Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Omul acesta ne-a învățat că viața este despre „just do it”

Phill Knight

Foto Guliver/Getty Images

Omul acesta ne-a învățat că trebuie să fim pasionați de ce facem. Este antreprenorul meu favorit. El este opusul antreprenorului alfa ( Elon Musk, Jeff Bezos).

A fost contabil, introvertit, considerat prea tocilar pentru a juca fotbal în echipa liceului. Totuși, a construit un imperiu în industria sportivă. A creat acest imperiu bazându-se mereu pe deciziile oamenilor din echipa lui.

La 24 de ani a înființat firma care urma să facă istorie.

Ziua mergea la job și înregistra facturi în contabilitate, iar seara lipea tălpile pantofilor cu un sandwich maker.

Deși a fost cel care a revoluționat pantofii sport, nu a reușit să vândă nicio pereche. 

Și-a dat seama că nu știe să vândă, așa că le-a dat mână liberă celor din departamentul vânzări. Și a făcut foarte bine.

Logo-ul companiei a costat 35 de dolari și a fost desenat de o studentă. Firma de marketing a spus că este o prostie. Totuși, el a fost convins că acest logo va face istorie. Și așa a fost.

Numele brandului a fost ales de un coleg care lucra în depozit. Firma de branding propusese alte nume. Dar a crezut mai mult în acel coleg decât în firma de branding. Și a a avut dreptate

Numele tipului este Phil Knight și este fondatorul Nike.

Dacă vrei să știi povestea lui Phil Knight poți să citești cartea „Shoe Dog”.

Eu cred că este cea mai bună carte pentru cei care vor să înceapă ceva. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    Da, şi logoul este acum copyright. Adică proprietate particulară. Există şi alternative. Există proiecte altruiste, dăruite omenirii. Un exemplu ar fi cel iniţiat de finlandezul Linus Torvalds, cel care a înventat sistemul Linux.
    Orice telefon Android funcţioneză cu Linux. Monitoarele, serverele care conduc internetul, roboţii de bucătărie şi cei industriali, smart TV-urile etc. funcţionează cu Linux. Miliarde de aparate - care ulterior se vor uni printr-o reţea gigantică - funcţionează cu Linux.
    De câţi bani dispune Linus Torvalds de pe urma invenţiei sale? Linux e oferit de o fundaţie nonprofit, de unde Torvalds primeşte salariu. Un salariu bun, dar totuşi salariu. Nu doarme pe munţi de bani, iar invenţia care îi poartă numele e folosită GRATUIT de mii de companii şi milioane de entuziaşti. E un proiect colaborativ fără precedent în istorie.
    Mentalitatea lui Linus? Nu preferă munţii de bani pentru că l-ar stresa îngrozitor şi l-ar distrage din pasiunea care îl face fericit, şi anume programarea, căci atunci când eşti şef te ocupi de şefie, nu de programare.

    Linux e un proiect tăcut, pentru că televizorul pe care îl avem în sufragerie nu strigă în gura mare că funcţionează cu Linux. E un proiect tăcut, dar care ajunge sub o formă sau alta în orice colţ al planetei.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Cata check icon
      N-ai cum. Nu este cel mai bun exemplu, deoarece este vorba de cu totul si totul alt tip de produse. Nu poti sa aplici aceleasi reguli unei firme for profit care vinde zeci de mii de iteratii ale unui produs (pantof) cu soft open source care are un core comun, dar la fel sute de iteratii comerciale.

      Un exemplu mai bun al unei firme for profit care a facut un shift major este Patagonia: https://www.cnbc.com/2022/11/20/is-patagonia-the-end-game-for-profits-in-a-world-of-climate-change.html
      Toate profturile firmei se duc intr-o organizatie care combate schimbarile climatice.
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
text: Radu Georgescu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon