slugărnicia şefilor şi funcţionarilor incompetenţi, dar cumpăraţi cu salarii generoase de o putere cinică şi lipsită de scrupule. Nu există interes superior, al ţării sau al societăţii, în raport cu propriul scaun şi cu interesul financiar sau simbolic personal. Nu a scăpat niciun domeniu de activitate publică gestionat de stat care să nu fi fost capturat în această schemă de supuşenie fudulă şi agresivă, cea care, de fapt, alungă astăzi cei mai mulţi români din ţară spre o lume în care rinocerii sunt mai puţin numeroşi.
Un alt rezultat: orice partid sau coaliţie de partide care va dori să vină la putere în locul actualului grup infracţional generalizat va avea de înfruntat ostilitatea a sute de mii, poate milioane de funcţionari cocoloşiţi pentru tăcerea lor complice, ineficienţi, dar bine plătiţi, şi rezistând eroic în reţele de influenţă invizibile.
Nu e nevoie ca toată populaţia unei ţări să se rinocerizeze pentru ca o ţară să se prăbuşească, aşa cum nu e nevoie ca toate organele unui corp să înceteze să funcţioneze pentru ca acest corp să agonizeze. Dar nivelul la care au ajuns slugărnicia şi incompetenţa în administraţia şi în funcţia publică dau măsura fragilizării critice a întregii Românii, de la educaţie şi sănătate, trecând prin economie şi protecţie socială, până la securitate internă şi politică externă. România pare azi roasă pe dinăuntru de nenumărate jocuri de putere aşa cum un copac e ros de carii până devine o carcasă goală şi uscată.
Un prim rezultat? Riscul înţepenirii pentru mulţi ani de acum înainte a României în înapoierile produse de slugărnicia şefilor şi funcţionarilor incompetenţi, dar cumpăraţi cu salarii generoase de o putere cinică şi lipsită de scrupule. Nu există interes superior, al ţării sau al societăţii, în raport cu propriul scaun şi cu interesul financiar sau simbolic personal. Nu a scăpat niciun domeniu de activitate publică gestionat de stat care să nu fi fost capturat în această schemă de supuşenie fudulă şi agresivă, cea care, de fapt, alungă astăzi cei mai mulţi români din ţară spre o lume în care rinocerii sunt mai puţin numeroşi.
Un alt rezultat: orice partid sau coaliţie de partide care va dori să vină la putere în locul actualului grup infracţional generalizat va avea de înfruntat ostilitatea a sute de mii, poate milioane de funcţionari cocoloşiţi pentru tăcerea lor complice, ineficienţi, dar bine plătiţi, şi rezistând eroic în reţele de influenţă invizibile.
Nu e nevoie ca toată populaţia unei ţări să se rinocerizeze pentru ca o ţară să se prăbuşească, aşa cum nu e nevoie ca toate organele unui corp să înceteze să funcţioneze pentru ca acest corp să agonizeze. Dar nivelul la care au ajuns slugărnicia şi incompetenţa în administraţia şi în funcţia publică dau măsura fragilizării critice a întregii Românii, de la educaţie şi sănătate, trecând prin economie şi protecţie socială, până la securitate internă şi politică externă. România pare azi roasă pe dinăuntru de nenumărate jocuri de putere aşa cum un copac e ros de carii până devine o carcasă goală şi uscată.
LE: Nu este atunci o întâmplare faptul că generalizarea acestei coruperi a ierarhiei puterii este simultană cu reducerea şanselor la o viaţă mai bună pentru copiii din România. Atunci când imaginea viitorului se construieşte după chipul şi asemănarea unor oameni docili, lipsiţi de imaginaţie şi de curaj, incapabili să deosebească între bine şi rău, atunci când armate de oameni fac totul pentru a distruge posibilitatea unui viitor mai bun, copiilor de ieri şi tinerilor de azi nu le rămâne decât să-şi încropească un viitor cât mai departe de grija pe care le-o poartă oamenii pe care îi vedem zilnic la televizor apărând deopotrivă familia tradiţională, furtul din averea publică şi o siluirea justiţiei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Economia funcționează momentan pe:
- ceva acumulări din anii precedenți,
- pe împrumuturile din prezent,
- pe spinarea sectorului privat real (cel care NU funcționează din afaceri cu bani publici).
Dar bruma de acumulări cred ca s-a terminat, iar sectorul privat real va fi din ce in ce mai redus. Cei care emigrează sunt 95% oamenii care creează sau muncesc în acest sector. Si pleacă ~200 000 de români anual, din 4,5 milioane care lucrează în privat. ~ 4,4% anual