Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ori schimbăm modelul de creștere economică, ori vom ajunge ca-n povestea pădurarului care a trăit „bine” până și-a pus la pământ ultimul copac

Pădure, despădurire

Foto: Guliver Getty Images

O țară productivă este aceea în care companiile produc bunuri și apoi le exportă, în cantități suficiente pentru a înregistra o balanță comercială pozitivă și de a asigura un procent cât mai ridicat pentru consumul pieței interne.

Cu ce situație ne confruntăm în România?

Exporturile României în primele două luni ale acestui an au însumat 11,6 miliarde EUR, cu 2% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2019. Importurile au crescut cu 2,9% la 14,2 miliarde EUR, conform datelor publicate de către Institutul Național de Statistică (INS).

Deficitul comercial din primele două luni ale anului s-a mărit astfel cu 171 milioane EUR (sau cu 7,0% față de 2019) atingând valoarea de 2,6 miliarde EUR.

Este sustenabil, pe termen lung, să ne aflăm permanent în situația de a importa mai mult decât exportăm? Da, dacă te numești Statele Unite ale Americii și nu, dacă ești România. SUA înregistrează an de an, deficit comercial, începând cu anii ’70 ai secolului trecut. Mereu este dat acest exemplu, cel al SUA, dar este acest exemplu unul aplicabil tuturor țărilor? Răspunsul este nu, nu este un model ce poate fi aplicat la scară mondială.

Dolarul SUA este monedă de rezervă, fiind acceptat fără răsuflare în orice colț al planetei. Imaginați-vă că v-ați afla în mijlocul deșertului Sahara și acolo trebuie să achiziționați apă, veți opta, foarte probabil, ca în buzunar să aveți dolari americani, nu yuani, ruble, rupii sau peso mexicani. În această situație puteți opta și pentru euro, moneda de rezervă numărul 2 la nivel mondial.

În prezent, peste 61% din totalul rezervelor bancare străine sunt deținute în dolari americani, iar aproape 40% din datoria mondială este în dolari. Euro este a doua monedă de rezervă, reprezentând aproximativ 21% din rezervele internaționale în valută. În total, peste 82% din totalul rezervelor internaționale de valută sunt exprimate în două monede, USD și EUR, din acest procent dolarul deține o pondere de 74%.

Statele Unite și-au putut finanța deficitele bugetar și comercial, practic au exportat inflație, iar titlurile de trezorerie ale SUA, ce dețin un rating maxim, AAA, conform Standard&Poors, Moody’s și Fitch, au reprezentat o garanție că SUA se pot împrumuta mult, ieftin, în propria monedă și practic, nelimitat.

Dar modelul Statelor Unite nu poate fi aplicat unei țări precum România. Rating-ul României este BBB-, cu perspectivă negativă, iar agențiile de rating vor evalua dacă vor trimite România în rândul țărilor din categoria junk investment grade. Țara noastră se află doar la primul nivel deasupra pragului de rating junk, care nu recomandă investițiile, mai exact BBB- cu perspectivă negativă. Politicile economice falimentare, bazate pe majorarea consumului ne-au adus în această situație. Leul românesc nu este monedă de rezervă, România nu poate aplica un model precum cel al Statelor Unite.

Am dat exemplul SUA întrucât este adus mereu în discuție atunci când se vorbește despre deficite și împrumuturi externe.

În România, în cursul anului 2019, importurile de echipamente electrice și electronice au fost de 13,3 miliarde EUR, mai exact 15% din valoarea bunurilor importate. Importurile de utilaje, reactoare nucleare, cazane au fost de 10,5 miliarde EUR în 2019. Tot în cursul anului 2019 am importat vehicule, în valoare de peste 8,74 miliarde euro.

Din România au ieșit, doar în ultimii 3 ani, peste 45 de miliarde de euro. În cursul anului 2020, proiecțiile indică o cifră a deficitului comercial ce va depăși 20 de miliarde de euro, iar în condițiile în care economia va înregistra o scădere, optimist vorbind, de cel puțin 6%, din cauza crizei mondiale, aceasta se traduce printr-o majorare a datoriei publice în PIB de peste 40%, nivel la care economia țării noastre are ingrata șansă de a intra și în categoria țărilor unde investițiile nu sunt recomandate, întrucât riscurile vor crește exponențial.

Situația în care se află țara noastră este una ce poate fi dată drept exemplu negativ atunci când se urmărește majorarea veniturilor, însă nu și a producției de bunuri, atunci când piața este inundată de bani.

