Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Portret al designerului de modă la tinerețe. Bravo, ai (avut) stil de a trăi frumos până la capăt!

Razvan Ciobanu - FB

Trist... Să nu fim ipocriți, mai ieri toți îl boceau virtual pe Lagerfeld și-i compătimeau pisica îndoliată. Nu o fi fost Răzvan al nostru de talia lui Karl la nivel internațional, dar a scris pagini importante în moda autohtonă. În plus, mi-a plăcut enorm forța de asumare a ceea ce nu era convențional, în acord cu dogmele învechite ale unei țări marcate de comunism, de privațiuni, în care mamele noastre aveau în șifonier haine de blănuri și bluze tricotate, model „doi pe față, doi pe dos”, „bob de orez” și „romburi”. Să recunoști că nu ești ca ceilalți într-o Românie a anilor 2000 nu e ușor.

Și l-am ascultat odată într-un interviu, cutremurător fără doar și poate, indiferent de unitatea proprie de măsură a suferinței. Designerul povestea cum a pierdut tot la un moment dat, dar tot, a luptat cu dependențele, cu propriul eu, cu depresia, bulimia, cu drogurile... Că intrase în colaps total, pierduse rând pe rând, casa, mașinile, afacerile, prietenii... Nu îl mai căuta nimeni, nu mai exista pentru nimeni. Că a dormit timp de două luni pe o canapea a unei cunoștințe, fiind fără sens, vitalitate, sprijin, speranță. Era depresiv, deconectat, voia să dispară, spunea că era ca o legumă care nici măcar nu mai era curioasă când durerea se va neantiza. Apoi, ca un personaj de basm, fără Sfinte Vineri și Duminici, și-a scuturat armura ruginită și a luat-o efectiv de la capăt. S-a ridicat și s-a reinventat, a construit din nou, ne-a dat iar lecții de stil și de umanitate.

Eu nu am avut bani de rochiile lui, dar a fost parte din toată copilăria mea. Măcar mă uitam la TVR Iași, copil fiind, mereu dădea interviuri cu Irina Schrotter, era prietena lui dragă, colabora „într-un mare fel”. Și așa am învățat că nu e ok să te îmbraci în mov din pampoane până-n dresuri, să nu amesteci bulinele cu dungile, materialul cadrilat cu poka dots, cel fluid cu o stofă de Apaca provincială, și tot așa, chestii elementare, care îmi prind bine și acum.

Când mă uitam la „Surprize, Surprize", zână era îmbrăcată predominant de același creator de modă, era recognoscibil stilul, mult satin, rochii de nașă, de prințesă, creoline scurte-n față, cu trenă-n dos. Uneori purta câte o creație de-a lui Răzvan (+/- Irina) și chiar era o schimbare radicală. În bine! Se potrivea cu revelația feminității descrisă atât de fain și comercial de Cărtărescu: „Numai că zânele lor și-au scurtat rochiile, și-au taiat părul care le ajungea cândva la călcâie și au învățat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat și mai periculos decât meseria de zână...”

Moartea absurdă a lui Sir Răzvan Ciobanu (dacă ar fi fost în Regatul Reginei pasionate de compleuri, voalete și pălării) vine ca o binecuvântare pentru tabloide în a doua zi de Paște. Nu tu divorțuri ale vedetelor, nu tu masacre în Sri Lanka, catedrale care ard... Deși e ca un blestem, să ai sclipire de geniu și să te stingi atât de tânăr, cu atâtea încă de oferit altora.

P.S.: Am căutat sursa imaginii pe Google (Adevărul) și era salvată cu denumirea de „gentleman”. Deloc întâmplător...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă tot ați învățat atât de multe în domeniul modei, măcar scrieți corect „polka dots” nu „poka dots”, nu?
    • Like 1
  • Dacă fatalitatea îi scotea în față o dacie cu oameni nevinovați, eventual și copii, oare ați mai fi scris aceleași cuvinte despre el?
    Eu sunt de părere că ar trebui aruncate la gunoi aceste suflete rătăcite, care prin inconștiența lor pot lua altele complet nevinovate.
    Înainte să dați o lacrimă, fiți empatici și cu cei care au dacii și nu vapoare, care mor aiurea, călcați de Huidu, sau alți dobitoci.
    • Like 0
  • Frumos ! Si mie mi-a plăcut de el si de tot ceea ce a facut. Pacat...prea tânăr...prea mai avea de spus si creat ...
    Din pacate ,în ziua de azi,se trece peste porunca:"iubește-ti aproapele .." și se prefera "piatra"... in ciuda faptului că toți suntem homo sapiens si facem ,zilnic, greseli
    Dumnezeu să-l odihnească în pace
    • Like 0
  • P. S. Ultima veste, era și drogat. E bineeeee!!!!
    • Like 0
  • Inteleg ca cei care se grabesc sa si arate ura atat de frumos impachetata, sunt niste domni distinsi cu orientari sexuale normale..?!
    Personal, imi plac femeile, poate prea mult, insa nu inteleg cu ce te face mai "implinit" faptul ca iti versi veninul in momentul unei tragedii, asta daca privesti lucrurile primitiv, pentru ca el este deja lumina, iar tu inoti in intunericul intunecat!
    • Like 0
  • Aura Stan, esti lesbiana? - ehh, faci parte din comunitate.. ce frumos!.. n-am auzit niciodata de acest homosexual inveterat, drogat si pesemne cu o forma de SIDA! se incurca intre iubiti? ca Mihalea/Song? Aurico, iti scrii comentariile si iti dai like-uri??
    • Like 1
    • @ Cristian Guidea
      Nu, domnule, nu fac parte din comunitatea LGBT, dar nu as avea probleme sa recunosc acest aspect dacă as fi. Am văzut ca v-ați făcut special cont de Facebook pentru a-l denigra pe designer din cauza orientării lui sexuale. E părerea dvs. și v-o respect. E strict problema dvs. de cine ați auzit și de cine nu. Nu, nu sunt Grapini, în legătură cu presupunerea dvs.
      • Like 0
  • Pentru mine moda este un mare, imens, spaţiu negru. Dacă am o pereche te tenişi în picioare, plus nişte "ginşi" pe post de nădragi şi un tricou de la curea în sus, se cheamă că m-am îmbrăcat şi pot să ies pe stradă. Nu ştiu ce mare nume a fost acest Lagerfeld mioritic şi nici nu mă interesează. Însă mă interesează al dracului de mult ăştia care confundă şoselele patriei cu circuitul de la Monaco. Am auzit la ştiri că a mers/zburat prin bălării vreo opt sute de metri până s-a proptit în copac şi s-a făcut praf. Cam ce viteză putea să aibă?!

    Toată compasiunea pentru familia îndoliată, dar pentru el... un Huidu mai puţin pe şosea.
    • Like 2
  • "Stil de a trăi frumos până la capăt" (?!?) Când vezi un asemenea sfârșit pe care l-a avut omul ăsta e hazardat să faci asemenea afirmații care te pot cataloga ușor drept "țuchi".
    Mi-e greață de adulatorii ăștia de serviciu care ridică osanale post mortem.
    Întrebarea firească este: de ce nu i-ați fost alături când încă era în viață ?
    • Like 4
  • A avut o moarte tipică cocalarului român, pardon,, lumii bune ", Jiiipan, mega viteză, nema centură de siguranță (așa se pare). Noroc că s-a dus în bălării și nu pe contrasens pentru că altfel mai aveam încă un jmecher care omora un nevinovat.
    • Like 11
    • @ Adrian Ionescu
      Stii, e o vorba'' Daca nu ai nimic bun de spus, mai bine nu spune''.
      • Like 1
    • @ Daniel Mirel G.
      Dar nici voi să nu mai faceți.
      Osanalele post mortem produc greață de la atâta ipocrizie.
      • Like 6
  • Într-adevăr,o moarte absurdă.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult