Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

O meserie rară în România, mai ales pentru femei. „Am știut că e pentru mine când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente”

Când era mică visa să se facă actriță și organiza spectacole în fața blocului. Maria Popovici, 27 de ani, câştigătoare a celui de-al doilea sezon al show-ului „iUmor“, este una dintre una dintre puţinele femei din România care fac stand-up comedy. Și-a dat seama că are umor când și-a văzut prima oară „prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente”. Într-un interviu acordat Republica.ro, Maria Popovici spune că în România se poate trăi decent din stand-up comedy și admite că, după ce a obținut premiul „iUmor”, la spectacolele ei au început să vină mult mai mulți oameni, primește multă atenție și încurajare. 

Crede că în România o femeie ar avea șanse la președinție? În ce țară ar emigra și care au fost cele mai dificile momente pe scenă ? Răspunsurile în interviul acordat Republica.ro:

- Atunci când erați mică ce visați să deveniți?

- Am vrut să fiu actriță. La un moment dat am crezut că toți oamenii din lume trec în viață, pe rând, prin toate meseriile: șofer, medic, profesor, frizer etc. Am aflat repede că nu e așa și mi-a zis bunicul meu că actorii în schimb se pot juca de-a orice și pot fi oricine, când vor (nu e chiar așa). Când eram mică organizam ditamai spectacolele în fața blocului. Dădeam și casting, făceam repetiții, vindeam bilete vecinilor. Când aveam musafiri acasă, îi puneam să mă asculte cântând și le ceream și bani uneori. Săracii…

- Când ați știut că vreți să faceți stand-up comedy? În ce imprejurări v-ați apucat de această activitate?

- Am făcut parte din trupa Teatrului Independent „În Culise”, încă de la înființarea lui. Acest teatru a avut mai multe sedii de-a lungul timpului, pentru că se fac atât de mulți bani, încât îți permiți să te muți unde vrei. Glumesc. Ne mutăm pentru că ne era tare greu. În al doilea loc în care am poposit, undeva pe la Piața Națiunile Unite, aveam un bar și o scenă, iar seara târziu, după spectacolele de teatru, veneau diverși stand-up comedieni din București și făceau show-uri. La un moment dat au început să organizeze seri de Open-mic, adică seara amatorilor, pentru cine avea 5 minute scrise și voia să le încerce pe scenă. M-am urcat o dată, m-am urcat de două ori, a început să îmi placă și am început să urc pe scenele cluburilor de comedie care organizau Seara Amatorilor, apoi să deschid pentru show-urile comedienilor mai mari (am câștigat un alt concurs, Cupa 99, care mi-a adus ca premiu un contract de 1 an de zile cu „Club 99”) și în final ne-am făcut noi propriul show de stand-up comedy la Teatrul „În Culise”. Între timp, acest teatru nu mai există, așa că am mutat trupa de stand-up (eu, Alexandru Minculescu și Alexandru Banciu), la „Mojo”, în centrul vechi.

- Când v-ați dat seama că aveți umor?

- Când mi-am văzut prima oară prietenii pe jos de râs, pe stradă, literalmente. M-am simțit tare bine. Am început să inventez tot felul de povești exgerate și nu mă mai opream. Facem des asta și acum.

- Cum a fost prima dată pe scenă?

- Prima dată pe scenă pentru mine nu a avut vreo legătură cu stand-up-ul, dar prima oară când am urcat pe scenă să fac stand-up, m-am speriat de cât de diferit este de teatru și cum trebuie singură să controlez tot.

- De ce faceți stand-up comedy?

- Pentru că nu aș mai putea acum să renunț, îmi place prea mult. Toată săptămâna mă gândesc numai la asta, la momentul în care urmează să mă urc pe scenă, poate pe o scenă nouă, într-un oraș nou. Mă gândesc oare cum o să fie publicul, ce glume să mai încerc, iar apoi, dacă iese bine, nu mai am nevoie de nimic mult timp. 

- Cât de des schimbați numerele pe scenă?

- Mai rar decât mi-aș dori. După iUmor, a trebuit să scriu vreo 30 de minute de material nou nouț și e mult mai greu decât pare. Chiar dacă scrii o glumă acasă, pe foaie, ea se formează în timp, pe scenă, găsești mereu lucruri noi, unele se nasc din improvizații cu publicul. Acum suntem plecați în turneu prin țară cu un material, avem fiecare aproximativ 30 de minute, dar la toamnă când vom pleca iar, va trebui să revenim cu ceva cu totul nou.

- Aveți niște modele în stand-up comedy?

- Tocmai m-a dezamăgit puțin un ,,model’’ (e mult spus model) al meu, o comediană din SUA, Amy Schumer, care a scos de curând un special pentru Netflix, care din păcate a fost foarte slab. Și nu înțeleg de ce, pentru că l-am văzut live vara trecută și părea cu totul altfel. Probabil când a terminat femeia 52 de orașe în turneu, nici nu mai era același show. Cine știe… Pe mine mă influențează mult mai mult tot ce văd live pe scenă, în România, bineînțeles, pentru că tot ce văd din alte țări, pot să văd doar pe net sau pe TV și pentru mine nu are același impact. Am avut noroc să învăț mult de la cei mai buni stand-up comedieni români, le-am urmărit show-urile și am primit multe sfaturi de la ei.

- Care au fost cele mai dificile momente pe scenă?

- E clar că momentele dificile pe scenă sunt marcate de liniștea mormântală din sală când ai o seară proastă, dar și de lătratul unora care prin plata biletului vor să urle aberații către scenă, fără sens și fără jenă.

- Ce efect a avut câștigarea iUmor asupra activității dvs profesionale?

- Vin mult mai mulți oameni la spectacole pentru că m-au văzut la TV. Primesc multă atenție și încurajare și gânduri bune și merg mai departe cu mai multă încredere. Mergem în turneu prin țară și avem parte de o primire deosebită în fiecare oraș, e aproape copleșitor. Însă, din păcate, există și părți negative, oameni pe internet care își varsă veninul, aruncă răutăți, mă acuză de mizerii de care mi-e mie scârbă că le fac alții. Am fost sfătuită să nu pun nimic la suflet, dar cred că sunt cam sensibilă. E ceva ce nu înțeleg. Mă uit la profilele altor artiști, de 10.000 de ori mai cunoscuți ca mine și primesc și ei, și mai multă ură și mesaje și amenințări… Eu am o părere foarte proastă, de exemplu, despre oamenii care produc un anumit gen de muzică în țara asta, consider că este o problemă reală, că spală pe creier generații de copii și adolescenți și tot nu intru pe profilul lor să îmi exprim părerea și să vărs gunoiul din sufletul meu în inboxul lor.

- Dacă ar fi să emigrați, ce țară ați alege și de ce?

- Cred că în SUA și nu știu de ce. Poate că m-am uitat toată viața la filme și seriale și am senzația că așa aș trăi și eu acolo. Asta e tot ce pot să spun, pentru că în realitate nu aș emigra niciodată. Îmi iubesc casa prea mult așa cum e. M-am născut și am crescut în București și îl iubesc, chiar dacă de multe ori mă supără.

- Credeți că în România există șanse ca o femeie să devină președinte?

- Am să aleg să fiu optimistă și să spun, da, sigur, se poate orice, dar până atunci sunt altele de reglat mai grave…momentan avem o femeie primar…ce frumos, nu?

- În România se poate trăi decent din stand-up comedy?

- Da.

- Cât câștigați la un eveniment privat la care sunteți chemată?

- E prea personală întrebarea, o să zic pas.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Domnișoara Popovici nu m-a entuziasmat foarte tare. Prea multe bancuri de cartier. În schimb mi-au plăcut Ionuț Rusu, Doina Teodoru (un roast de supercalitate, am râs cu lacrimi) și Ioan Bădeliță ("Lușian Blaga, băi!") cu o comedie "care te pune la gânduri". Păcat că n-au confirmat mai departe. Dar, dacă Măria Sa Publicul a hotărât că domnișoara Popovici este cea mai tare... așa să fie! În fond, pentru acel public prestează, de-acolo-i vin bănuții.
    • Like 0
  • check icon
    Jenant! Stand-up comedy adevarat nu s-a mai facut de vreo 20 de ani. Sa spui porcarie langa porcarie, aluzii cu tenta sexuala dupa aluzie si golanisme dupa golanisme... si ca sa poarte un nume...i-au zis tot stand-up.
    L-ati vazut pe Seinfeld? Dar pe Dori Octavian Dumitru (in zilele sale.bune) ? Dar pe Mircea Crisan? Sau pe Vasile Tomazian Se pare insa ca oamenii aia se adresau unui public avizat si cultivat...nu golanilor din fata blocului din Prelungirea Ferentexas (sau groapa Glina)...
    • Like 0
  • Am urmărit-o pe domnişoara asta şi m-am întrebat unde e umorul. Suntem un popor isteţ care gustă umorul subtil, de genul Grupul Vouă de pe vremuri. În schimb, ce face tipa asta e să se auto-batjocorească, iar toate glumele ei sunt de natură sexuală. Umorul e sfânt, spuneau înţelepţii, are scopul să te trezească din letargie, să-ţi dea de gândit, în timp ce băşcălia e diabolică. Tocmai pentru că în băşcălie se atacă toate valorile şi punctele de reper în numele libertăţii de expresie, gen Charlie Hebdo. În sfârşit, nu ştiu de ce i-aţi acordat atâta importanţă individei. Categoric avem în România valori feminine de abordat.
    • Like 3
  • check icon
    Din păcate, am ajuns în situația de a vulgariza totul, totul și în special umorul: dacă o glumă nu are conotații sexuale, spectatoarele nu râd nici picate cu ceară - ați observat? Iar „artiștii”, nu de stand-up ci de stand-up comedy, au prins ideea și marșează pe linia minimei rezistențe: sex, despre sex, cu sex! Nimic mai nou sau mai bun decât Mircea Crișan când se plângea de soacră sau Dem Rădulescu de ICRAL: nimic nou, aceleași modele, aceleași tipare.
    Da, personajul aici în discuție, persoana de sex feminin de pe scenă, propune același tip de umor, adică vulgar, pe care-l regăsești la majoritatea comedianților de acest tip, fie bărbați, fie femei: dacă vi se pare nostim, distracție plăcută!
    Dar nu este altceva decât o manelizare pseudo umoristică a educației ... mai exact a lipsei ei!
    • Like 4
    • @
      check icon
      Ai făcut-o praf :).
      Stand-up comedy sau caterincă ieftină? Asta-i întrebarea.
      • Like 0
  • Foarte bun articolul, dar incheierea...cam inexistenta
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult