Politica traumei. Ce „triburi” s-au creat în UE și care sunt principalele probleme care vor defini campania pentru alegerile europene

Lumea din jurul nostru e complicată și cu multe probleme. Iar aceste probleme se transformă adesea în crize înainte de a fi găsită (sau nu) o rezolvare. Altfel spus, v-ați întrebat recent din care „trib al crizei” faceți parte? În caz că nu știți răspunsul, acesta poate fi aflat cu ușurință dacă începem să ne concentrăm pe ceea ce ne supără cel mai mult.

◾ Ivan Krastev (cercetător permanent la Institutul de Științe Umane din Viena) și Mark Leonard (director al Consiliului European pentru Relații Externe) scriu în The Guardian că, de la teama de migrație la creșterea costului vieții, noile linii de demarcație politică vor decide alegerile europene din iunie.

◾ Concret, va fi extrema dreaptă marele câștigător al alegerilor europene din acest an? Dacă da, ce ar însemna victoria sa pentru viitorul UE? Și cine este extrema dreaptă? 

Migrația este principala problemă care va defini campania pentru alegerile europene?

◾ În urmă cu cinci ani, liderii europeni au recunoscut, pe bună dreptate, că europenii sufereau un moment de vertij. În cuvintele lui Milan Kundera, vertijul nu este același lucru cu frica de a cădea. Mai degrabă este dorința de a cădea, împotriva căreia, îngroziți, ne apărăm. În 2019, după o campanie de intensitate mare a extremiștilor, majoritatea alegătorilor europeni a ales în final să voteze cu partidele tradiționale, nu cu extremiștii.

◾ Numai că acest scenariu pare puțin probabil să se întâmple și de data aceasta. În prezent, majoritatea partidelor de extremă dreapta au renunțat la cererile ca țările lor să părăsească UE sau zona euro. Mai degrabă decât să părăsească blocul comunitar, partidele extremiste doresc o refacere a UE care să fie însoțită de un nou tip de guvernare a acesteia.

◾ După recentele alegeri din Olanda și Slovacia, precum și după alegerile regionale din Austria și din unele regiuni ale Germaniei, se conturează un consens asupra faptului că viitoarele alegeri europene din iunie sunt un dezastru în devenire și că migrația este principala problemă care va defini campania pentru alegerile europene și rezultatul acesteia.

◾ Dar această imagine este falsă, pentru că Europa se află într-o stare mai amplă de criză, iar migrația este doar una dintre cele cinci crize care au zdruncinat continentul în ultimii 15 ani.

◾ Criza migrației a venit după o criză financiară globală care i-a determinat pe europeni să se îndoiască de faptul că copiii lor se vor bucura de standarde de viață mai bune decât ale lor și alături de o criză climatică care i-a forțat să-și imagineze o lume în tot mai mult pericol.

◾ În plus, pandemia de Covid-19 a expus vulnerabilitatea sistemelor europene de sănătate și a declanșat temeri legate de un nou autoritarism digital.

◾ În cele din urmă, războiul pe scară largă declanșat de Putin în Ucraina a îngropat iluzia că un război major nu se va mai întoarce niciodată pe continentul european.

◾ Aceste cinci crize au mai multe lucruri în comun: au fost resimțite în întreaga Europă, au fost resimțite ca o amenințare existențială de mulți europeni, au afectat dramatic politicile guvernamentale și nu s-au încheiat nici pe azi. Cu toate acestea, aceste cinci mari au și menținut unitatea UE.

◾ Într-o lucrare de cercetare mai amplă pentru Consiliului European pentru Relații Externe din Berlin, Krastev și Leonard vorbesc despre „policriză” - un termen care a apărut pentru a sugera că mai multe crize au loc mai mult sau mai puțin concomitent și că șocul interacțiunii lor cumulative este mai copleșitor decât suma lor. 

 Fiecare criză are propriul „electorat”

◾ Însă o caracteristică insuficient semnalată a policrizei este faptul că, pentru diferite societăți, grupuri sociale și generații, o criză joacă de obicei un rol dominant față de celelalte.