Creșterea economică a României, din intervalul 2017-2019, poate fi asemănată cu cea a unei companii ce deține o pădure și taie constant, copac după copac. Acea companie va obține venituri, o perioadă de timp, dar cu cât va tăia mai mult, cu atât se va apropia de faliment, de închiderea afacerii, de concedierea angajaților, pentru că nu poți tăia în neștire, fără a planta, fără a crea oportunități de a diversifica sursele de venit. Înlocuiți compania cu pădurarul, pentru culoare locală, rezultatul va fi la fel.

În economie, nu se pot aplica teorii prin care se majorează consumul, fără a produce mai mult, fără a exporta mai mult, fără a analiza obiectiv, echilibrat factorii ce pot ajuta economia, atât în perioade de creștere, dar și de criză. România, deși a înregistrat creștere economică de peste 4 la sută pe an, a făcut-o sacrificând investițiile și favorizând consumul.

În momentul în care aplicăm teorii fanteziste, precum wageledgrowth, teorie care a dus la sacrificarea investițiilor în favoarea consumului imediat, în perioade de criză, precum cea în care ne aflăm în prezent, ne vom confrunta cu grave dezechilibre.

Am importat echipamente electrice, electronice, autoturisme noi și rulate, am creat și susținut locuri de muncă peste hotare, am făcut asta din cauza politicilor economice eșuate. Aceste politici își produc efectele sub ochii noștri, iar aceste efecte sunt reprezentate de inflația de peste 3,5 la sută pe an, deficite ce înregistrează niveluri record, începând cu 2017 și o instabilitate economică pe care guvernul actual a gestionat-o bine, până în prezent, având opțiuni limitate.

Investițiile în proiecte mari, de infrastructură și nu numai, vor trebui să ia locul teoriilor fanteziste. Economia nu este doar despre cifre, este despre oameni și oamenii vor fi cei care vor suferi dacă deciziile adoptate vor fi greșite.

Am putea începe prin atragerea acelor investitori ce doresc a-și reloca producția de bunuri în Europa, prin crearea unui cadru legislativ și investițional prietenos. România este obligată să adopte o strategie pe termen lung, care să pună în prim plan investițiile. Va trebui să producem românește! Aceasta trebuie să fie noua paradigmă!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Credeți că, avându-i în fruntea țării pe KWJ și pe LO, vom ajunge să depășim anomaliile socio-economice (și nu numai) întreținute de vârfurile politice majoritare PSD, Ați putea începe cu stoparea exportului de masă lemnoasă din pădurile defrișate ale patriei la care domnii numiți mai sus la care aceștia lucrează și nu vântură pleavă.
    • Like 0
  • Un articol care constata un fenomen.
    Corect. (Articolul.)

    Fenomenul este determinat de politicienii incapabili, corupti sau tradatori care ne-au condus. Din 1990 incoace. Cu rare exceptii.

    Problema care se ridica este mult mai spinoasa. (Lasind la o parte faptul ca autorul nu prezinta caile prin care putem sa ne ocupam de cresterea economica. Sau dezvoltare? - Intrebam si eu...-)

    Cum o putem face, daca statul nu se mai implica in economie si cetatenii nu au capitalul necesar? Iar cei care au acumulat bani, nu sunt interesati sa investeasca? Si cei care ar vrea sa faca ceva, sunt impiedicati sistematic?
    Asta e nodul gordian ce trebuie desfacut. Si nu cu sabia.

    Una din primele masuri ce trebuiau luate, in opinia mea, era crearea uni birou funciar, care sa preia toate ofertele de vanzare de pamint agricol(bucatelele alea mici, pe care nu se poate face agricultura moderna; plus ca sunt detinute de batrini -in majoritate-, bolnavi sau oameni ce nu au domiciliul in localitate), sa constituie ferme de minim 20 ha intr-un singur trup de mosie si sa le revinda viitorilor fermieri, la preturi modice si fara dobinda. In rate. Posibil de platit in natura (cereale, animale, legume, fructe etc.).
    Asta trebuia sa fie baza de pornire. Poate inca mai este.....
    In industrie, comert, servicii, banci (BANCI) va las pe domniile voastre sa veniti cu idei.
    • Like 1
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      Un articol care constata un fenomen: așa e dar deficitul comercial nu provine de câțiva ani ci mai degrabă din comunism din anii ”70 dar măcar atunci autoritățile comuniste au folosit banii împrumutați pentru industrializarea țării care fie vorba între noi pornea atunci de foarte jos. Anii ”80 -90 au reprezentat singura decadă cu excedent comercial pentru plata datoriilor externe dar era o perioada forțată administrativ mai degrabă decât economic. Cerere exista și atunci pe piață dar P.C.R nu admitea importuri pentru consum ci doar strict repere necesare industriei care nu se puteau fabrica în țară. În economia de piață și mai ales ca membru UE e mai greu de impus asemenea măsuri. Problema în România e mai greu de rezolvat deși teoria creșterii economice pe consum nu e greșită în principiu:( atunci când crește consumul ar trebui să crească cererea deci și investițiile private care să crească producția prin care să se acopere această cerere suplimentară). Practica în România ne omoară însă pentru că PSD-iștii care au aplicat această teorie ca și predecesorii lor comuniști nu au luat în calcul cultura organizațională și mai ales mentalitatea românilor indiferent de orânduirea socială existentă ( comunism sau capitalism). Românii sunt de acord cu orice tip de activitate cu condiția să nu degenereze în muncă, ei nu au viziune strategică și vor rezultate de azi pe mâine , în perioade de expansiune economică nu vom vedea investiții productive sau economisiri serioase pentru rezerve de bani albi pentru zile negre ci mai degrabă defilări de Porsche Cayenne, Mercedes sau BMW , vile noi în Pipera și postări din Maldive sau Bali, petreceri în cluburi exclusiviste și week-enduri aglomerate la munte/mare. Aici statul ar trebui să intervină masiv în economie prin instrumente fiscale ( pentru că ajutoarele de stat sau finanțările administrative prin bănci de stat în afara pieții nu sunt admise în UE. Dacă un mic antreprenor vede că produsele/serviciile sale sunt cerute mai mult datorita creșterii salariilor imediat cresc prețurile (și asta fac și au făcut peste 99,99 % din antreprenorii români ) pentru că e mai ușor , crește imediat profitul și mai ales NU NECESITĂ MUNCĂ. Dar mărind prețurile automat crește inflația și implicit produsele/serviciile lor devin necompetitive în raport cu cele din import care sunt fie mai ieftine ( am să dau un singur exemplu dar care se poate regăsi la multe produse, au apărut roșiile românești pe piață cu 25 lei/kg față de cele turcești aduse de la 1000 km care sunt pe piață cu 5 lei) fie superioare din punct de vedere calitativ. Știu o să sară naționaliștii că ale noastre au alt gust și altă calitate etc , dar uriașa diferență de preț și productivitate nu poate justifica tendința de a trăi bine printr-un preț mai mare fără muncă. Există și produse/servicii care sunt foarte scumpe pe piață dar care totuși au desfacere ( autoturisme de lux, electronice de înaltă calitate, haine de firmă etc dar complexitatea tehnologiei utilizate pentru producerea lor necesită investiții colosale sau calitatea fără cusur a acestora justifica aceste prețuri ). Nu e cazul produselor/serviciilor românești și mai ales acestea se adresează unei pături subțiri de bogați care nu vor cumpăra aceste produse din România ci din piețe consacrate pe plan mondial. Statul nu poate lua măsuri comuniste distorsionând piața prin cumpărări de terenuri sau de companii ci mai degrabă frânând tendințele cheltuitoare și petrecărețe ale mentalității majorității românilor. De exemplu taxarea serioasă sau excluderea de la deducere fiscală a extravaganțelor firmelor de genul autoturismelor ( dacă firma nu e cu profil de taxi, a electronicelor de lux , a decontărilor diurnelor și cazărilor în stațiuni interne și externe în sezon turistic pentru participări la conferințe , expoziții seminarii etc care reprezintă un turism mascat decontat pe firmă, excluderea pachetelor extra-salariale de tipul decontării pe firmă a accederii la asigurări de sănătate, spa, sala de fitness, chirii în resorturi sau acoperirea cheltuielilor de întreținere , apartenența la cluburi, parcare sau catering de la deducerea fiscală pentru că reprezintă un salariu mascat). Pe scurt vrei să te rupi în figuri cu autoturism nou sau în resorturi/litoral sau la munte o faci pe banii tăi nu pe cei ai companiei la care lucrezi după plata impozitelor și taxelor la fel și la instituțiile publice. Pentru că degeaba facem în România centuri de siguranță, airbaguri dacă importăm Porsche sau BMW. La fel , degeaba merge bine firma și are vânzări dacă banii rezultați sunt folosiți pentru turism mascat de patroni sau salariați sau își trec pe firmă cheltuielile de întreținere declarând pierderi la fisc. De asemenea trebuie stimulate fiscal achizițiile și investițiile productive în utilaje și echipamente productive ( aferente obiectului de activitate al firmei) care să crească producția sau calitatea acesteia și de ce nu un preț competitiv.
      • Like 0
  • Care model de crestere?? Ce e aia crestere economica!! Nici nu va exista asa ceva. Nimeni nu este interesat de asa ceva in conducerea tarii, indiferent ce partid este la putere.
    • Like 0
  • Cu 9-10% deficit bugetar este imposibil sa te finantezi pt proiecte de infrastructura mare, afara de fonduri europene. Data de 5 iunie va fi importanta (din vina noastra): vom fi retrogradati sau nu de catre S&P Rating? Daca da, fereastra de oportunitate este inchisa pt minim 4 ani...
    • Like 1
  • Sunt Eu Sunt Eu check icon
    Corect, avem nevoie de strategii .. și nu de astăzi, ci de răs-alaltăieri! Însă, avem și personal orientat numai spre așa ceva? Și dacă da, oare cum se lucrează și care este ritmul de lucru în departamentele de strategie ale ministerelor? O strategie se dezvoltă în timp, are nevoie de o viziune, trebuie bine concepută, analizată și coordonată la nivelul întregului arc guvernamental. Se lucrează la noi, oare, în modul ăsta? ... Nu cumva ne agățăm de tot felul de proiecte, consumatoare de timp și resurse, care, în final, duc la o lipsă de consistență și efecte?
    • Like 2
  • "O țară productivă este aceea în care companiile produc bunuri și apoi le exportă, în cantități suficiente pentru a înregistra o balanță comercială pozitivă...". O viziune mercantilista. Nu ca n-ar fi ideal sa fie asa, dar intrucat comertul mondial e un joc de suma 0 daca cineva e pe plus atunci obligatoriu cineva e pe minus. Sunt tari "productive" cu deficite comerciale (nu doar SUA) si tari subdezvoltate cu excedent comercial. Nu e chiar atat de simplu. Sigur, cum ziceam, pentru Romania ar fi ideal sa fim pe plus la balanta comerciala dar pot exista si alte scenarii de dezvoltare. Daca fetisizam diferenta intre exporturi si importuri putem sa ne intoarcem la anii '80. Atunci eram supertari in domeniul asta.
    • Like 0
  • Articolul trebuia scris cu 4 ani in urma dar ii valabil si acum. Dar asta ii daca la politica de sus se cauta interesul pe durata scurta. PSD au fost rai dar nici PNL nu is mai buni . Toate programele si institutile de control de control si furt sunt sustinute in continuare , dar TOATE.
    • Like 1
  • Nimic din toate astea nu se pot realiza atata cat timp orice oligofren are drept de vot.Orice asistat social,orice parazit,orice consumator de spirt Mona.(sau metilic) absolut orice gunoi are drept de VOT. Întotdeauna prostii au fost mai multi decat desteptii.Puturosii mai multi decat cei harnici CUM SE POATE SA DAM DREPT DE VOT TUTUROR? (cine bea metilic MOARE)sa nu ziceti ca nu v-am atentionat.
    • Like 1
    • @ Cornel Cancel
      Delia MC Delia MC check icon
      Ar părea corect, dar....
      Dreptul la vot e un drept democratic. S-a luptat destul în lumea asta pentru drept de vot pentru săraci, femei, etc. Suprimarea acestui drept pentru unii ar însemna totalitarism și moartea democrației.
      O soluție onorabilă este educația pe de o parte, pe de alta presiune pe cei ce primesc ajutoare. Scopul ar trebui să fie sprijinul, până găsesc de lucru iar nu firimiturile aruncate la infinit și fără obligații.
      • Like 0
  • Nu stiu daca are cine sa faca ce trebuie Avem un guvern Orb(an), un presedinte surd un parlament ciumat si o tara co(vidata) Slabe sperante pentru viitor
    • Like 1
  • Parerist check icon
    Absolut, fără investiții (și românești și străine) suntem haliti. Absolut adevărat ca nu ne putem permite modelul american de deficit comercial.
    Însă nici nu cred că ne permitem modelul din Africa sau Bangladesh de investii limitate la lohn. O tara cu piramida demografica a României nu are cum sa se dezvolte din munca slab calificata și cu productivitate slaba. Dacă nu producem și nu vindem produse sau servicii cu valoare adăugată mare rămânem pe un drum înfundat.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult