sursa foto: Inquam Photos
Povestea noastră începe acum patru ani, cu un elev care a obținut la examenul de Evaluare Națională o medie puțin peste 5. Nu cred că este nevoie să prezint prea detaliat opțiunile pe care le are un elev aflat într-o asemenea situație. Sunt puține și de cele mai multe ori nu coincid cu acele variante despre care se vorbește cu entuziasm în familie. Opțiunea pe care a ales-o el a fost o școală privată din București, care a decis să facă o excepție și să îi ofere o șansă.
Fast-forward către finalul poveștii: elevul nostru a primit astăzi rezultatele examenului de Bacalaureat. Media lui este 9,31. Această diferență nu se calculează doar ca o creștere de patru puncte și ceva. Este diferența dintre un elev care acum patru ani nu credea că poate să învețe și unul care acum știe că poate. Este diferența dintre un elev nepregătit, așezat într-o sală de clasă toridă, și un elev care știe că se poate baza pe ce a învățat, chiar dacă a consumat trei pachete de șervețele în trei ore pentru a-și șterge transpirația. Este diferența dintre un copil care aude mereu: „Acesta este nivelul tău!” și unul căruia i se spune: „Încearcă! Poți mai mult de atât!”.
Între aceste două rezultate, au fost patru ani de muncă. Nu un progres spectaculos, produs peste noapte, nu o metodă miraculoasă sau o transformare fără efort. Au fost zile bune și zile mai puțin bune. Au fost rezultate care l-au încurajat și rezultate care l-au făcut să se îndoiască din nou. Au existat exigență, consecvență, răbdare, încurajări și mai ales refuzul, din partea familiei și a școlii, de a crede că o notă obținută la 14 ani trebuie să devină definitorie pentru evoluția școlară a unui copil.
Ce vreau să spun prin această poveste?
Că noi, părinții, nu ar trebui să renunțăm niciodată să credem în copiii noștri. Nu să le spunem că orice rezultat este minunat și nici să îi ferim de consecințele lipsei de efort, ci să nu confundăm un eșec cu o identitate. Un copil care obține o notă mică nu este „un copil de nota 5”, decât dacă este lăsat să creadă acest lucru. Poate să nu știe încă să învețe. Poate să nu fi întâlnit profesorul potrivit. Poate să nu fi înțeles de ce este important să se pregătească. Poate să îi fie teamă sau să fi acumulat atât de multe experiențe negative încât să nu mai creadă că merită să încerce.
Noi, profesorii, ar trebui să ne străduim pentru fiecare dintre elevii noștri. Este ușor și plăcut să lucrăm cu elevii care au deja rezultate bune, care răspund repede, care își fac temele și care confirmă că metodele noastre funcționează. Este mult mai dificil să rămânem alături de elevul care evită să răspundă, care nu are încredere în el, care pare dezinteresat sau care a învățat să se apere prin indiferență. Uneori, în spatele unui „Nu-mi pasă” de multe ori se află un „Nu cred că pot”. În spatele unui rezultat slab, poate exista un elev care nu a învățat încă să își organizeze timpul, să citească atent o cerință, să ceară ajutor sau să accepte că progresul presupune efort și disconfort. Pentru fiecare elev care merge în ritmul pe care noi, profesorii, ni-l dorim, există tot atâția care nu știu, nu pot sau nu doresc să facă acest efort.
Noi, elevii, ar trebui să ne uităm în oglindă și să încercăm, măcar să încercăm, să ne spunem că ne dorim mai mult decât o notă de 5 la examen. Nu pentru că o notă ne definește ca oameni și nici pentru că valoarea noastră stă în această notă, ci pentru că acele calități necesare pentru a obține un rezultat bun contribuie nu doar la felul în care ajungem să ne percepem pe noi înșine și să ne alegem obiectivele viitoare, ci și la modul în care vom ajunge să ne abordăm profesia.
Fiecare rezultat transmite un mesaj interior. Uneori, mesajul este: „Nu sunt în stare”. Alteori este: „Nu am muncit suficient”. Diferența dintre cele două este uriașă. Prima concluzie închide drumuri. A doua deschide posibilitatea schimbării.
Dar cum se produce schimbarea?
Nu este deloc complicat, deși nici ușor nu este. În primul rând, ar trebui ca fiecare dintre noi să creadă că școala este importantă. Nu perfectă și nu singura activitate necesară pentru reușită, dar importantă.
Ar trebui să lăsăm în urmă ideea că o notă mică nu contează. Contează foarte mult pentru încrederea în sine a unui elev. Nu pentru că nota ar exprima valoarea lui, ci pentru că el o poate interpreta astfel. Contează felul în care adulții vorbesc despre acea notă. Contează dacă rezultatul este transformat într-o etichetă sau într-un punct de pornire. Contează dacă elevul aude „Nu e nimic, lasă” sau „Este un rezultat slab, dar putem înțelege ce s-a întâmplat și putem construi de aici”.
Ar trebui să ignorăm prejudecățile care spun: „Acesta este nivelul lui”. Da, acesta este nivelul lui acum. Dar nivelul se poate schimba dacă există dorință, efort, sprijin, exigență și timp. Elevii nu au nevoie să li se promită că orice este posibil indiferent de munca depusă. Au nevoie să înțeleagă că multe lucruri devin posibile atunci când munca este constantă. Nu au nevoie să fie protejați de orice nereușită, ci să fie învățați cum să folosească nereușita. Nu au nevoie ca adulții să le rezolve toate problemele, ci să simtă că există cineva care nu renunță la ei, în perioada în care ei înșiși sunt tentați să renunțe la ei sau la importanța acordată școlii.
Așa cum am anunțat încă de la început, povestea noastră are un final fericit. Totuși, trebuie să ne gândim cu toții că lucrurile ar putea sta, și de multe ori chiar stau, exact invers. Oare câți elevi care obțin medii peste 9 la Evaluarea Națională merg la liceu convinși că traseul lor nu poate continua decât prin progres, iar după patru ani ajung la Bacalaureat obosiți, dezamăgiți și nesiguri?
Oare câți elevi foarte buni la finalul clasei a VIII-a ajung să creadă că nu mai sunt suficient de buni după ce intră într-o clasă foarte competitivă, după ce primesc primele note mici în clasa a IX-a sau după ce descoperă că succesul obținut până atunci nu le garantează automat rezultate bune în continuare?
Oare câți dintre ei sunt confruntați cu lipsa acelor ingrediente care nu produc singure succesul, dar îl ajută foarte mult pe un elev să aibă rezultate bune: relații bazate pe încredere, profesori exigenți și disponibili, reguli clare, feedback real, stabilitate, comunicare cu familia, sentimentul de apartenență și convingerea că efortul lor este observat?
Un elev cu media 9,50 la Evaluarea Națională nu are garantată o evoluție ascendentă, așa cum un elev cu media 5 nu este condamnat la rezultate slabe. Nicio medie nu reprezintă o profeție.
Evaluarea Națională este importantă. Bacalaureatul este important. Rezultatele sunt importante. Ar fi greșit să minimalizăm semnificația unor examene care influențează traseul educațional al unui elev și care presupun ani de pregătire. Dar tot greșit este să transformăm rezultatele în verdicte definitive.
Între Evaluarea Națională și Bacalaureat, sunt patru ani în care un elev se poate pierde sau se poate regăsi. Patru ani în care poate învăța să muncească, să ceară ajutor, să accepte feedbackul, să își gestioneze emoțiile și să își stabilească obiective. Patru ani în care un profesor îl poate face să se simtă invizibil sau îl poate ajuta să se descopere. Patru ani în care familia poate transforma fiecare nereușită într-un conflict sau într-o ocazie de reflecție și reconstrucție.
Povestea elevului nostru nu demonstrează că orice copil care a obținut 5 la Evaluarea Națională va lua peste 9 la Bacalaureat, așa cum niciun rezultat individual nu poate deveni o rețetă universală.
Povestea lui demonstrează însă că schimbarea este posibilă. Demonstrează că o școală care acordă o șansă poate schimba viața unui elev. Că profesorii care explică, insistă și încurajează, fără să reducă exigența, pot schimba percepția unui elev despre sine. Că părinții care rămân alături de copil, fără să îi justifice lipsa de efort, pot contribui la maturizarea lui. Că un elev care decide să încerce din nou poate ajunge într-un loc pe care, cu patru ani înainte, nu îndrăznea nici măcar să și-l imagineze.
Media 9,31 este un rezultat excelent. Dar cea mai mare reușită este că elevul care în urmă cu patru ani nu credea că poate să învețe, astăzi știe că poate. Iar această convingere îl va ajuta mult după ce notele de la Evaluarea Națională și de la Bacalaureat vor deveni doar două cifre de care nu se mai interesează nimeni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.