◾Emmanuel Macron a surprins bine acest lucru atunci când i-a pus în contrast pe cei care își fac griji pentru sfârșitul lunii și vorbesc despre criza economică cu cei care își fac griji pentru sfârșitul lumii și vorbesc despre criza climatică.

◾ Urgența climatică, războiul din Ucraina, revenirea post-Covid-19, imigrația și turbulențele economice globale - fiecare dintre aceste cinci probleme are propriul „electorat”, pe care populiștii și extremiști nu vor ezita să-l atragă de partea lor.

◾ Interesant este faptul că Germania este singura țară în care imigrația este în mod clar în frunte atunci când oamenii sunt întrebați ce criză îi deranjează cel mai mult atunci când se gândesc la viitor. Estonienii și polonezii se concentrează asupra războiului din Ucraina. Italia și Portugalia văd criza economică drept cea mai mare amenințare, în timp ce în Spania, Marea Britanie și România pandemia și revenirea post-Covid-19 sunt văzute ca fiind elementele celei mai mari traume. Pe de altă parte, în Franța și Danemarca, criza climatică este considerată cea mai importantă criză a societății.

◾ Preocuparea actuală pentru tema migrației nu provine din faptul că majoritatea oamenilor din majoritatea țărilor sunt obsedați de ea și nici din faptul că este cea mai mare problemă care divizează societățile. În realitate, asistăm la apariția unui fel de consens privind migrația în întreaga Europă, după cum spune Krastev și Leonard.

◾ Astfel, sprijinul pentru consolidarea frontierelor externe a devenit un lucru obișnuit în rândul partidelor politice. Dar ceea ce distinge „tribul migrației” (adică cei care definesc migrația ca fiind Criza) de restul este intensitatea. Cei care sunt preocupați cel mai mult de această temă sunt cei mai furioși dintre toți împotriva politicilor UE, iar furia lor îi împinge spre extrema-dreaptă.

Fragmentarea - cuvântul cheie al anului 2024 în Europa

◾ Separat, oamenii care consideră migrația drept cea mai mare criză vor vota foarte probabil pentru partide de centru-dreapta sau de extremă dreapta. În Germania, acest lucru înseamnă o mare probabilitate de a vota pentru AfD, iar în Franța, pentru partidul lui Marine Le Pen sau pentru cel al lui Éric Zemmour.

◾ Clima este cealaltă criză care își conduce tribul (adică electoratul) într-o direcție politică clară. Tribul celor care sunt preocupați de efectele schimbărilor climatice este imaginea în oglindă a celui preocupat de migrație, membrii săi susținând adesea partidele verzi sau partidele de centru-stânga.

◾ Krastev și Leonard cred că viitoarele alegeri europene din luna iunie vor fi definite de confruntarea dintre aceste două triburi.

◾ Interesant, însă, este faptul că aceste două triburi au atitudini foarte diferite odată ce partidele lor preferate ajung la putere. Atunci când electoratul concentrat pe migrație vede partidele de dreapta sau de extrema-dreaptă la putere, adepții săi tind să devină mai relaxați cu privire la această problemă.

◾În Italia, imigrația ocupă un loc surprinzător de scăzut printre preocupările multor alegători: doar 10% din populația țării și doar 17% dintre susținătorii principalului patid de guvernare al Georgiei Meloni o descriu ca fiind cea mai transformatoare criză a lor, indiferent de faptul că partidul Frații Italiei a fost ales pe o puternică platformă anti-imigrație și că, în ultimul an, fluxul de imigranți ilegali a crescut în Italia.

◾Fiecare dintre cele cinci crize ale Europei va avea mai multe vieți, dar la urnele de vot unde vor trăi, vor muri sau vor fi înviate. Ceea ce ar trebui să înțeleagă liderii europeni este că alegerile nu vor fi doar o competiție între stânga și dreapta - sau între pro-europeni și eurosceptici - ci și o bătălie pentru supremație între diferitele triburi de criză din Europa, ai căror membri au fost traumatizați de cele cinci mari crize din ultimii ani. Fragmentarea, mai degrabă decât polarizarea, este cea care modelează politica europeană în următoarea perioadă. Iar mulți alegători se vor concentra pe prevenirea revenirii unei crize proprii. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp