Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Prieten mortal, ne cunoaștem de-o viață

Banksy

Foto: Guliver Getty Images

Această pandemie nu este nici prima, nici singura, însă este prima a generației noastre.

Ce putem spune despre pandemii? Unii le-ar numi instrumentul naturii pentru a ne avertiza că noi depindem de ea și uneori o luăm „for granted”.

Omenirea a „trăit” de-a lungul timpului diferite pandemii, cu impact major asupra demografiei.

Trăiam cumva liniștiți, convinși că, în această eră, cu medicină dezvoltată, este puțin probabil să fim opriți de un virus din marșul nostru triumfal spre progres.

Citește și:

Să amintim câteva dintre pandemiile care au marcat homo sapiens până în zilele noastre. La final poate reușim să tragem o concluzie:

  • ciuma lui Justinian, în Constantinopol, în anul 540. În vârful epidemiei, 5000 de oamenii mureau zilnic.
  • epidemia de ciuma bubonică, în Europa și Asia, a atacat între 1314-1351. A mai fost numită și „moartea neagră”. Răspândirea s-a produs de la șobolani, iar mai apoi de la om la om. Aceasta a fost considerată prima pandemie „adevărată”, ceu o răspândire explozivă.
  • epidemia de variolă, în Americile colonizate, în anii 1600. Aproximativ 90 de milioane de oameni aparținând populațiilor locale au murit, un vaccin fiind descoperit abia 196 de ani mai târziu.
  • epidemia de febră galbenă, s-a manifestat în Philadelphia în 1793, a ținut o vară iar numărul morților a fost de 2000. Febra galbenă face victime și astăzi în țările slab dezvoltate, din cauză că un vaccin nu a fost încă descoperit.
  • epidemia de tifos, în anii 1600 și 1914-1918, în Europa. În 1600, epidemia a luat viața a 10 milioane de oameni. Se pare că primul război mondial a fost scena perfecă pentru reapariția tifosului.
  • gripa spaniolă are semnalmentele covid-19, amândouă epidemiile afectând în principal plămânii. Virusul de gripă spanioală a ucis mai mulți oamenii decât a făcut-o războiul.

Acestea sunt cele mai importante pandemii de care știm de-a lungul omenirii. Probabil au fost mai multe.

Așa cum putem observa, pandemiile nu țin cont de evoluția omenirii. Sună a clișeu să spui că „istoria se repetă” sau că „planeta ne dă semne”. Ce vom face însă după această pandemie? Ce lecții vom învăța? Ne vom întoarce la consumul nostru bezmetic de resurse, insensibili la „semne”? Sau vom începe să avem mai multă grijă de casa noastră comună?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parerist check icon
    Toate bune doar ca n-are legătură consumul de resurse cu pandemiile. Pur și simplu nu-s corelate. Consumam infinit mai multe resurse decât în 1314 însă n-avem parte de pandemii la fel de grave.
    • Like 3


Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult