Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Unul dintre cele mai plăcute vicii ale omului este, mai nou, o dovadă de sănătate mentală: despre beneficiile lenei

Relaxare

Foto: Guliver/Getty Images

Mai avem oare voie să ne fie lene, să ne trăim lenea? Mai este legitim sau acceptabil social să fii din când în când leneș? În DEX lenea este descrisă ca o predispoziție pentru starea de inactivitate, caracterizată prin lipsa plăcerii, a dorinței sau a voinței de a munci, refuzul de a face un efort fizic sau psihic etc. Proverbele românești despre lene vorbesc toate despre neajunsurile unei astfel de trăsături de caracter: duce la sărăcie, la cerșetorie, cu un om leneș nu poți face casă etc. Știe toată lumea fabula greierului și furnicii, iar Păcală a fost dus la spânzurătoare pentru cât era de leneș și pentru că ar fi putut corupe și pe alții cu năravul acesta al său. 

Religiile sunt și ele de părere că lenea e un păcat de moarte, iar etica protestantă, bază morală pentru începuturile modelului economic capitalist, ridică munca la rangul de practică izbăvitoare care ne poate cumpăra biletul către rai: o muncă austeră și asiduă, cu scop moral ascetic, nu cu scopul huzurului frivol în lumea aceasta. Comunismul a asociat lenea burgheziei și a făcut-o dușman de clasă. Toată lumea trebuie să muncească, iar munca intelectuală nu e muncă adevărată, ci sfidare și pretenție de superioritate. Contează sudoarea frunții și egalitatea.

Fără doar și poate lenea ca o lipsă a voinței sau dorinței de a depune orice fel de efort spre orice direcție, lenea ca stare de infantilizare și dependență de ceilalți, lenea cronicizată ca lipsă a energiei vitale și a dorinței de a trăi pe propriile picioare este o problemă caracterială și psihologică. Dar nu toate experiențele de stări de lene sunt la fel. A trăi din când în când momente de retragere și de inactivitate, a simți nevoia de a sta, de a nu face nimic, de a te relaxa, de a lua o pauză de la tot și toate este normal și sănătos.

Iarna este un anotimp al retragerii în propria matcă, al hibernării și al conservării de resurse, un timp în care ne putem angaja în autocontemplare, funcționând la ralanti în exterior dar dându-ne timp pentru interior. 

Adesea răcelile sau bolile vin ca un mesaj din partea minții și a corpului care ne spune că e momentul să o luăm mai ușor, ca un avertisment, un semnal de alarmă care ne forțează să ne oprim și să ne îngrijim mai mult, să ne dăm voie să trăim retragerea necesară regenerării.

Când ne surprindem în aceste momente e util să reflectăm la starea noastră de dinainte de a ne îmbolnăvi și să învățăm din asemenea experiențe să ne permitem pauze fără a fi nevoie să ne îmbolnăvi. Siesta, un obicei mediteranean, dar și balcanic, e o altă formă de a trăi lenea câte puțin în fiecare zi: o mică fereastră de revigorare și de contemplare, la jumătatea zilei, în care te poți odihni, poți evalua prima jumătate a zilei și te poți pregăti pentru a doua, un moment în care să lași mintea liberă să reflecteze sau să creeze, un timp în care mintea și corpul își încarcă bateriile și se reconectează în armonie. 

Avantajul cel mai mare al lenei periodice mi se pare acela că poate aduce seninătate, prin capacitatea sa de a ne deconecta atenția de la furnicarul cotidian, pentru a putea da proporția cuvenită lucrurilor din viața noastră: dorințe, planuri, împliniri sau dezamăgiri, speranțe.  

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu e o noutate. Lumea toată care încă nu a citit-o ar trebui să citească lucrarea din anul 1880, dar de maximă actualitate, "Dreptul la lene" de Paul Lafargue.
    • Like 0
  • fc check icon
    lenea este un semnal al întregului corp-minte. este un început de depresie, este o primă reacție a sinelui, o fugă. lenea este reducere a vitezei de pilotare a vieții, a propriei vieți, pentru că nu mai putem. releul stării de bine, al Binelui, dă afară și ne spune clar când suntem atacați. actuala orânduire socială este strâmbă și e imposibil să eviți agresiunea ei asupra eului individului. pot doar reclusivii, asceții, ”stâlpnicii”, călugării. practic, lene nu poate exista în peisajul uman normal. ce auzim că e lene e mai degrabă o așteptare a sufletului rămas undeva-n urmă, pierdut pe drumul spre nimic. un tribut plătit vremilor nebune și exploatatoare foarte. săracii nu-și permit luxul lenii. bogații au inventat ”anul sabatic”, artiștii și l-au putut cere ca drept, realizând că doar starea de bine poate susține actul creator de frumos. top-modelele ori foto-modelele cu atât mai mult! :-) strict aplicat, tehnic de-a dreptul, dogma și logica lui 8-8-8 e crimă curată astăzi. ființa umană nu (mai) poate ține pasul cu acest inutil barem. azi, în acest moment al evoluției omenirii, trebuie schimbată și-ncă-n favoarea individului, pentru că omul e important, nu profitul, nu stăpânii omului. e păcat că va dura mult timp dar trebuie știut că fix acolo se va ajunge: omul nu trebuie să muncească ”opt ore”. e prea mult și nu-i mai ajunge pentru sine. și e inutil. pentru că odată cu evoluția tehnologică apare și dispariția unor (multor) meserii ori locuri de muncă. și aici apare adversarul: sistemul îi vrea totuși, pe sclavi, pe cei mulți (prostimea), ocupați. omul trebuie să se chinuie cu ceva spre-a nu avea timp să gândească. să rămână prost, să rămân-o vită de povară, nu un spirit care poate face alegeri în baza unor criterii și principii. sănătatea publică va produce dovezile statistice la vreme potrivită: 4 ore de muncă reale sunt prea-destul. asta când organizarea socială, social=economică, social-administrativă, vor fi gândite de oameni morali, iubitori de oameni, de ordine și frumos. veritabili ergonomi sociali. și să nu uităm că așa cum savurăm lenea (dolce far niente) tot așa gustăm și-ncă lacom munca cu pasiune, din pasiune. negustorul prost strică marfa, botează calitatea (abjecția numită obsolescence), timp în care negustorul bun face și livrează un bun care durează garantat ”100 de ani”. doar pare suicidar ...dar asta deschide, nu închide. deschide calea spre treapta superioară, inaccesibilă prin jmecherie ori corupție.
    • Like 3
    • @ fc
      Stimate/a fc , mi-a placut și am apreciat comentariul dvs. O singura rugaminte aș avea ; respectați totuși ortografia ( aia care zice ca fraza se incepe cu litera mare) , ca semn de respect pentru cititor : așa am fost invațați sa citim și marturisesc ca eu am fost pe alocuri derutat de inceputul frazei cu litera mica.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult
Text: Suzana Gras/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon