Pentru experți, situația actuală a Dunării nu este o surpriză. Ceea ce părea „abstract” în articolele științifice devine inevitabil „concret” în economie și în viața de zi cu zi

sursa foto: Inquam Photos

Pe Monica Ioniță o cunosc de, mâine‑poimâine, 30 de ani, încă de pe vremea în care eram amândoi studenți. Între timp, drumurile noastre profesionale au mers în direcții diferite, dar la ea a rămas mereu aceeași combinație (rară) de rigoare științifică și luciditate morală. Iar articolul ei, publicat acum câțiva ani in Natural Hazards and Earth System Sciences, este un avertisment asupra proceselor lente, invizibile pentru publicul larg, dar decisive pentru felul în care comunitățile vor trăi în următoarele decenii.

Ceea ce vedem acum în domeniul energetic — scăderea abruptă a debitului Dunării, oprirea sau limitarea producției hidro, presiunea pe rețele, creșterea dependenței de surse alternative — este exact tipul de fenomen despre care Monica tot vorbește de ani de zile. Pentru că ceea ce trăim acum este și rezultatul unei acumulări de inacțiune la secetă și variațiile climatice evidente, plus lipsa unor politici de adaptare și o infrastructură gândită pentru un climat care nu mai există.

Monica explică, cu date și modele, că vulnerabilitatea se construiește în timp. Iar Dunărea, care astăzi abia mai susține navigația și producția energetică, este exemplul perfect. Debitul ei nu a scăzut „brusc”, ci constant, într‑un trend pe care cercetătorii îl documentează de mult.

În felul ei, Monica a spus mereu că situația în care ne aflăm este și consecința unor realități ignorate. Iar Dunărea, cu nivelul ei istoric de scăzut, este dovada că ceea ce părea „abstract” în articolele științifice devine, inevitabil, concret în economie, în energie și în viața de zi cu zi.

Eu zic s-o urmăriți pe Monica...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp