Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Povestea tinerei care a făcut Fundata cunoscută în întreaga lume, prin Lada ei de Zestre

Severina

De Cătălina Sfarlos

Rămasă singură, în vârful muntelui, cu inima distrusă, Severina trebuia să ia o decizie: să vândă tot și să se întoarcă la oraș sau să reclădească pensiunile făcute cu bani puțini și să-și urmeze visul. A ales ultima variantă și a mers pe mâna destinului.

Severina e un om de poveste, cu o poveste pe măsură. Am să vi-o spun de la început, așa cum și-a construit-o ea. Pas cu pas, presărată cu multe piedici, dar și cu multă ambiție de-a reuși.

Născută și crescută în Constanța, fără să aibă habar cât de greu îi va fi, a dat malul mării și confortul orașului pe liniștea din vârful munților. Avea 23 de ani și-un vis pe care mulți dintre noi nici n-am îndrăzni să-l gândim: să construiască, de la zero, cu mâinile ei și-ale iubitului de atunci, mai multe căsuțe pe care să le vândă.

Fundata, locul unde tălpile i-au prins rădăcini

În primăvara lui 2006, cei doi au ajuns în Fundățica, ce ține de Fundata, satul aflat la cea mai mare altitudine din țară, rupt de civilizație și neștiut de nimeni.

Fermecată pe loc de satul răsfirat pe culmile munților, Severina a simțit că tălpile ei aici vor prinde rădăcini. Și, sincer, o înțeleg de ce. Pentru viața care te îmbie la calm, pentru cărările care urcă șerpuind printre casele bătrâne, pentru tabloul pictat atât de frumos de natură, pentru culmile întinse până la cer, de pe care poți să-mbrățișezi norii, pentru verdele crud al primăverii, pentru ruginiul toamnei, pentru albul imaculat și pufos al iernii. Dar, pe cât de idilic părea totul în jur, pe-atât de dur le-a fost începutul. Nimeni din familie ori apropiați nu i-a susținut. Cei doi au stat în gazdă, cu toaletă-n fundul curții și cu baie la lighean. Cu banii pe care-i aveau strânși, dar și folosindu-se de tot ce învățase iubitul ei, cât timp lucrase în construcții, au cumpărat un teren și s-au apucat de construit. Fără vreun ajutor, au muncit până li s-au umplut palmele de sânge, de la piatra cărată pentru fundație. Au turnat betoane, au făcut acoperișul, au văruit pereții. Au muncit câte 16 ore pe zi, 7 zile din 7, mai toate încheiate în nopți pline de lacrimi și de teama că visul lor va muri.

După 4 luni de muncă titanică, au reușit să scoată la lumină prima lor pensiune, Cabana Măruica. Au vândut-o, au cumpărat-o înapoi și au dat-o la închiriat, pentru turiști.

Au ridicat apoi Cabana Moșneagului, la care eu și cu Tudor am revenit cu drag de fiecare dată, din 2014, când am ajuns pentru prima oară.


Împreună, cei doi au ridicat de la zero patru cabane. Însă greutățile întâmpinate, iernile aspre din Fundățica și treaba care niciodată nu se termina, din cauza reparațiilor continue, au dus la ruptura dintre cei doi.

Rămasă singură, în vârful muntelui, cu inima distrusă, Severina trebuia să ia o decizie: să vândă tot și să se întoarcă la oraș sau să reclădească pensiunile făcute cu bani puțini și să-și urmeze visul. A ales ultima variantă și a mers pe mâna destinului.

Când puterea oamenilor vindecă rănile

De această dată, a avut alături comunitatea din satul care-i devenise casă. Cu ajutorul oamenilor de aici, a reconstuit totul, a zugrăvit din nou, a recondiționat mobila și a pictat-o manual. Încet, încet, rezultatele au început să se vadă, Fundățica ajungând pe harta turistică a țării.


Dar Severina a simțit că nu e suficient tot ce a realizat, deși ajunsese la incredibilul număr de 9 pensiuni, ridicate nu doar în Fundata, ci și în Bran și lângă Constanta. A simțit că trebuie să facă mai mult pentru ca locul, care i-a dat aripi, să fie cunoscut nu doar în România, ci în întreaga lume. Așa s-a născut Lada de Zestre, Atelier de Broderie la Fundata. Fără să fi avut de la cine să învețe, și-a luat un utilaj și s-a apucat singură de brodat motive tradiționale și mesaje inspiraționale. De fapt, afacerea este făcută în semn de recunoștință pentru oamenii de aici, cei care i-au oferit o mână de ajutor și un umăr pe care să plângă în cea mai grea perioadă din viața ei.

sursa foto- movido.ro

A făcut lenjerii, perne, fețe de masă și perdele. Cu ele și-a-mbrăcat, mai întâi, ferestrele și paturile pensiunilor sale. Apoi, a urmat firescul. Impresionați de ele, turiștii au început să le cumpere. Acum, Severina se poate lăuda cu comenzi din aproape toată lumea: proprietari de pensiuni, hoteluri ori restaurante din Europa, America, dar și din Australia poartă cu mândrie însemnele românești, alături de cei din zona Bran Moeciu, Maramureș ori Bucovina.

Articol publicat de Funky Travel.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon