Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
Deși nu a crescut cota de impozitare, sarcina fiscală pentru salarii a crescut în ultimii doi ani prin eliminarea sau reducerea unor facilitați fiscale din anumite sectoare, introducerea unui plafon global pentru ca anumite beneficii salariale să fie considerate neimpozabile și să nu se includă în baza contribuțiilor sociale, introducerea contribuției de sănătate pentru anumite beneficii, pentru care se datora doar impozit pe venit, și impozitarea integrală a altor beneficii. Această creștere vine simultan și cu creșterea altor impozite, în contextul procedurii de deficit excesiv în care se află România și a obiectivelor asumate față de organizații internaționale.
În ultimii doi ani, au fost eliminate sau reduse treptat facilități fiscale pentru anumite sectoare constând în scutiri de impozit pe venit, a rămâne asigurat la sistemul de sănătate fără a plăti contribuția la sănătate, reducerea contribuției la pensii cu cota de la pilonul II (un pilon creat pentru a susține pilonul I datorită schimbărilor demografice) și reducere/scutire de la plata contribuțiilor sociale datorate de angajator (aceste facilități nu au fost aplicabile din cauza lipsei schemelor de ajutor de stat). Alte situații considerate negative si criticate au fost: reintroducerea supraimpozitării salariilor angajaților part-time cu motivația declarată de a combate munca la gri, introducerea unui al doilea plafon global de 33% din salariul de bază pentru anumite beneficii și introducerea contribuției de sănătate pentru tichete de masă și vouchere de vacanță. De asemenea, au fost aduse măsuri de creștere a sarcinii fiscale pentru alte tipuri de venituri cum ar fi diminuarea plafonului pentru norme de venit de patru ori într-un singur an și abrogarea unor coduri CAEN pentru care se aplică norma de venit; introducerea și excluderea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru diverse tipuri de venituri, unele dintre ele fiind considerate neconstituționale (ex. introducerea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din pensii mai mari de 4.000 RON prin ordonanță de urgență); creșterea plafonului pentru contribuția de sănătate pentru activități independente și modificări aduse impozitului pe veniturile microîntreprinderilor în legătură cu clasificarea activității dependente versus activitate independentă.
Pe de altă parte, au avut loc și modificări pozitive cum ar fi introducerea unor noi beneficii salariale, amnistii fiscale pentru diverse venituri încadrate de autorități ca venituri asimilate salariului; suma de 200 lei neimpozabilă, neinclusă în baza contribuțiilor sociale pentru persoanele încadrate cu salariul minim, în condițiile legii (aplicabilă și anul acesta); revizuirea sistemului de deduceri pentru venituri din salarii; crearea unor regimuri speciale pentru anumite persoane cum ar fi nomazii digitali, lucrători casnici și lucrători culturali. S-au menținut facilitățile fiscale pentru cercetare-dezvoltare (un obiectiv PNRR) și s-au introdus măsuri pentru creșterea natalității și susținerea părinților.
Începând cu 1 ianuarie 2022, s-a specificat în Codul Muncii că salariul minim poate fi aplicat pentru un salariat pentru o perioadă de maxim 24 de luni, de la momentul încheierii contractului individual de muncă. După expirarea perioadei respective, acesta va fi plătit cu un salariu de bază superior salariului minim. În lipsa unor clarificări, acest fapt duce la întrebarea dacă numărul persoanelor încadrate pe salariul minim va fi scăzut în mod artificial începând cu anul 2024.
Discuțiile despre impozitarea salariilor vin acum într-un context mai larg în care pandemia a modificat modul în care își desfășoară activitatea anumite persoane, inflația este ridicată, România are una dintre cele mai reduse ponderi ale veniturilor fiscale în PIB din Uniunea Europeană, se afla într-o procedură de deficit excesiv, deficit al bugetului sistemului de pensii și de sănătate, a obiectivelor asumate de România prin PNRR, a recomandărilor făcute de Banca Mondială în raportul privind sistemul fiscal din România și a crizei de forță de muncă. De asemenea, la nivel UE, Directiva europeană nr. 2.041/2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană trebuie să se transpună până în 15 noiembrie 2024 și s-a adus în 2023 în discuție definiția activității independente vs. activitate salariată printr-o propunere de directivă cu privire la îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru lucrătorii platformelor digitale.
În afară de creșterea sarcinii fiscale, impozitarea persoanelor fizice, inclusiv pentru venituri salariale, devine din ce în ce mai complexă, fapt ce descurajează conformarea voluntară. De exemplu, în prezent, se plătește contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru venituri din trei surse (ex. salarii, venituri din activități independente; venituri din alte surse decât cele două menționate mai sus), fiecare sursă având reguli proprii. Iar pentru venituri din salarii, se discută despre introducerea cotei progresive în timp ce în PNRR se menționează că se dorește o simplificare a sistemului fiscal.
Conform unui studiu realizat recent, pentru pragurile de venituri de 1.000 EUR si 3.000 EUR, impozitarea muncii în România este printre cele mai împovărătoare raportat la costul total suportat de angajator (aprox. 43%), în comparație cu alte 15 state europene. Pentru a face o comparație între impozitarea muncii în diferite state, trebuie luate in considerare mai multe variabile cum ar fi: nivelul veniturilor, nivelul salariului minim, sistem de deduceri, cota unică sau progresivă, plafonare contribuții sociale și servicii oferite. Concluzia studiului vine în contextul în care România este printre ultimele locuri în Uniunea Europeană cu privire la salariul minim, în pofida creșterilor constante, iar rata persoanelor încadrate pe acest salariu este cu mult peste rata din Uniunea Europeană.
În ceea ce privește deficitul bugetar, conform raportului privind situația macroeconomică pe anul 2024, în anul 2020 România era singura țară în procedură de deficit excesiv, iar în anul 2022, potrivit datelor Comisiei Europene, după perioada pandemiei, 12 țări au consemnat deficite bugetare mai mari de 3% din PIB. Autoritățile mizează de această dată in abordarea deficitului nu doar pe reglementări fiscale, ci și pe digitalizare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.