Foto: Guliver Getty Images
Mai mult! Mai mult! Mai mult! – ne sună familiar, nu-i aşa ? Zilnic, acesta este mesajul pe care mass-media ni-l prezintă cu o frecvenţă atât de ameţitoare, încât chiar am ajuns să credem că mai mult înseamnă neapărat mai bine. Oare chiar aşa să fie? Societatea modernă a reuşit să construiască o generaţie de adulţi extrem de ocupaţi care transmit modelul mai departe, copiilor lor, Dar cu ce costuri emoţionale? Am ajuns un fel de musafiri în propria noastră viaţă.
Să aduci un copil „pe lume” durează nouă luni, iar ca să-l aduci ”în lume” ai la dispoziţie optsprezece ani. Acesta este timpul în care un părinte are cea mai nobilă şi cea mai grea misiune din lume, aceea de a creşte şi educa un pui de om. Şi asta zi de zi, 24 de ore din 24. Fără excepţie!
Dacă la creşterea sa avem un sprijin evident în medicii pediatri, nutriţionişti şi alte categorii de un real ajutor, la capitolul educaţie de multe ori suntem pe cont propriu şi nu de puţine ori nu ştim dacă ceea ce facem acum îi va fi de folos în viitor cu adevărat. Sunt convinsă că fiecare părinte îşi iubeşte copilul, însă fiecare fel de a iubi este diferit, fiecare relaţie părinte-copil este unică şi specială. Avem sarcina de a hotărî permanent ce este mai bine pentru el, dar aici se ascund şi multe capcane de care nici măcar nu ne dăm seama. Uneori este pur şi simplu epuizant să găseşti acel echilibru între nevoile sale de copil şi limitele noastre ca părinţi.
Suntem bombardaţi zilnic de presiunea socială, la care se adaugă influenţa prietenilor, putem introduce în ecuaţie cerinţele şcolii şi dacă mai ţinem cont de aşteptările familiale avem deja un puzzle complet şi complex în acelaşi timp. Şi trebuie să îi facem faţă, indiferent dacă ne place sau nu!
Şi dacă părinţii sunt prinşi între un job (chiar şi bine plătit), traficul cronofag casă-serviciu şi o viaţă foarte ocupată, se pare că acesta a devenit şi modelul copiilor a căror zi obişnuită din timpul săptămânii pare mai plină decât cea a unui adult.
Nu este întâmplător că studiile de psihologie socială a ultimilor ani arată că apar dezechilibre comportamentale la copii cu vârste din ce în ce mai mici, creştem o generaţie de copii fără copilărie. Absenţa timpului nestructurat, adică fără activităţi extracurriculare, cea care generează echilibru psihic şi creează o personalitate armonioasă face ca agresivitatea lor să crească exponenţial.
Ni se sugerează direct sau indirect că dacă vrem să aibă copilul succes este important să facă: balet, dans, karate, engleză, franceză şi lista poate continua cu câte opţionale dorim să adăugăm – fiecare furnizor vine cu o ofertă foarte tentantă şi de nerefuzat – iar noi, părinţii, credem că cu cât copilul va avea un portofoliu mai mare cu atât succesul lui va fi asigurat. Nici pe departe, ce reuşim să obţinem este o stare de oboseală a copilului, dacă ziua lui începe la 7 a.m. şi se termină la 20 p.m.!
Uneori, ni se pare că un factor motivator este presiunea pe care o punem pe ei pentru a face performanţă. Lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par: s-ar putea ca pe termen scurt lucrurile să funcţioneze, însă pe termen lung este o factură emoţională mult prea mare care trebuie plătită.
Recomandările pe care le primim din diverse surse susţin la unison ideea de a avea multe activităţi, însă se poate verifica în viaţa reală: cei care au succes sunt cei care au profunzime în ceea ce fac. Mai bine una sau două activităţi pe care copilul le face cu plăcere şi interes decât zeci de opţionale făcute doar pentru a umple formularele de mai târziu. Şi este de dorit ca acele alegeri să fie în conformitate cu interesul copilului şi nu cu visele neîmplinite ale părintelui.
Este esenţial să încurajăm copilul să facă ceva de calitate din munca şi talentul lui, nu din frică şi descurajare.
Dacă un copil începe să se îmbolnăvească atunci când are de dat nişte teste, când nu are viaţă socială, când nu are timp ca familie să stea împreună este un indiciu că este nevoie să existe o schimbare de abordare.
Se poate pune presiune pe copil să ia note mari la şcoală, să meargă la „n” activităţi pe care le părinţii le consideră importante, însă aceasta nu constituie o garanţie că va fi un om de succes. Însă dacă se doreşte cu adevărat să aibă o viaţă de calitate părintele îl ajută să găsească bucuria de a trăi şi de a face ceva cu pasiune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
M-am jucat in copilarie de mi-a iesit pe nas;am facut toate traznaile posibile din timpurile acelea, fara insa sa sar calul. Am simtit tot timpul ca daca sunt suficient de bine planificat, pot sa si invat si pot sa ma si joc, fara sa compromit nici una nici cealalta. Ce-i drept, n-am excelat la alte materii, si spun cu mana pe inima ca nu sufar daca nu stiu unde se afla diversi munti si podisuri (geografie), daca nu stiu cu cine s-a batut Carol Robert de Anjou (istorie), daca nu stiu latina, franceza, germana, biologie, etc. Mi-ar fi placut sa aprofundez chimia, caci este un mod excelent de a descifra tainele naturii, insa am avut doar profesori tembeli de chimie si n-am avut drag de aceasta materie, din pacate. Scoala la noi este foarte prost structurata. De exemplu: matematica este o trusa de instrumente. Asa cum intr-o trusa de scule ai surubelnite, patent, chei, etc, asa este si cu trusa de instrumente de matematica: ai algebra, ai geometrie, ai trigonometrie etc. Aici intervine insa marea problema: nu toti copiii vor ajunge sa foloseasca in profesiile lor viitoare TOATE instrumentele matematice. De aceea matematica ar trebui structurata in matematica elementara (de ce are nevoie un adult in viata care NU va urma o cariera tehnica), si matematica avansata. Matematica elementara ar trebui gandita pe algebra (operatii elementare, fractii, puteri si cam atat - sa stie adultul sa socoteasca in gand ) geometrie (arii si volume, ca sa poti calcula cate placi de gresie intra intr-un metru patrat sau volumul de apa in vasul tampon din camera de utilitati, si cam atat). In rest, NU ESTE NEVOIE DE ELE, atata timp cat nu ai o meserie tehnica. Eu sunt inginer mecanic, lucrez in automatizari masini si procese industriale si in 28 de ani de cand am terminat Politehnica nu am folosit niciodata:matrici, determinanti, siruri, serii, integrale, derivate, algebra vectoriala, spatii, etc, etc, adica cam 80% din toata matematica predata in scoala elementara, liceu si facultate. Ma mai lovesc din cand in cand de cateva formule ce contin integrale si difefentiale atunci cand citesc lucrari de doctorat in domeniile de interes - mecatronica, fizica cuantica- dar nu am nevoie sa REZOLV probleme cu integrale si diferentiale, ci doar sa INTELEG cum au rezolvat altii acele lucruri. Altfel spus, poti sa intelegi fenomenele fizice , chiar si cele avansate, si fara ajutorul matematicii, cu conditia sa ai un profesor/coleg de munca/autor de lucrari, care sa-ti explice simplu. Am dat aceste exemple oentru ca matematica este un subiect tabu pentru diriguitorii invatamantului romanesc si ei cred ca daca nu stii teorema lui Cauchy a spatiilor infinitdezimale, nu o sa faci nimic cu viata ta. Precum spuneam, matematica este o trusa cu scule cu care "depanezi" alte materii:fizica, chimie, stiinta materialelor, etc, insa nu trebuie sa o stii.la nivel avansat DECAT atunci cand alegi un domeniu care-ti cere matematica avansata; iar atunci, poti "achizitiona" acea scula matematica, invatand DIN.ACEL MOMENT INCOLO acele lucruri de care ai nevoie. Putine lucruri se conditioneaza unul pe celalalt; spre exemplu difefentialele sunt inversul integraleler, deci daca vrei sa inveti integrale trebuie sa inveti si difefentiale. Dar nu-ti trebuie logaritmi ca sa cumperi cartofi in piata si nici algebra vectoriala ca sa trasezi schita unei case. Impartirea materiilor pe module elementar/avansat ar rezolva multe lucruri. Ar trebui ca specialistii din ministere sa-si asume responsabilitatea impartirii materiilor in felul asta. Poate unii au si incercat dar nu au fost lasati. Am vazut un interviu cu Presedintele Academiei Romane, dl Simion, si m-am ingrozit cat de retrograd este. E destept ? Da. E cultivat ? Da. Insa traieste cu ideile de acum 30 de ani, iar asta il face total nepotrivit pentru a avea un cuvant de spus in privinta programei scolare. Copiii ar trebui sa invete materii precum Stiintele Vietii, in care sa li se arate cum functioneaza societatea, cum se face o planificare financiara, cum sa interactioneze cu ceilalti, cum sa-si gestioneze emotiile, ce inseamna alimentatie sanatoasa, ce inseamna conduita morala, cum se construieste o informatie, cum se evalueaza o informatie, etc, etc, etc. In schimb, copiii sunt torturati ca matematica , fizica, chimie, etc fara sa stie daca vor avea vreodat nevoie de 80% din ele. In plus, la varsta frageda este cel mai bine ca un copil sa achizitioneze elementele frumoase de conduita emotionala: empatia, intr-ajutorsrea, iertare, etc, elemente de software ale sufletului care vor constitui coloana vertebrala emotionala a viitorului individ adult. Nu matematica, nu fizica, nu chimie, ci EMOTIILE si cum sa le gestionezi pozitiv si eficient !!! In felul asta viata va avea mai multa culoare, sens si nu vom.mai fi atata de usor manipulabili de catre diverse entitati (reclame, politicieni, teoriile conspiratiilor, etc)Stiu, am scris mult, dar sper ca n-am batut campii.
nu mai e nevoie sa restructurez disciplinele - daca stie literele si - eventual - tabla inmultirii pare ok;
exagerez, dar daca ar sti mai toti tabla inmultirii ar fi ceva ( acum nu multi ani, poate20, era subiect dificil , la clasa a 10 a, cred ca deja e problema nivel BAC.
Noul nostru pediatru, pe langa cerut istoric medical al copilului, parintilor, bunicilor, dat recomandari alimentatie legate de istoric, ne-a recomandat sa inscriem la scoala cea mai apropiata de casa, sa mergem pe jos zilnic - copilul dus in masina este copil bolnav. Pe langa miscare, somnul e alta problema, aici s-a preocupat si de somnul meu ca mama! A lucrat strict cu logopedul si citit rezumatele medicale de logoped, intreaba program de somn, verifica cearcane si piele si stare musculara, intreaba pe fiica mea ce sport face (small talk) dar el asa comunica cu copiii. Asa am aflat ca dans, piscina sunt super pt copii , dar tenis numai dupa 8 ani pt ca dezvolta unilateral corpul si copilul poate ajunge cu probleme mari de oase si ligamente pt restul vietii....
Acum, parcă avem niște adulți care nu știu să se distreze și să se bucure de viață, dar induc același stil de viață copiilor lor. O nebunie!