A început școala. Și cu ea o grămadă de griji și de întrebări. Și dacă grijile și întrebările tale sunt despre „unde parchez lângă școală”, „cum o fi doamna cea nouă” sau chiar și „ce mă fac cu manualele” ești dintre cei mai norocoși. Chiar dacă grijile sau întrebările sunt despre „nu are școala aviz de funcționare”, tot nu sunt ieșite din normă. Și nu zic asta pentru că e normal ca 80% din școli să nu aibă avize de funcționare (cel puțin asta era situația recunoscută de Ministrul Educației la sfârșit de august). Ci pentru că aceste griji nu îi determină pe copiii noștri să renunțe: la școală, la sistemul de educație sau la educație pur și simplu.
Dar există locuri și comunități din România unde statisticile oficiale zic că rata abandonului școlar este cu peste 20% mai ridicată decât media europeană. Și nu sunt puține. Comunitățile acelea pot fi Gârcini sau Gălbinași – de care nu prea ai auzit – sau Ferentari, de care poate ai auzit prea multe.
Ce se întâmplă cu copiii de acolo? Cine să-i ajute să nu renunțe la școală și la educație? Părinții sunt mult prea săraci ori sunt „afară” ori nu sunt. Profesorii, câți sunt și câți sunt cu adevărat pregătiți fug de comunitățile sărace, așa că nici măcar de parfum de „Domnul Trandafir” nu prea au parte copiii de acolo.
Și ce se întâmplă dacă acești copii renunță la școală? Școala nu este pe lume numai să le dea copiilor informație. Rolul și rostul copiilor este să fie la școală. La școală primesc și un spațiu de protecție pentru potențialul lor. Un spațiu de gândire și de visare pentru „ce o să te faci când o să fii mare”. Și tare mi-e teamă că foarte mulți dintre acești copii care renunță la locul și rostul și spațiul lor de protecție vor crește marcați de această renunțare pe care o vor cascada mai departe în viețile lor. Și că vom pierde cu toții din acest potențial. Pentru că educația este și cea mai pragmatică investiție în potențialul și viitorul forței de muncă și în sustenabilitatea sistemului de asigurări sociale. Bănuiesc că nu vrea nimeni de aici să ajungă să trăiască într-o țară unde muncești la 70 de ani pentru a plăti o armată de asistați social pe la 30 de ani neinserabili pe piața muncii.
Cristian Tudor Popescu scria la un moment dat de românii care vor să trăiască în țara normală cu legi și aspirații europene România și nu mai vor să traiască în Românica – locul ordonanțelor strâmbe, a colțurilor tăiate, a descurcatului și învârtelii. Eu cred că în Românica ajung cei care la un moment dat renunță la ceva important. Unii poate la cinste, alții poate la o viață demnă sau la rostul și potențialul lor. Cum de partea cealaltă în România pot ajunge oameni foarte necăjiți, dar care nu renunță la muncă cinstită și o viață demnă.
Dar ce mi se pare cel mai trist este că acești copii care renunță la educație din cauza prea multor încercări sunt așteptați cu brațele larg deschise în Românica de politicienii ordonanțelor și acareturilor exotice să le furnizeze marea masă de manevră a asistaților social.
Dar există speranță și proiecte serioase care ajută copii din comunitățile încercate să nu renunțe la educație. Teach for Romania este o organizație non-guvernamentală care formează profi și învățători și îi pregătește într-un program special de pedagogie și leadership și le dă burse ce completează până la un nivel decent venitul de cadru didactic stagiar. Apoi îi repartizează în școlile pe care efectiv nu le vrea nimeni. În comunitățile de care, de regulă, fuge toată lumea. Să îi ajute pe copiii de acolo să nu renunțe la educație. Să le bată părinților în poartă și să se roage de ei să-și lase copiii la școală. Să le facă rost de ghete și încredere celor care nu au de nici unele. Să le dea acel spațiu de protecție copiilor și să le hrănească visele și potențialul cu învățământ bazat pe valori celor ce nu renunță. Și să se prăbușească împreună cu cei care totuși renunță. Și ziua următoare să o ia de la capăt.
Daca vreți să ajutați copiii și profii Teach for Romania și să le cunoașteți poveștile adevărate – vă recomand cu căldură să le luați direct de la sursă: www.teachforromania.org
Ele ar putea forma serialul #NURENUNT. Un serial scris în fiecare zi de cele peste 100 de cadre didactice selectate și pregătite de Teach și de miile de copii pe care îi ajută să nu renunțe la educație, la visurile și la potențialul lor. Și de cei ca noi. Cei care credem în copiii noștri și vrem să îi ajutăm să nu renunțe.
Trimite SMS cu textul TFR la 8844 și donează 2 EURO/lună! Cu ajutorul tău, mai mulți copii din medii vulnerabile vor avea acces la educație.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O societate este formată din MEDIE, din persoane obişnuite. Rarităţile, olimpicii cu care sistemele se mândresc, sunt ACCIDENTE. Fericite, evident, însă rarităţi. Aceştia merg pe paliere speciale, la şcoli speciale, de elită, unde îşi şlefuiesc talentul.
Învăţământul românesc este incapabil să producă o clasă medie. Materiile sunt înţesate cu teorie, practica lipseşte cu desăvârşire. În timp ce în sistemele de învăţământ sănătoase contează aptitudinile şi abilităţile pe care şi le dezvoltă elevul, la noi primează teoria, multă şi îndesată cu furca. Un sistem sănătos propune un nucleu uzual (CORE CURRICULUM), în jurul căruia gravitează o serie de pachete educaţionale pe care elevul le alege liber, în funcţie de preferinţe. La noi fiecare materie e dusă până în pânzele albe, obligatorie şi bazată pe teoretic.
Eşecul de a produce o clasă medie va fi un dezastru pe termen lung. Olimpicii cu care ne mândrim vor pleca dintr-o ţară în care clasa medie începe să decadă datorită unei educaţii care le trece pe la ureche ca un bâzâit supărător. E ca şi cum ai încerca să transformi în atleţi de elită nişte oameni despre care ştii din start că sunt oameni obişnuiţi. Sistemul îi ignoră total, deşi numeric formează 90% din masa de elevi. Materie multă, experienţă ioc, imaginaţie ioc sunt coordonatele negative ale sistemului autohton. Invariabil sistemul va genera frustrări şi în mare parte e responsabil de degringolada în care ne aflăm.
Învăţământul DIFERENŢIAT este o necunoscută în România. În lipsa unui nucleu uzual şi a unor pachete eduacţionale toată lumea e pusă să sară atât de sus încât unii nici nu mai încearcă. E un sistem care "uită" că o societate trebuie să fie stratificată, că talentele şi geniile au rolul lor, dar nu pot suplini rolul unei clase medii. Sistemele din afară produc o clasă medie care este vizibilă: oameni ok, cu o meserie ok, cu o familie ok. Reflexul de a da vina pe politic sau pe orice altceva nu funcţionează, pentru că toţi suntem produsul aceluiaşi sistem falimentar. Câtă vreme nu conştientizăm anomalia nu vom putea îndrepta nimic.
Later edit: nu, olimpicii nu sunt nici accidente si nici nu merg la scoli speciale. Sunt elevi care muncesc pe branci, care lucreaza cu pasiune din carti produse de acelasi sistem de invatamant pe care il blamati. Acelasi sistem care produce elevi si studenti (nu doar olimpici) pe care vin sa ii recruteze companii din afara si universitati de renume. Asa ca nu, nu programa e de vina, ci, asa cum bine a fost punctat in articol, finantarea precara. Asta e anomalia. Btw, nucleu si "pachete educationale" avem si noi.
Sunt curios cu cati olimpici si elevi care au reusit sa plece in afara ati vorbit. Eu am fost ani buni in mediul acela si nu e nici pe departe o mare tragedie. Lucrul la celelalte materii este in cel mai rau caz un mic inconvenient, atat. Nimic absurd sau tragic.
"În sistemele sănătoase ar urma un nucleu de bază şi ar urma matematica opţional, pentru că o doreşte." - 1) si la noi tot asa functioneaza. 2) Matematica optionala din alte sisteme se face, in multe cazuri, mult mai slab ca la noi. In sistemul canadian, cum am aratat anterior, chiar si nevelul maxim, pentru pasionati, e slab. 3) Demonstrati, va rog, ca programa noastra e nesanatoasa.
"Religia, e opţională. Restul e la impuse." - in unele cazuri religia e optionala doar pe hartie, dar OK. Restul se aleg odata cu profilul liceului. Nu mi se pare deloc evident ca un elev de 14-15 ani e suficient de matur si cunoaste suficient cat sa isi stabilieasca singur curriculumul, chiar si partial. Daca isi doreste mate/fizica OK, niste profesori, oameni cu experienta au stabilit deja de ce cunostinte e nevoie ca sa mearga mai departe. Daca isi doreste programare, sau ceva pe latura de uman, la fel. Pare mult mai sigur asa decat sa lasi un copil sa ia astfel de decizii.
Performanta oricum se urmeaza prin liberul arbitru. Nu are nimeni dreptul sa forteze un elev sa mearga la concursuri.
E nevoie de ceva timp pentru teme, dar daca lucrezi eficient si inveti sa te concentrezi nu e nevoie de exagerari. Nu scrie nicaieri ca trebuie date teste aproape zilnic, asta depinde de profesor, nu de programa. Experimente in grup faceam , unde exista materiale se poate face iarasi depinde de profesori.
Ca se face prea mult la literatura la liceele de mate-info, aici tind sa fiu de acord. Intre liceele de uman si cele de real balanta nu e echilibrata. Macar examenul de romana pentru cei de la real ar trebui sa fie cred semnificativ mai lejer decat e azi. Ce se face in generala insa e OK. Formularile ultra alambicate din cartile de comentarii iarasi nu cred ca fac parte din programa. Depinde de profesor cum prezinta subiectul.
Despre care standard de matematica vorbiti? Ce se face in 5-8? Ce se face la liceele de real? Sau ce se face la cele de uman/ alte profiluri?
Sisteme care invata unele de la altele...interesant, as fi curios sa vad ce ar iesi. Ideea asta are potential, recunosc.
Sa fim seriosi, matematica de scoala generala, ce se face la clasa cel putin e banal. E fix nucleul de care vorbiti, elementul comun. Pentru asa ceva nu ai nevoie de talent, doar de lucru si disciplina. Daca te gandesti in fiecare secunda cat de mult nu iti place in loc sa te concentrezi pe problema normal ca dureaza cu 5 ore in plus. Lucrurile astea nu sunt o pierdere de timp, sunt chestii de baza + cultura generala. Si nu atat in sensul de cunostinte in cazul matematicii, cat de abilitate de a rezolva probleme de orice fel.
In programa sunt niste elemente de analiza literara, perfect simplu de inteles. Ce nu e in programa e "bucolismul panteistic" si alte astfel de formulari exagerate. E treaba profesorului sa inteleaga asta si sa predea cum trebuie.
Fiecare sistem are standardele sale si particularitatile sale. La fel si noi cu al nostru. Daca nu e la fel ca in alte parti nu inseamna automat ca e si gresit.
Pana acum discutasem strict despre sistemul preuniversitar romanesc, pentru ca pe acela il cunosc mai bine. Pot sa va spun insa ca si in afara la facultate se fac materii care nu ajuta neaparat mai departe. Am avut de exemplu ore de laborator de fizica, desi eu nu am treaba cu fizica experimentala. Si stiam inca de atunci ca nu voi avea treaba cu fizica experimentala. Imi pare cumva rau ca am trecut prin asta? Nu, pentru ca asta imi lasa deschise niste usi, nu se stie niciodata. Pana si o facultate nu te pregateste doar pentru o nisa foarte foarte precisa, ci pentru mai multe lucruri intr-un anumit domeniu.
Am ramas cu exemplul canadian de la un articol anterior. Ma uitasem atunci pe programa de matematica din Ontario, eram curios sa vad ce fac ei la liceu. Sunt de acord ca nu se face nimic in plus, problema pe care o vad e ca la nici una din optiuni nu se face suficient pentru cei care isi doresc sa studieze stiinte exacte, cu exceptia poate a celor care merg inspre biochimie. De asta am dubii in ceea ce priveste utilitatea, cel putin in unele cazuri.
Stau si ma intreb atunci ce sanse ar fi avut persoana din exemplul dvs. sa lucreze in afara, chiar si cu schimbarea ulterioara de cariera daca nu ar fi avut startul foarte bun cu diplome si cupe in Romania.
Dar am şi un alt exemplu, în Belgia. Un simplu inginer, fără calup de cupe, are acum o... librărie de benzi desenate!!! Care îi merge foarte bine. Nu toţi pleacă în afară cu sacul de diplome. Unii pleacă pur şi simplu şi reuşesc să ducă un trai decent. Adică nu întorc banii cu lopata, stau cu chirie (acolo contractul de chirie funcţionează altfel, cel puţin cinci ani eşti sigur de locul în care stai) dar sunt fericiţi.
Nu am spus ca nu poate Europa fara romani, ar fi absurd. Am spus doar ca, din punct de vedere profesional, in domenii precum ingineria (IT mai ales) si stiintele exacte ne-am facut un oarecare renume, ceea ce e foarte bine. Da, daca in multe cazuri studentii romani nu ar perfoma mai bine decat altii de prin alte locuri nu ar fi atat de cautati de firme si universitati straine. Recrutari la asemenea frecvente nu se fac in toate tarile.
In afara nu am vazut probleme de integrare sociala, sau diferente in ceea ce priveste integrarea sociala intre romani si studenti de alte nationalitati. Poate sa fi fost o problema la generatiile anterioare, nu stiu, dar in ultimii cativa ani putin probabil cred.
Daca fratele respectiv a ajuns copywriter, presupun atunci ca nu a facut un liceu de mate-info. Ii era atat de greu sa ia un 6-7 in generala sau intr-un liceu de uman/alt profil diferit de mate-info?
"românii au dificultăţi reale de adaptare socială şi sunt percepuţi ca fiind din altă lume." - asta rezulta de unde? Eu unul m-am intalnit poate cu zeci de romani in medii universitare din afara tarii, nu am vazut cazuri de probleme de adaptare sociala. Da, toti venisera din medii competitive si puteau foarte bine sa lucreze si in grup. Asta pentru ca mediul competitiv te invata sa iti depasesti limitele si sa faci ce trebuie sa faci ca sa iasa treaba ca lumea, fie ca e vorba de munca individuala sau in grup. La randul meu am fost in situatii in care am lucrat in grup pentru diverse proiecte sau prezentari. N-am avut probleme, cum nici cunoscuti de-ai mei nu au avut. Nu stiu de unde scoateti generalizarile astea.
"Pregătirea profesională este OPŢIONALĂ, copilul alege un pachet educaţional potrivit cu capacităţile şi preferinţele sale. Nu singur, ci îndrumat de specialişti." - atunci exact acelasi lucru se intampla si la noi. Pana in clasa a 8-a se face acel nucleu, apoi se opteaza pentru liceu.
"însă munca nu poate suplini talentul, aptitudinile şi aplecarea spre un anumit domeniu" - cum sa nu. Sunt oameni talentati si lenesi, si altii cu mai putin talent dar cu rezistenta mare la efort.
"Pe de altă parte munca susţinută ar trebui aplicată doar în zona pe care ţi-o doreşti, nu şi în zonele pentru care nu ai nicio înclinaţie." - nu sunt de acord. In viata inevitabil trebuie la un moment dat sa faci si lucruri care nu iti plac. E nevoie deci sa inveti cum sa treci prin astfel de situatii, sa capeti o anume rezistenta. Am vazut la studenti straini inclusiv atitudini de mimoza cand era nevoie sa faca ceva ce nu le convenea "ca vai, ca ce-i asta? ca e nu stiu cum, ca de ce-mi pierd timpu' etc. etc." si trageau de timp... oameni carora li s-a insuflat devreme ideea ca sunt foarte capabili (cand de fapt nu prea erau) si ca de aceea li se datoreaza ceva. La romani mai rar astfel de atitudini.
"Nu, nu putea să ia doar un 6-7 în generală PENTRU CĂ MEDIA CONTEAZĂ 25% DIN EXAMEN, iar cu un 6 n-ar fi fost sigur că nu se nenoroceşte." - cum sa se nenoroceasca, mai exact? Ce se putea intampla in cazul cel mai rau? Nu ajungea la un liceu foarte bun, si ce daca? Daca tot nu putea tine pasul la un asemenea liceu, de ce sa se chinuie? Nu e vorba de fuserit matematica, dar daca nu esti de 10 OK, asta e. Lucrezi cat poti, retii cat poti, treci clasa si mergi mai departe, nu e nicio tragedie, nu moare nimeni ca ai luat un 6 sau un 7, nu cade cerul daca nu ajungi la un liceu de top.
"Dar n-ar fi bine ca în loc să fentăm matematica onor învăţământul românesc să ne pună la dispoziţie un nucleu de bază, fără exerciţii cu matrice sau alte nebunii inutile celor care nu vor face matematică niciodată?" - exercitii cu matrice nu se fac decat acolo unde e nevoie, la anumite profiluri. Nucleul de baza exista, diferenta fata de unele din sistemele din afara (altele sunt totusi similare cu al nostru) e ca la noi evaluarea e mai cinstita. Daca esti mediocru, nu reducem standardele ca sa ai tu note mari cu orice pret, iti spunem cinstit unde te afli. Ce faci tu, elev, cu informatia asta te priveste. Poti sa accepti asta si sa mergi mai departe sau, daca vrei, poti sa iti depasesti limitele.
"SĂ FIE OPŢIONAL, NU SĂ ŢI SE BAGE PE GÂT ECUAŢII CU MATRICE DE SĂ-ŢI PICURE LACRIMILE PE CAIET." - cum am mai spus, optiunea exista, permanent de fapt. Ca ajung sa iti curga lacrimile pe caiet sau nu, ca ramai sau nu cu bazele dupa terminarea scolii, asta depinde de elev, nu de scoala, si in nici un caz nu de programa.
Cat despre liceele foarte proaste, da, sunt o problema, dar nu una legata de programa. Am putea sa trecem din nou la evaluare prin examen si atat, fara sa conteze media din 5-8, sigur. Insa daca elevul a fost de 6-7 in timpul celor 4 ani, probabil nota la examen nu va fi mult mai buna. In plus de asta, se poate veni cu argumentul ca examenul pune prea multa presiune pe elevi. Discutabil, modificari aici s-au mai facut si se pot face. Din nou, nu are programa legatura cu asta.
Materia nu este aceeasi, uitati aici programa si diferentele intre profiluri: http://www.mateinfo.ro/matematica-profesori-documente-titularizare-grade-definitivat/documente-scolare-matematica/377-programa-bac-matematica-m1-m2-m3-2016/file
In plus de asta, daca am ajuns la nivelul liceului, atunci mediile conteaza si mai putin mai departe. A lua 6-7 nu inseamna neaparat a fenta ceva, poate foarte bine sa insemne ca atata poti si nu-i nimic rusinos in asta. Nu toti pot sa ajunga la liceele bune, e exclus. Unii ajung si la liceele mai proaste si totusi viata merge mai departe pentru ei. In plus, in sistemul actual daca matematica e o mare problema la admiterea in liceu, atunci mediile de la celelalte materii pot compensa. Solutii exista.
Exemplul de la sport: fiecare are ideile proprii despre ce inseamna nivel inalt, mediocru etc. Decizia insa o fac cei pregatiti in domeniu, dupa niste criterii clare si obiective. Daca dvs. sunteti de specialitate (profesor, antrenor de sport etc.) atunci adresati-va autoritatilor care fac programele, prezentati-va argumentele, demonstrati punctul dvs de vedere si convingeti-i sa schimbe programa. Stacheta la matematica la nivel de clasa e departe de nivelul de campion european. Nota de 10 inseamna lucru foarte bun, un oarecare nivel de excelenta, nu e doar nota de trecere. E normal ca 10 sa insemne standard ridicat.
Va concentrati cred pe directia gresita. Nu faptul ca sunt standarde ridicate e problema, ci faptul ca mediocritatea implica licee proaste pana la a fi medii nesigure. Daca si liceele unde se intra cu 6-7 ar fi OK, lucrurile nu ar fi atat de problematice. La acele licee trebuie lucrat, deci pana la urma la finantare.
Scoala am facut-o spre sfarsitul anilor 90, inceputul anilor 2000. De atunci am pastrat legatura cu fosti profesori, am fost atent la schimbarile de programa, dificultatea examenelor etc. Schimbarile nu mi se par semnificative. Fata de anii 80 probabil sunt mai semnificative.
"Nu, şcoala românească n-are legătură cu opţiunea. Poate opta un elev de clasa a VII-a pentru un alt nucleu de matematică, mult mai simplificat?" - nu si nici nu ar trebui. Nu are inca maturitatea sa decida de ce cunostinte are nevoie in viata. Nu orice trebuie supus alegerii. Nucleul e unul singur, toti invata aceleasi chestii de baza si se diferentiaza ulterior. Cel care da la mate-fizica va invata mai mult odata ce ajunge la un liceu de mate-fizica. Ceilalti mai putin. Cat despre competitie, asta e un atu, nu un impediment. Din cate am vazut, romanii care vin din medii competitive nu au o problema sa lucreze in grup. Cei care vin din medii mult mai putin competitive au probleme cand vine vorba de munca individuala si de inevitabilele concursuri (pe un job, diferite examene etc.), depind prea mult de munca in grup.
"Ce se întâmplă dacă elevul din afară chiar doreşte matematică, fiind clar că nu poate reuşi doar cu acest nucleu? Simplu, urmează un pachet educaţional axat pe matematică." - stiti, cand aplicam la universitati in afara am dat examene din materia si tipul de exercitii specifice sistemului american, SAT 1 si 2. Acele examene se dau in State la terminarea liceului, SAT 1 e pentru toata lumea, SAT 2 e pentru cei care, cum ziceti, se indreapta spre o anumita specializare. Am dat SAT 2 pe mate si pe fizica, deci pe nivelul inalt din sistemul lor pentru materiile astea, pachetul educational axat pe mate/fizica, pentru pasionati etc. Au fost penibile. Pachetele lor educationale s-au dovedit a fi slabe, ca si nucleul de altfel, care pare de-a dreptul insuficient. Si nu materia in sine e problema, cat faptul ca nu te invata sa gandesti asa cum ar trebui. Si materie putina, si probleme foarte usoare. Nu cred ca am spus ca mediocritatea ar fi un pericol, mediocritatea pana la urma e ceva inevitabil in orice sistem. Ce mi se pare aiurea este sa lasi standardele sa cada pentru ca cel mediocru sa aiba numai note mari, pentru ca asta risca sa ii dea o impresie falsa despre sine. Asta ca sa nu mai spunem ca odata ce cad standardele in nucleu, se vor duce la vale si cele din pachetele optionale pentru ca, nu-i asa, nu poate sa fie saltul prea mare.
Asa e, nu-i nici o problema sa practici o meserie. Nu e nici o drama sa iesi din scoala generala cu 6-7 la mate si sa mergi la o scoala profesionala. Nu vad de ce ar fi musai sa iasa toti cu 10, insa.
La punctul 2: da, de acord, ar trebui sa avem psihologi in scoli. In unele scoli si licee chiar exista. La mine in liceu de exemplu aveam psiholog si unii elevi mergeau din cand in cand sa stea de vorba cu dansa. Daca se intampla sa intarzie la ora de exemplu, sau sa mearga in timpul orei de dirigentie, nu era o problema. Oricum in mod normal orice profesor ar trebui sa aiba ceva pregatire in psihologie si pedagogie mai ales.
" Nu sunt vizibile, dar la început un estic e simţit imediat. Vor dura câţiva ani până când se va deprinde cu mentalitatea occidentală." - iarasi, nu vad de unde rezulta ca asta ar fi o regula. Din ce am vazut eu, regula pare sa fie exact pe dos. Dar cum am mai spus, discutam fiecare pe experiente proprii, nu avem date. Ma rog, eu cel putin nu am. Daca dvs. aveti, va rog luminati-ma si pe mine.
Logica e mai abstracta decat matematica. E normal sa incepi cu matematica si apoi sa ajungi la logica (daca ajungi acolo, nu stiu daca se face in toate liceele), asa cum e normal sa studiezi intai operatii cu numere naturale, nu axiomele lui Peano. A fi la varf sau nu e oricum o chestiune de alegere. Nu e obligatoriu sa aiba toata lumea 10 si sa fie toti olimpici, nici nu se poate.
Sa luam exemplul dvs. cu tanarul de 17 ani. Da, e normal sa studiezi si altceva in afara de aria ta. Si eu la facultate trebuia sa am un curs pe semestru din latura socio-umana, desi eu studiam stiinte exacte. E normal sa ai deschidere si catre altceva. Ziceti bine cu romanul interbelic, iata ca tineti minte de atunci :)
"Citeşti fiecare roman din bibliografie cu punct şi virgulă? Nu, pentru că te-ar opri din pregătirea şi pasiunea ta principală. " - ba, faci timp si pentru altceva si citesti romanele pe parcurs, nu ingrasi porcul in ajun. Nu am intalnit pana acum profesor sa incurajeze elevul sa invete comentarii pe dinafara, si in nici un caz sa incurajeze sa nu citesti lucrarea pe care urmeaza sa o analizezi. Daca nu faci altceva decat partea pe care te specializezi poti foarte bine sa ajungi de exemplu ca acei americani de care se face misto pentru ca nu stiu unde e Turcia (cel mai puternic aliat NATO, daca nu ma insel), ba mai si cred ca ii intrebi de curcani.
Literatura fara sa citesti se poate face oriunde, daca nu sunt comentarii sunt rezumate, nu suntem noi singurii care am descoperit scurtaturile. Nu e insa un lucru bun si nu trebuie incurajat.
Cocalarismul romanesc nu cred ca din scoala vine. Lectii de marlanie sunt prezente in afara scolii, mult inainte de a se discuta comentarii literare la scoala.
"Referitor la salata noastră, niciun profesor nu stă să verifice dacă ai citit calupul de romane pentru bac." - nici nu are cum, asta e responsabilitatea elevului. Profesorul face cat se poate si il sfatuieste pe elev cum stie mai bine. Mai departe depinde de elev. Daca elevul vrea sa-si fure singur caciula, e problema sa, nu are programa de-a face cu asta.
V-ati exprimat bine, am inteles, nucleu si specializare. Ce spuneam eu e ca nucleul in multe sisteme din afara e slab, nu contine destul, si asta se vede. Da, nucleul nostru e mai avansat, asa e, asta e un lucru foarte bun, nu un dezavantaj.
Depinde si de perspectiva: dvs. spuneti ca pustiul de a 5-a e doctor docent, eu zic ca ceilalti sunt mult in urma. Cu lacrimile pe caiet am mai discutat: nu e vina programei, disfunctionalitatea e la finantare, la liceele unde se intra cu note mai mici. Daca acele licee devin OK, atunci problema dispare.
Cum spuneam mai inainte, demonstrati ca lacrimile pe caiet si parintii care nu stiu sa rezolve probleme de scoala constituie regula si nu exceptia si voi fi de acord ca e nevoie de schimbare la programa. Partea cu parintii imi vine greu sa o cred, sincer. Greu de crezut ca e o problema la nivel de intreg, vreau sa spun, cazuri singulare or exista.
Sistemul nu il obliga pe elev la absolut nimic. Nici macar nu e obligatoriu sa faci scoala de vreun fel, sa inveti sa citesti. "NU SE FACE CRITICĂ LITERARĂ într-un sistem sănătos" - de ce nu? Ca nu se face in alte sisteme nu e un argument suficient de bun. Vorbeati de psihologie ca stiinta, unde e demonstrat ca a face analiza literara la scoala (partea pe care o avem noi in programa) e in vreun fel daunator, si ca asta e corelata cu materia in sine, nu cu modul in care preda profesorul? Unde e demonstrata cauzalitatea, pe ce date?
E slab, semnificativ mai slab ca al nostru. Asta se vede si la testele de baza, si, prin consecinta si la partea optionala/ de specializare, cum vreti sa-i ziceti. Degeaba vrei specializare daca nu ai pe ce construi.
"Iar lacrimile nu apar numai la şcolile de elită, apar la orice şcoală încă din clasa a V-a" - serios, orice scoala? De unde rezulta asta? Exista niste date, s-a studiat problema?
Bun, OK, sunt diferente fata de sistemul francez, dvs. stiti mai bine. Vreti sa spuneti insa ca le stiti la fel de bine pe TOATE celelalte?
De finantare vorbeam legandu-ma strict de liceele proaste si nesigure.