Foto - Inquam Photos
Guvernul zice că vrea să scadă urgent prețurile la alimentele de bază. Ok, nu cred că cineva poate să aibă ceva împotriva obiectivului. Întrebarea este cine trebuie să le scadă și cu cât? În România, când vorbim de prețuri, automatismul este să-i umflăm pe retailerii cei răi și de obicei cam aiurea dacă mă întrebați pe mine. Dacă vă uitați în Franța, singurul stat european în care putem găsi exemplul unui guvern care a încercat să facă ceva similar pe calea unei negocieri (deci nu a unor măsuri structurale), acolo presiunea a fost pusă asupra producătorilor. Cei mai mari 75 de producători de mâncare au agreat că vor începe să scadă prețurile raportat la un index al prețurilor materiilor prime.
Cum ar fi să se înțeleagă retailerii ce preț să pună la ulei sau zahăr? Îndemnați de stat?
Acum problema este că România nu e Franța. Pe de o parte discursul politic pune mare accent pe producția locală și pe protejarea producătorilor locali astfel încât să se dezvolte și să devină competitivi. Acum o să le spunem acelorași producători să vândă mai ieftin? Aș vrea să o văd pe asta. De cealaltă parte Franța are o industrie imensă a mâncării, noi importăm foarte mult. Când imporți, ce să negociezi? Prețul e deja negociat. La retaileri e cam complicat să mergi fiindcă piața asta este concurențială și cred că ne cam dorim să rămână așa. Cum ar fi să se înțeleagă retailerii ce preț să pună la ulei sau zahăr? Îndemnați de stat?
O cale de a scădea prețurile este să reduci prețul materiei prime și mai tare pentru că el este deja în scădere. Vă aduceți aminte povestea cu grânele ucrainene? Toți politicieni erau preocupați să nu scadă prețurile pentru fermierii români. Acum o să vrem să scadă, dar nu prin competiție, ci prin dictat? La fel, politicienii vor să crească salariile, dar în același timp să scadă prețurile? Guvernul poate face unele lucruri, cum ar fi să ia măsuri ca prețul energiei să nu mai explodeze în următoarele luni. Dacă poate.
Nu neg că unii producători au profitat de mediul inflaționist pentru a crește prețurile mai mult decât era cazul (apropo, cine știe cum calculăm cât era cazul?). A zis-o Banca Centrală Europeană, nu mă pun eu să-i contrazic. Cine și cât a făcut-o e mai greu de zis. Cel mai bun antidot este tot concurența. Într-o piață concurențială pe măsură ce prețurile materiilor prime scad musai să scadă în timp și cele ale produselor finite. Nu se poate ca nimeni să nu vrea să acapareze cotă de piață. Nici la retail și nici în producție nu putem vorbi de oligopoluri. Sunt piețe cu zeci de participanți, sute sau mii. Deci să păzim să fie concurență și să stimulăm producția locală tot pentru mai multă competiție. Și ca să avem cu cine negocia data viitoare, ca în Franța.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De fapt fenomenul este altul... dupa ce zeci de ani producatorii s-au spetit sa faca productii record, ca sa ne vanda orice pe un leu kilogramul, a existat un "accident" acum cativa ani cand recoltele au fost proaste la toata lumea, si s-au trezit la realitate... de ce nu am perpetua acest mod de productie in continuare? adica muncesc pe jumatate, produc pe jumatate si cer dublu, pentru ca toti vor cere la fel, nu ma va concura nimeni.
I s-a zis inflatie de lacomie... sunt curios daca exista in vreun manual de economie, si se ofera solutii la asa ceva...