Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Primăvara furată a anului pierdut - un prilej de cumpănire asupra a ceea ce decidem să fim. Învățăm sau abordăm tradiționalul „o păcălim noi și p-asta”?

primavara - (Foto Amer ghazzal / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto Amer ghazzal / Alamy / Alamy / Profimedia

Omul are capacitatea de a învăța din experiențele avute. Am trăit în această perioadă o experiență diferită de tot ce știam pȃnă acum. Este adevărat, citisem prin cărți despre Moartea Neagră, Ciuma lui Caragea, Gripa Spaniolă și alte asemenea. Citisem chiar și jurnale ale unor oameni care au traversat acele vremuri, dar nu trăisem pe pielea noastră o astfel de amenințare vitală.

Mulți încă neagă existența acestui pericol numit SARS-CoV-2, astfel că pentru ei orice comparație cu plăgi din alte vremuri este pur fantasmagorică și nu e rostul meu acum să îi conving de altceva. Fiecare crede în ce vrea și își extrage informațiile de unde crede de cuviință.

Omul este o ființă spun unii inteligentă, care reacționează de multe ori doar la amenințări palpabile, pe care le poate vedea cu ochiul liber și la stimuli direcți și foarte apropiați. E adevărat, mai sunt și cei care pleacă urechea la argumente științifice avizate și iau decizii în funcție de acestea, trecȃnd prin filtrul rațiunii informațiile pe care le culeg din diferite surse. Este așadar foarte dificil să prezinți amenințarea unei astfel de plăgi cuiva ce nu a cunoscut pe nimeni, din cercul apropiat, care să se fi îmbolnăvit de Covid-19. 

Este și mai greu să îi impui niște restricții, zice-se, stabilite pentru evitarea răspȃndirii bolii. Care boală? „La mine în bloc nu s-a îmbolnăvit nimeni. Deci, așa ceva nu există!” Într-o astfel de logică, în care amenințarea nu există, ci este doar o „făcătură” menită să profite cumva să ne păcălească (motivul încă e neclar), nu vom învăța niciodată nimic. Vom fi doar niște creaturi care nu se diferențiază cu nimic de turmele de gnu, care se încăpățȃnează să treacă rȃul prin același vad de generații întregi, populat în permanență de crocodili, călcȃndu-se în picioare, lăsȃnd doar hazardul să decidă cine ajunge pe celalalt mal și cine nu.

Primăvara „furată” a anului „pierdut” este așadar și un prilej de cumpănire asupra a ceea ce decidem să fim. Învățăm sau abordăm tradiționalul „o păcălim noi și p-asta!”?

Trebuie spus că în secolul 14, pe timpul Morții Negre, oamenii nu știau foarte multe despre ceea ce cauza valul nesfȃrșit de victime. Oricum, știau mult mai puține lucruri decȃt știm noi astăzi despre actuala plagă. Nici în acele vremuri oamenii nu au luat în serios amenințarea bolii, și s-au speriat abia după ce aceasta a ajuns foarte aproape de ei devenind vizibilă prin efecte și tangibilă prin groaza imediată a celor ce pierdeau membri ai familiei.

În perioada gripei spaniole lucrurile se mai schimbaseră puțin, însă și acea pandemie s-a desfășurat pe fondul unei limitări științifice și administrative. Totuși, autoritățile din acea vreme încercau, în limita celor cunoscute despre boală, să facă educație preventivă și să impună niște reguli de comportament social. Celebrele pancarte ce interziceau scuipatul, și care ar fi utile în unele zone și astăzi, sunt un exemplu în acest sens. Chiar și așa, puține se știau despre răspȃndirea bolii și la fel de puține erau resursele medicale. 

Cred că ar trebui să renunțăm la scenariul conspiraționist și să fim mulțumiți că trăim niște vremuri în care se știu suficient de multe lucruri despre actualul virus, astfel încȃt să putem lua măsurile preventive potrivite.

Este important să credem că nu am fost „furați” de autoritățile care ne-au impus niște reguli de izolare socială, ci că ne-am protejat pe noi și pe ceilalți de pericolul bolii. Este important ca această primăvară „furată” de pandemie să fie una din care să ieșim mai înțelepți și mai atenți la sine și la societatea în care trăim. Să înțelegem că, probabil, multe dintre lucrurile recomandate în această perioadă trebuie să devină normalitate și atitudine socială normală și că e posibil să fie unele lucruri din stilul nostru de viață care trebuie să se schimbe. Pentru mulți poate să fie un an pierdut...

Oare n-ar fi bine ca această primăvară „furată” din acest an „pierdut” să fie prețul pentru o planetă mai curată și o societate mai civilizată? 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult