Când era mică visa să se facă actriță și organiza spectacole în fața blocului. Maria Popovici, 27 de ani, câştigătoare a celui de-al doilea sezon al show-ului „iUmor“, este una dintre una dintre puţinele femei din România care fac stand-up comedy. Și-a dat seama că are umor când și-a văzut prima oară „prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente”. Într-un interviu acordat Republica.ro, Maria Popovici spune că în România se poate trăi decent din stand-up comedy și admite că, după ce a obținut premiul „iUmor”, la spectacolele ei au început să vină mult mai mulți oameni, primește multă atenție și încurajare.
Crede că în România o femeie ar avea șanse la președinție? În ce țară ar emigra și care au fost cele mai dificile momente pe scenă ? Răspunsurile în interviul acordat Republica.ro:
- Atunci când erați mică ce visați să deveniți?
- Am vrut să fiu actriță. La un moment dat am crezut că toți oamenii din lume trec în viață, pe rând, prin toate meseriile: șofer, medic, profesor, frizer etc. Am aflat repede că nu e așa și mi-a zis bunicul meu că actorii în schimb se pot juca de-a orice și pot fi oricine, când vor (nu e chiar așa). Când eram mică organizam ditamai spectacolele în fața blocului. Dădeam și casting, făceam repetiții, vindeam bilete vecinilor. Când aveam musafiri acasă, îi puneam să mă asculte cântând și le ceream și bani uneori. Săracii…
- Când ați știut că vreți să faceți stand-up comedy? În ce imprejurări v-ați apucat de această activitate?
- Am făcut parte din trupa Teatrului Independent „În Culise”, încă de la înființarea lui. Acest teatru a avut mai multe sedii de-a lungul timpului, pentru că se fac atât de mulți bani, încât îți permiți să te muți unde vrei. Glumesc. Ne mutăm pentru că ne era tare greu. În al doilea loc în care am poposit, undeva pe la Piața Națiunile Unite, aveam un bar și o scenă, iar seara târziu, după spectacolele de teatru, veneau diverși stand-up comedieni din București și făceau show-uri. La un moment dat au început să organizeze seri de Open-mic, adică seara amatorilor, pentru cine avea 5 minute scrise și voia să le încerce pe scenă. M-am urcat o dată, m-am urcat de două ori, a început să îmi placă și am început să urc pe scenele cluburilor de comedie care organizau Seara Amatorilor, apoi să deschid pentru show-urile comedienilor mai mari (am câștigat un alt concurs, Cupa 99, care mi-a adus ca premiu un contract de 1 an de zile cu „Club 99”) și în final ne-am făcut noi propriul show de stand-up comedy la Teatrul „În Culise”. Între timp, acest teatru nu mai există, așa că am mutat trupa de stand-up (eu, Alexandru Minculescu și Alexandru Banciu), la „Mojo”, în centrul vechi.
- Când v-ați dat seama că aveți umor?
- Când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente. M-am simțit tare bine. Am început să inventez tot felul de povești exgerate și nu mă mai opream. Facem des asta și acum.
- Cum a fost prima dată pe scenă?
- Prima dată pe scenă pentru mine nu a avut vreo legătură cu stand-up-ul, dar prima oară când am urcat pe scenă să fac stand-up, m-am speriat de cât de diferit este de teatru și cum trebuie singură să controlez tot.
- De ce faceți stand-up comedy?
- Pentru că nu aș mai putea acum să renunț, îmi place prea mult. Toată săptămâna mă gândesc numai la asta, la momentul în care urmează să mă urc pe scenă, poate pe o scenă nouă, într-un oraș nou. Mă gândesc oare cum o să fie publicul, ce glume să mai încerc, iar apoi, dacă iese bine, nu mai am nevoie de nimic mult timp.
- Cât de des schimbați numerele pe scenă?
- Mai rar decât mi-aș dori. După iUmor, a trebuit să scriu vreo 30 de minute de material nou nouț și e mult mai greu decât pare. Chiar dacă scrii o glumă acasă, pe foaie, ea se formează în timp, pe scenă, găsești mereu lucruri noi, unele se nasc din improvizații cu publicul. Acum suntem plecați în turneu prin țară cu un material, avem fiecare aproximativ 30 de minute, dar la toamnă când vom pleca iar, va trebui să revenim cu ceva cu totul nou.
- Aveți niște modele în stand-up comedy?
- Tocmai m-a dezamăgit puțin un ,,model’’ (e mult spus model) al meu, o comediană din SUA, Amy Schumer, care a scos de curând un special pentru Netflix, care din păcate a fost foarte slab. Și nu înțeleg de ce, pentru că l-am văzut live vara trecută și părea cu totul altfel. Probabil când a terminat femeia 52 de orașe în turneu, nici nu mai era același show. Cine știe… Pe mine mă influențează mult mai mult tot ce văd live pe scenă, în România, bineînțeles, pentru că tot ce văd din alte țări, pot să văd doar pe net sau pe TV și pentru mine nu are același impact. Am avut noroc să învăț mult de la cei mai buni stand-up comedieni români, le-am urmărit show-urile și am primit multe sfaturi de la ei.
- Care au fost cele mai dificile momente pe scenă?
- E clar că momentele dificile pe scenă sunt marcate de liniștea mormântală din sală când ai o seară proastă, dar și de lătratul unora care prin plata biletului vor să urle aberații către scenă, fără sens și fără jenă.
- Ce efect a avut câștigarea iUmor asupra activității dvs profesionale?
- Vin mult mai mulți oameni la spectacole pentru că m-au văzut la TV. Primesc multă atenție și încurajare și gânduri bune și merg mai departe cu mai multă încredere. Mergem în turneu prin țară și avem parte de o primire deosebită în fiecare oraș, e aproape copleșitor. Însă, din păcate, există și părți negative, oameni pe internet care își varsă veninul, aruncă răutăți, mă acuză de mizerii de care mi-e mie scârbă că le fac alții. Am fost sfătuită să nu pun nimic la suflet, dar cred că sunt cam sensibilă. E ceva ce nu înțeleg. Mă uit la profilele altor artiști, de 10.000 de ori mai cunoscuți ca mine și primesc și ei, și mai multă ură și mesaje și amenințări… Eu am o părere foarte proastă, de exemplu, despre oamenii care produc un anumit gen de muzică în țara asta, consider că este o problemă reală, că spală pe creier generații de copii și adolescenți și tot nu intru pe profilul lor să îmi exprim părerea și să vărs gunoiul din sufletul meu în inboxul lor.
- Dacă ar fi să emigrați, ce țară ați alege și de ce?
- Cred că în SUA și nu știu de ce. Poate că m-am uitat toată viața la filme și seriale și am senzația că așa aș trăi și eu acolo. Asta e tot ce pot să spun, pentru că în realitate nu aș emigra niciodată. Îmi iubesc casa prea mult așa cum e. M-am născut și am crescut în București și îl iubesc, chiar dacă de multe ori mă supără.
- Credeți că în România există șanse ca o femeie să devină președinte?
- Am să aleg să fiu optimistă și să spun, da, sigur, se poate orice, dar până atunci sunt altele de reglat mai grave…momentan avem o femeie primar…ce frumos, nu?
- În România se poate trăi decent din stand-up comedy?
- Da.
- Cât câștigați la un eveniment privat la care sunteți chemată?
- E prea personală întrebarea, o să zic pas.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
L-ati vazut pe Seinfeld? Dar pe Dori Octavian Dumitru (in zilele sale.bune) ? Dar pe Mircea Crisan? Sau pe Vasile Tomazian Se pare insa ca oamenii aia se adresau unui public avizat si cultivat...nu golanilor din fata blocului din Prelungirea Ferentexas (sau groapa Glina)...
Da, personajul aici în discuție, persoana de sex feminin de pe scenă, propune același tip de umor, adică vulgar, pe care-l regăsești la majoritatea comedianților de acest tip, fie bărbați, fie femei: dacă vi se pare nostim, distracție plăcută!
Dar nu este altceva decât o manelizare pseudo umoristică a educației ... mai exact a lipsei ei!
Stand-up comedy sau caterincă ieftină? Asta-i întrebarea.