Sari la continut

De șapte ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Pro(s)tocronismul profetic

Dan Puric

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

N.A. Acest text a fost scris în 2013. Din păcate, rămâne la fel de actual...

Motto: „Să scoatem din discuție cartea mea de metafizică ce a avut darul să dea palpitații unor doctrinari cu apucături de Ev Mediu. Și să punem chestiunea în generalitatea ei. De la un timp încoace, se aude destul de des acest cuvânt: „Ce nu e ortodox nu e românesc.” Nimenea nu prețuiește mai mult decât mine fervoarea religioasă, în orice formă s-ar manifesta, dar nu prea înțeleg care e pretinsa legătură necesară și exclusivă între ortodoxie și românitate.” (Lucian Blaga)

„Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti” (Andrei Pleşu)

„De multe ori ai impresia că unora ar trebui să li se interzică accesul la bibliotecă. Îi sminteşte” (Liviu Ornea)

Ar fi putut rămâne un actor şi regizor foarte talentat. Dan Puric şi-a dorit mai mult însă: a vrut să fie profet. Dar, spre deosebire de un Ioan Botezătorul, nu a luat calea pustiei, ci direct a tiparniţei pentru că, abil şi aprig căutător de slavă, a ştiut să întâmpine cererea cu o ofertă pe măsură. Prin urmare, într-o vreme în care atâţi autori substanţiali se pot „lăuda” cu ameţitoarele tiraje de 500, 1000 de exemplare, Dan Puric vinde 80.000! De ce? Simplu, ştie ce să dea, când să dea şi cum să dea. Dan Ciachir, în prefaţa adulatorie la „Omul frumos”, îl numeşte pe Dan Puric un „fenomen”. Din punctul meu de vedere, Puric e un simptom pentru mocirla identitară, culturală şi religioasă a unei reprezentative părţi a poporului român.

Dan Puric nu a trebuit să facă mari eforturi. Înzestrat de bunul Dumnezeu – care încă o dată ne arată că lucrează în misterioase şi, iată, amuzante căi – cu o memorie fantastică şi un talent actoricesc pe măsură, tot ce i-au lipsit au fost vreo câteva idei fixe (care uşor trec în obsesii) ţintite atent în sensibilitatea acelor români „drept credincioşi”, aroganţi, fuduli şi siguri de sine care se comportă ca şi cum – citîndu-l pe Petre Ţuţea – Cristos s-ar fi născut la Fălticeni, iar Grădina Edenului ar fi fost străbătută de Dâmboviţa, recte Adam şi Eva erau români, pardon daci.

Cu un discurs triumfalist gen Puric şi cu un public ţintă mânat de asemenea pulsiuni patriotard religioase succesul este garantat. Într-o vreme în care românii se bălăcesc în mizerie morală, economică şi socială (atât de bine esenţializată în „ştirile de la ora 5” şi în faptul că tabloidele rămân în topul vânzărilor de presă), când abia acum culeg roadele deplin coapte ale unei jumătăţi de veac de spălare comunistă pe creier, cînd infracţionalitatea românilor de peste graniţe aruncă în derizoriu eforturile de integrare în normalitate (dar ce spun integrare, măcar o cât de câtă apropiere de normalitate), într-o astfel de vreme, deci, ce poate fi mai măgulitor pentru bietul suflet românesc fudul decât să-i spui că România este o ţară unică, măreaţă, aleasă de Dumnezeu, superioară consumeristului occident, întruchiparea cristică pe pământ? Punct ochit, punct lovit.

Iar Dan Puric, pentru că în primul şi în ultimul rând este actor, ştie să o spună cu talent şi vervă, spre deosebire de un alt promotor al spiritului românesc, George Becali, cu care împărtăşeşte acelaşi aluat calitativ.

Una dintre legile mai mult sau mai puţin nescrise ale oratoriei îndeamnă la ridicarea continuă a tonului atunci când nu mai ai ce spune (regulă la care, din păcate, subscriu prea mulţi pastori sau preoţi). În cazul lui Dan Puric legea sună: „dacă nu ai ce spune, spune-o, domne, cu pasiune!” Iar talentatul actor asta face şi o face bine, amintind geniala remarcă a lui Corneliu Coposu la adresa lui Vadim Tudor: „Se comportă de parcă ar exista”. 

Domnul Puric ar trebui să ştie că, întotdeauna, un om care se ia prea în serios devine ridicol. Or, Dan Puric is on a mission, este, cum zice americanul, on fire, convins absolut de chemarea sa la trezirea patriei. Ca un adevărat profet, este vocal în legătură cu chemarea sa. Într-un interviu cu Robert Turcescu, publicat în „Omul frumos” (2009), profetul Puric anunţă glorios resurgenţa boborului: „După alianţa asta, nu mai are alternativă, opoziţia trece la popor. Clasa politică abia acum încolo se va reface în România, ţineţi minte ce vă spun, că fac pe profetul acuma (subl. mea)”, (p. 71).

Cum va reînvia poporul în viziunea profetului? Cum altfel decât în „haiducie”, doar că nu ni se spune ce înseamnă de fapt această haiducie: „Ăsta va fi boicotul nostru! Noi vom trăi de acuma încolo în haiducie. Fiecare dintre noi. S-a dat alarma! În haiducie românul stă şi aşteaptă. Ele se va descurca pe cont propriu, iar guvernul cu bazinele lui electorale”, (p. 66). Este de la sine înţeles că o gândire gen Dan Puric nu poate funcţiona decât maniheist: eşti ori cu mine, ori împotriva mea. Prin urmare, toţi cei situaţi în alte planuri ideatice sau spirituale decât domnul Puric fac parte din „magma amorfă” (p. 37) a poporului român.

Pe lângă talentul actoricest, oratoric, Dan Puric posedă şi o memorie redutabilă. Astfel, obsesiile şi elucubraţiile sale sunt ornamentate în haina groasă a citatelor unde intră de-a valma Kant, Platon, Eminescu, Toma, Blaga, Hawking, Simion Mehedinţi, Vulcănescu şi atâţia alţii. Problema este că memoria fantastică a citatelor e o armă cu două tăişuri, care poate fi în acelaşi timp un indicator al unei culturi profunde, dar şi, la rigoare, al unei culturi superficiale, nefiltrate. În acest nefericit caz – în care Dan Puric se înscrie în mod fruntaş – memoria devine un instrument de camuflare a prostiei, precum şi un atu al manipulării şi inducerii în eroare. Domnul Puric ar trebui să realizeze că înmagazinarea în memorie a datelor şi ideilor nu este echivalentul culturii. La fel cum dacă intri în garaj nu înseamnă că eşti maşină, iar dacă intri în bibliotecă nu înseamnă că eşti şi deştept.

Toţi facem gafe, nu de puţine ori spunem de-a dreptul prostii. Normalitatea presupune disponibilitatea de a te corecta, de a-ţi asuma limitele şi greşelile. Există, însă, genul de prostie incurabilă, fără rest, fără putinţă de îndreptare, deoarece este întreţinută de demonul orgoliului şi al autosuficienţei, care face casă bună cu prostia. În faţa unei astfel de prostii singura soluţie este să te detaşezi ironic, nu să o exegetezi structural. O astfel de prostie nu este analizabilă (poate psihanalizabilă), nu poţi decât să o constaţi şi să o biciuieşti ironic.  

De acest lucru mi-am dat seama când m-am apropiat de „Omul frumos” al lui Dan Puric. O cercetare autentică, o sondare în fondul gândirii domniei sale este imposibilă în primul rând pentru că domnul Puric se adânceşte în idei la fel de mult ca rândunica în apă. Orizontul ideatic este atât de previzibil, atât de limitat – deşi, cum spuneam, atât de ornamentat cu citate, precum şi învelit în glazura beţiei de cuvinte – încât după parcurgerea unei conferinţe, de pildă, ori a unui interviu l-ai epuizat complet. Am făcut efortul de a citi mai mult de-atât, de a parcurge toate cele 160 de pagini din „Omul frumos”.

Dar ce ne propune, în fond, profetul actor? Pe scurt, cele câteva idei obsesive care ne sunt servite ca medicament pentru revigorarea sufletului românesc nu sunt altceva decît supa reîncălzită a ortodoxismului (NB, nu a ortodoxiei) legionar interbelic, protocronismul cel mai gregar şi primar reşapat în mesaj profetic pentru trezirea naţiunii, care pedalează pe nefasta şi tragica echivalenţă român=ortodox. Poporul român este un popor unic, într-o excepţională simbioză cu creştinismul: „poporul român a avut întotdeauna această raţiune încreştinată” (p. 32). Poporul român este frumos, este profund (orizontul teologic al domnului Puric se întinde până la operele marilor teologi români Mircea Platon şi Ovidiu Hurduzeu), România fiind nici mai mult, nici mai puţin decât Grădina Maicii Domnului (p. 124)! Evident, din moment ce Cristos a venit pentru acest popor „pregătit parcă dinainte, mai bine decât oricare popor al lumii, pentru această învăţătură”; „Cămaşa cristică îşi găsise parcă trupul potrivit. Iar acest trup a fost cel al strămoşului nostru. O sfântă trinitate a fost şi ieslea în care s-a născut poporul român…” (p. 88) spune mai departe profetul, citîndu-l pe Simion Mehedinţi. România este astfel poporul ales, un reprezentant unic al spiritului răsăritean. Bineînţeles, răul cel mare vine din Occident (Şarpele cel mare fiind cine altul decât SUA), din capitalismul consumerist care a transformat omul în număr şi în cip. Cum era de aşteptat, alături de martirii închisorilor pe care Dan Puric îi aminteşte ad nauseam pentru a-şi legitima discursul, românii frumoşi sunt pensionarii şi ţăranii, iar satul este prin excelenţă locul în care se filtrează românitatea cea pură. Dacă tot am ajuns la martirii închisorilor, fără a fi lipsiţi de respectul şi cinstirea cuvenită, cred că lucrurile necesită o oarecare nuanţare. Nu mă îndoiesc că mulţi dintre încarceraţii legionari ai comuniştilor au devenit sfinţi în închisori, dar să nu uităm prin acest fapt că multe dintre atitudinile şi faptele acestora sunt, într-o lume normală, cel puţin pasibile de pedeapsă. Tindem să uităm acest fapt, deoarece încarceratorii lor au fost comuniştii. Un singur exemplu, Mircea Vulcănescu, unul dintre eroii lui Dan Puric. Oare câtă lume ştie că, într-o stenogramă a şedinţelor Consiliului de miniştri din timpul guvernării Antonescu (redată în Dennis Deletant, Inamicul uitat al lui Hitler – Ion Antonescu şi regimul său, Humanitas, 2010, p. 124), Mircea Vulcănescu lăuda ingeniozitatea germanilor pentru rezolvarea problemei evreilor prin ghetouri!?   

România cea frumoasă după Puric cetire este România drumurilor neasfaltate, după modelul Americii latine care „păşeşte către o independenţă reală, se scutură şi de americani şi de tot. Au zis: nu vrem drumuri asfaltate, lăsaţi-ne aşa, primitivi, nu vrem să avem ambuteiaje, lăsaţi-ne pe noi cu resursele noastre. Sunt nişte răspunsuri extraordinare” (p. 62). Mai departe, ai impresia că românul frumos este ori beat, ori analfabet, deoarece alcoolul şi neştiinţa de carte (vom vedea imediat) se numără printre virtuţile cardinale ale patriei mumă. Mi-e dificil să înţeleg motivul pentru care înapoierea culturală sau tehnică a ţăranului (şi nu numai) român se transformă aprioric în dovezi ale superiorităţii spirituale sau religioase. Pe de altă parte pot intui unul dintre beneficiile majore: omul frumos al lui Dan Puric poate fi astfel lesne manipulat, nelăsat să gândească, uşor distras de la adevăratele metehne prin încurajarea şi lăudarea acestor „virtuţi”.

Mama profetului, cum altfel, era „femeia absolută”, „o bombă din toate punctele de vedere” (p. 26), care, văzând fizicul firav al fiului său într-o vizită la unitatea militară, trece la „Mărăşeştiul feminin” (p. 28), reuşind să ţină piept, ba mai mult să cucerească un întreg stat major cu scopul măreţ de a-i îngrăşa fiul. „(…) statul major era în mâna ei, ăia transpiraţi, cu batiste, o înconjuraseră din toate părţile. Tratatul de la Varşovia devenise mama. Acolo să vedeţi ofensiva feminităţii. Tratatul era Atacul Cafelei (mama le ghicise în cafea – n.m.), atac erotic”


Există, în viziunea domnului Puric, două Românii. Nimic nou aici, ideea este preluată complet de la Mircea Vulcănescu care vorbea în Tendinţele noii generaţii în domeniul social şi economic despre opoziţia dintre „România modernă a oraşelor, a confortului şi a bunului trai, a civilizaţiei materiale, a Occidentului, a industriei şi a maşinii, a opoziţiei dintre burghezi şi proletari, în fond, a României străine (subl. mea). De altă parte, România de la sate, România românilor (subl. mea), România configuraţiei spirituale autohtone, care a durat acest neam, pe acest pământ, în forme aproape neschimbate de pe vremea lui Dariu Histape!”

Iată că nu îţi trebuie niciun dram de originalitate pentru a resuscita aceste idei care ar trebui să-şi găsească locul bine meritat în coşul de gunoi al istoriei gândirii româneşti. Ajung zelul şi oratoria spumoasă. Însă profetul Puric plusează. Avem de-a face astfel cu o opoziţie între România bazinului electoral, manevrată de clasa politică şi România profundă, România care „îşi păstrază porcul în coteţ” (p. 56), care respinge această clasă politică şi formează adevărata opoziţie. Marea problemă a dualismului politic al lui Dan Puric stă în faptul că, după cum o demonstrează realitatea politică, tocmai românii săi frumoşi – pensionarii, ţăranii şi înapoiaţii care îşi dau votul pentru o pungă de alimente – sunt cei care dau girul acelei clase politice dispreţuite de actor.

Ce trebuie să facem este ca, despovărându-ne de zgura ideologiei occidentale care ne-a transmis „seismele lui interioare” (p. 103), să ne întoarcem, recuperându-ne memoria, la acea spiritualitate autentică regăsită în martirii închisorilor comuniste sau în ţăranul şi pensionarul român de astăzi. Mai mult, Dan Puric face apel urgent la canonizarea (!) acelor sfinţi ai închisorilor „pentru că o ţară care are mulţi sfinţi are multe trepte, ca Dumnezeu să coboare, să vină rapid în ajutor” (p. 141). Pentru Puric, „Radu Gyr este un sfânt, Mircea Vulcănescu este un sfânt” (p. 143).

În esenţă, recursul lui Dan Puric la memorie nu este o recuperare a memoriei, ca vindecare a sufletului neamului, ci o spălare a memoriei printr-o recuperare a unei gândiri retrograde, apuse şi printr-o idealizare necritică a unui trecut fundamental artificial construit.

În final vă propun să-l auzim pe profet vorbindu-ne direct în câteva situaţii de un ridicol total, mostre ale unei gândiri îmbătate de sine.

Ca om ales, Dan Puric nu poate fi, evident, decât de stirpe aleasă. Tatăl dumnealui (de profesie medic) a fost „copilul frumos” (p. 13), omul de o delicateţe fenomenală care l-a învăţat pe profet „să asculte inima unei femei” (p. 24) atunci cînd şi-a pus urechea pe pieptul unei domnişoare pentru a-i consulta inima (ibidem). Exact tipul de consultaţie în cazul în care vrei să te alegi cu un proces de hărţuire.

Mama profetului, cum altfel, era „femeia absolută”, „o bombă din toate punctele de vedere” (p. 26), care, văzând fizicul firav al fiului său într-o vizită la unitatea militară, trece la „Mărăşeştiul feminin” (p. 28), reuşind să ţină piept, ba mai mult să cucerească un întreg stat major cu scopul măreţ de a-i îngrăşa fiul. „(…) statul major era în mâna ei, ăia transpiraţi, cu batiste, o înconjuraseră din toate părţile. Tratatul de la Varşovia devenise mama. Acolo să vedeţi ofensiva feminităţii. Tratatul era Atacul Cafelei (mama le ghicise în cafea – n.m.), atac erotic” (p. 29). Bineînţeles, după această victorie a erotismului, „a doua zi s-au apucat să mă îngraşe ca pe un clapon. (…) Mama reuşise să-i dezarmeze prin dragoste” (p. 30). De la mama dumnealui, mărturiseşte actorul, a primit o „mare moştenire, forţa feminităţii care dezmărgineşte logica absurdă a bărbatului” (p. 26)! Poate astfel se explică cezura definitivă, irecuperabilă a gândirii domnului Puric faţă de logica şi gândirea coerentă.

Cu asemenea părinţi, progenitura nu putea fi decât de o precocitate specială, capabilă de conceptualizări intuitive fantastice. În prima zi de grădiniţă, Dan Puric a auzit cântecul – oroarea ororilor! – „Ceata lui Piţigoi, dai într-unul ţipă doi, văleleu, ce tărăboi”. În faţa acestui atac asupra libertăţii fiinţării sale, Dan Puric face gestul suprem, fuge: „Şi mie, neplăcându-mi cetele (decât mulţimile de adulatori, ne grăbim să adăugăm) şi iubind de mic copil omul ca fiinţă particulară, ca unicitate, am plecat. Era prima mea confruntare cu teroarea majorităţii” (p. 20).

În copilărie, setea de libertate se traducea în dorinţa de a trece dincolo de munţii din jurul localităţii natale: „Munţii, care erau acolo, nişte munţi superbi, la Nehoiu … Credeam că după munţii aceia trebuie să fie marea. Şi asta o cred şi acum, cu toate că nu este adevărat, dar pentru mine mai tare decât adevărul este credinţa (subl. mea)” (p. 23)! Lăsăm aceste cuvinte în seama celor cu o diplomă de specialitate în psihiatrie.

Puteau însă lipsi din codul genetic al românului alcoolul şi beţia? Ţuica devine mijlocul de evadare din strânsorile directivelor comuniste şi, în acelaşi timp, de recâştigare a omenităţii: „Pământul acolo hrănea pruni. Din pruni se făcea ţuică, iar din ţuică se făceau vise. Visele îi mai îmblînzeau şi pe tovarăşi, iar directivele de partid erau adormite. Ţuica adormea, ca o doică, copilul handicapat al omului, ideologia comunistă. Şi astfel, câteodată, tovarăşii petreceau, adică redeveneau oameni; glumeau, jucau şi uitau de lumea în care singuri s-au închis” (p. 15).

Orice discurs pro(s)tocronist care se respectă face apel la tema comuniunii cu natura (doar românul e frate cu codrul, nu-i aşa?), care la Dan Puric capătă dimensiuni în acelaşi timp ridicole, absurde şi groteşti. Dan Puric a învăţat ce înseamnă inocenţa şi libertatea din privirea unei căpriţe (!): „De la privirea aceea am învăţat să contemplu orice absurditate a omului, venită de aiurea în grădina mea. Şi astfel m-am întâlnit cu frumuseţea incocenţei. Eram liber”. (p. 15). Mai târziu, Dan Puric va învăţa din prietenia cu un ied „ce înseamnă iarba, ce înseamnă cerul, ce înseamnă natura; şi aia a fost prima mea întâlnire cu Dumnezeu” (p. 22).

Puteau însă lipsi din codul genetic al românului alcoolul şi beţia? Ţuica devine mijlocul de evadare din strânsorile directivelor comuniste şi, în acelaşi timp, de recâştigare a omenităţii: „Pământul acolo hrănea pruni. Din pruni se făcea ţuică, iar din ţuică se făceau vise. Visele îi mai îmblînzeau şi pe tovarăşi, iar directivele de partid erau adormite. Ţuica adormea, ca o doică, copilul handicapat al omului, ideologia comunistă. Şi astfel, câteodată, tovarăşii petreceau, adică redeveneau oameni; glumeau, jucau şi uitau de lumea în care singuri s-au închis” (p. 15).

Pornind de la afirmaţia citată a lui Mircea Platon, „pentru mine România profundă e un nuc” (p. 55), s-ar putea spune că, pentru Dan Puric, România profundă e un prun, arborele vieţii. Iată, aşadar, originea metafizică a beţiei la români. Profetul-actor ar fi cu totul îndreptăţit să scrie un tratat de metafizică a ţuicii, care ar prinde extrem de bine, având în vedere aplecarea românilor spre acest tip de discurs filosofic. Aproape zilnic suntem martori la violenţe sau crime sub impulsul metafizic al ţuicii, lichidul ontologic prin excelenţă, arătând de facto că bătaia e ruptă din rai.

(Nu pot să nu-mi amintesc pe această cale maxima filosofică a unui român frumos cu o dispoziţie metafizică neîntreruptă şi un dor tot mai mare pentru lichidul vieţii: „Dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit ar fi făcut prunii direct cu pâlnia în ei”. Îl lăsăm pe domnul Puric să-i răspundă din punct de vedere filosofic.)

Dan Puric este în acelaşi timp un măreţ teoretizator al banalului, cu o capacitate formidabilă de a extrage lecţii metafizice din cele mai banale situaţii. Gestul înduioşător, să recunoaştem, al unei bătrâne mame care, plecând în vizită la fiica ei din SUA, şi-a luat ca amintire un bolovan de râu devine bineînţeles o lecţie a României eterne şi frumoase: „bolovanul era România eternă. Acest bolovan se strecura acum la vamă, dar el era, de fapt, paşaportul băbuţei în faţa lui Dumnezeu, ce-şi murmura în tăcere istoria. (…) Mergea încet să-i ducă lui Dumnezeu, în valijoara ei, România frumoasă” (p. 18).

O altă experienţă a actorului, petrecută peste Atlantic, în zborul spre SUA, unde alături de Dan Puric se afla şi „un sat întreg de babe, îmbrăcate în negru, ca dintr-un film de Kakoyanis, înfofolite, legate, grase, cu paporniţe, de parcă mergeau cu rata”. Se poate observa îngroşarea liniilor descrierii, deoarece cu cât imaginea e mai grotescă, cu atât semnificaţia e mai profundă. Cum era de aşteptat, unele dintre babe nu erau doar prost îmbrăcate, ci şi analfabete, astfel că au apelat la profet pentru a le completa nişte chestionare informative. „Am avut sentimentul că tot avionul dădea teză la limba română. În starea aceasta de examen, m-am pomenit cu vreo cinci băbuţe lângă mine, care mi-au spus cinstit: ‘Scrie-ne şi nouă, maică, aici, că noi nu ştim nimic!’ Şi astfel, eu le întrebam din chestionar şi ele îmi răspundeau din inimă: Când te-ai născut, mamă? – 1877 – Câţi copii ai? – 11. Şi-aşa mi-am dat seama că stăteam de vorbă cu Independenţa României” (p. 118). Cred că eu, în superficialitatea omului modern şi pe deasupra neortodox de confesiune, aş fi realizat că stau de vorbă cu Analfabetismul României. Dar cum spuneam mai sus, în gândirea multora din păcate, înapoierea culturală şi socială sunt valorizate aprioric pozitiv, ca semn de autenticitate spirituală.

Mai departe, babele refuză să-şi pună centura de siguranţă la aterizare, bineînţeles nu din inconştienţă, ci dintr-un mare curaj al credinţei: „Maică, stai jos, că a început furtuna. E pericol să ne prăbuşim. Nu ţi-e frică? – Lasă mamă, răspunde băbuţa, mi-am făcut o cruce, la Dumnezeu nu insist!... Ajunge. În siguranţa ei stăteau două mii de ani de creşinism. Iar eu, pe lângă băbuţă, eram un puric. Eu eram imaginea de azi a României în lume, iar ea era icoana neamului dintotdeauna” (p. 119).

A continua să ilustrăm discursul purician ar însemna să cităm cartea aproape în întregime, din moment ce astfel de sondări ale „înţelepciunii” se găsesc pe aproape fiecare pagină. Pentru a rămâne cu zâmbetul pe buze după încrâncenarea şi iritarea care te pândesc în faţa etalării atât de incisive a prostiei, ortodoxismului şi naţionalismului putred merită amintită alăturarea comparativă pe care Dan Puric o face între conceptualizarea sublimului la Kant şi sublimul în gândirea ţăranului român: „Nimic din toate acestea (adică din modul în care teoretizează Kant sublimul – n.m.) nu le veţi vedea în concepţia ţăranului român. Undeva, într-un comentariu, G. Călinescu spunea că atât Kant, cât şi ţăranul român gândesc la fel, dar în alţi termeni. S-a înşelat. Ţăranul român gândeşte fundamental diferit. El nu se lasă gândit de gândirea sa, ci se lasă gândit de Dumnezeu” (p. 93). Kant şi ţăranul român, formidabilă alăturare care nu se putea naşte decât în gândirea unuia care uită că pe Kant nu l-au interesat cantitatea de bălegar la hectar, nici frăţia „fundamentală” a românului cu râul, ramul, codrul şi ţuica.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Puric este undeva intre Alexandru Arsinel si Gigi Becali...
    • Like 0
  • Vanu Vanu check icon
    Nu mi se pare suficient de important personajul cat sa am rabdarea parcurgerii intregului text. Dar: cât am citit mi-a sunat matur/asumat/surprinzător de legat.
    Multam
    O surpriza plăcută
    • Like 0
  • Eu sunt curioasa daca in zborul spre SUA, alaturi de actor a fost vreun pasager nascut in 1877, cu 11 copii. Putin probabil, nu?
    • Like 0
  • Paul check icon
    Puric si ai lui nu pricep ca intr-o lume in care fiecare națiune e pe barba ei mândra și libera, rușii prin simpla forța a numărului joaca in linga mare, pe când mândrii neatarnati ca ungurii (lui Orban) și romanii (care pun botul la cretinismele de tip puricaur) sunt.., jucați.

    Uitați-va la Moldova (ca sa nu zic Cecenia) ca sa vedeți cum joaca rușii si ce înseamnă sa fi jucat de rusi, deznaționalizat, siluit, furat si omorât pana renunți la identitatea ta nationala si o preiei pe cea pe care ți-o dictează ei. Aici duce naționalismul de tip puric.

    Puric e un naționalist tembel, mistic capabil sa peroreze cu patos. E arhetipul idioților utili.
    • Like 10
  • profun check icon
    Da, dl. Dan Puric este un artist naționalist și da, e sigur că nu veți găsi poziții antiromânești în discursurile lui. Da, propovăduiește credința creștină.
    Da, le face pe toate acestea cu vorbele sale de artist și își asumă libertatea de exprimare.

    În același timp este la mintea cocoșului că rușii îi urăsc pe patrioții naționaliști din țările pe care le-ar vrea ei înrobite, iar cea mai bună cale de a-i anihila este discreditarea lor. Când discreditați niște personalități, bazându-vă pe niște citate trunchiate, fiți conștienți că îl serviți pe Putin, cel mai adesea din postura de idioți utili.

    Puteți viziona ultimul spectacol, care a făcut atâta vâlvă și dacă găsiți (aici sau aiurea) ceva antiromânesc la Dan Puric, arătați cu degetul. Dan Puric - M-am întors - Spectacol complet TNB 27 Martie 2022:
    https://www.youtube.com/watch?v=l9OPVLBbKfY

    • Like 2
    • @ profun
      Dorin check icon
      „În același timp este la mintea cocoșului că rușii îi urăsc pe patrioții naționaliști din țările pe care le-ar vrea ei înrobite,”, ziceți dv cu tupeul propagandistului bazat pe iuțeala de... tastatură și nebăgarea de seamă a naivilor pe care caută să-i îmbrobodească.

      La mintea cocoșului, tavarișci pro_fun(d), este că rușii caută să exacerbeze sentimentul naționalist al idioților „din țările pe care le-ar vrea ei înrobite” și care acum sunt în UE, tocmai pentru a submina, în acest fel, coeziunea și stabilitatea acestei construcții europene.
      Rușii vor să DISTRUGĂ Uniunea Europeană și în acest scop se folosesc de naționalismele oarbe ale IDIOȚILOR de teapa lui Puric și a dv, idioți care le sunt extrem de UTILI revizioniștilor ruși în războiul hibrid pe care îl poartă de mult timp.
      Adică e taman pe dos, față de idiotismele utile lui Putin, pe care le tot susțineți aici.

      • Like 8
    • @ profun
      Nume check icon
      Problema nu este ca dl. Puric este nationalist, sau ca propavaduieste credinta ortodoxa, ci pentru ca pur si simplu bate campii cu concepte fara fundament si cu exagerari demne de vajnici romani din familia traditionala care au baut pana si-au pierdut mintile si deodata au devenit destepti. In schimb ceea ce este foarte interesant este ca in Romania in jur de 80% din populatie NU DORESTE schimbarea si traieste cu "victoriile" de acum sute de ani, cam ce propavaduieste dl. Puric. Si atunci am cateva intrebari?
      - daca tara asta este Gradina Maicii Domnului de ce arata ca o latrina? De ce romanul traditional nu matura, repara si vopseste gardul? Cine nu ii lasa? Homosexualii, EU, neomarxisti, sau mai sigur americanii?
      - daca romanul este frate cu codru' de ce romanul traditional defriseaza toate padurile si le vand ca niste tradatori de tara? Iar cand organizatiile de mediu fac scandal, cu vajnica vitejie romaneasca acolo unde nu trebuie, le dau in cap?
      - cum poate cineva care a fost binecuvantat sa fie crestin ortodox din familia traditionala sa isi bata consoartele si familia de fiecare data cand consuma lichidul din copacul national - prunul - ? Cine mai este de vina aici?
      Si multe alte exemple.
      In loc sa traim in trecut, mai bine ar fi sa revenim in prezent, sa ne uitam in oglinda, sa ne analizam bine si sa vedem ce avem FIECARE de facut ca aceasta tara sa arate intr-adevar ca Gradina Maicii Domnului, si nu aburei cu victoriile lui Mihai Viteazu cu mercenari platiti, cu marele Stefan care s-a aliat cu altii ca sa-l capaceasca pe Vlad Tepes si alte mari vitejii romanesti.
      Pentru ca daca nu o sa ne trezim la un moment dat chiar o sa ascultam show-urile d-lui Puric in rusa.
      • Like 11
    • @ Nume
      Simplu si clar expus. Pana si spectatorul adulator de purici, cu un mic efort, e drept, pricepe., sau, cu un mic ajutor, ar putea.
      • Like 4
    • @ Nume
      profun check icon
      Dacă-n casa ta nemăturată e ca-ntr-o latrină și-ți cade gardul pe trecătorii neatenți, nu-nseamnă c-așa e și România.

      Dacă tu și 80% dintre neamurile tale, colegii tăi de grădiniță, generală, liceu, vecinii tăi sunt trădători de țară, hoți și vă bateți nevestele cu șnapsu-n gât de dimineață până seara, nu generaliza, nu sunteți VOI România.

      Dacă totul îți pute, nu România e de vină. Deși probabil ai nevoie de ceva mai mult dar, încearcă întâi sa faci mai des câte-un... duș... să te speli pe dinți... chestii de-astea mărunte care ar trebui să-ți intre în rutina zilnică...
      • Like 0
    • @ profun
      Cum le zici tu de frumos ,,bibicule", mai rar!!! :)))
      • Like 3
    • @ profun
      Invarti comentariile pe degete la fel cum invarte porcul stiuletele in troaca!
      Cu cat comentezi mai mult cu atat confirmi mai mult ce spune autorul. Mare este Gradina Domnului si multi nebuni i-au sarit gardul!
      Chiar cunosti in profunzime Romania asta de care esti asa mandru? Chiar esti sincer in ce spui? Ai fost vreodata, pana-n pranz, intr-o carciuma dintr-un sat, sa oferi ceva de munca? Ai constatat cum iti rad ,,clientii" in nas? Despre ce vorbim?
      • Like 3
    • @ Dorin
      profun check icon
      Mintea cocoșului n-ar putea în niciun caz să nască nărozenii ca... matale.

      Asta crezi matale că este scopul UE, să topească-anihileze națiunile? A auzit cineva de vreo organizație serioasă care să-și dorească membri șterși de personalitate, stimă de sine și inițiativă? Numai un idiot sadea ar putea crede că asemenea inepții ar sta la baza UE.

      Doar un nemernic-complexat-incapabil, cu serioase semne de retard educațional-intelectual ar putea aspira să acceadă fie și-ntr-un în vreun club provincial (darămite în UE) doar pentru a duce pe-acolo tăvile și a goli scrumierele și scuipătorile, crezând că prin acestea își atrage respectul celorlalți membri.

      Știu că ți-e greu, dar uite-te care sunt cei mai noi membri atrași în UE și NATO și vezi dacă găsești vreun stat cu spiritul național sub medie. Da, nea Caisă, din fericire, UE și NATO au nevoie și se întăresc atrăgând în rândul lor membri puternici, cu personalitate, nu cârpe de șters podele și scuipători, deși aspirații de-astea se pare că-ți stau matale-n fire...
      • Like 1
    • @ Nicu Niculescu
      profun check icon
      Dacă le pui porcilor știuleți în troacă, ești mai prost ca ei.

      Eu am un amic, care deși-i bucureștean sadea, acum vreo 8 ani, la vreun an după ce-a terminat Agricultura, și-a început o afacere, într-o cârciumă din Teleorman unde a anunțat că are 5 posturi de tractorist, cu școlarizare gratis, 1000 de euro pe lună și cu carte de muncă pe termen nelimitat. A fost bătaie pe alea cinci locuri (deși, nu l-am întrebat - de ce să mint(!?), cred că nu i-a râs nici măcar unul în nas).

      Acum are câțiva zeci de oameni pe statul de plată. Pentru el, perioada pandemiei a fost mană cerească...
      • Like 0
    • @ profun
      Nume check icon
      Superb...Psihologii spun ca atunci cand primesti un raspuns intr-o maniera mai agresiva decat contextul original inseamna ca cel care a raspuns se identifica cu raspunsul.
      Una din defintiile educatiei si a civilizatiei este de a nu crea disconfort altora prin comentariile si prezenta ta. Dvs. ati demonstrat ca in ciuda faptului ca pareti un om inteligent, citit si rationa,l prin cum va comportati nu sunteti mai sus pe scare evolutiei decat o rama din pamant.
      • Like 2
    • @ Nume
      profun check icon
      Meta-caragialesc...

      „Una din definițiile educatiei si a civilizatiei este de a nu crea disconfort altora prin comentariile si prezenta ta” zice unul după ce îi jignește mojicește la grămadă (pe un site românesc!) pe 80% dintre „românii tradiționali”, făcându-i hoți, bețivi, leneși și trădători numai fiindcă... așa se vede el în oglindă.
      • Like 1
    • @ Dorin
      Delia MC Delia MC check icon
      De data asta inteligentul a dat-o în bară ori s-a prefăcut că nu înțelege mecanismul: ațâțați de propaganda de sorginte rusească se umflă vâna naționalistă în om, aceeași propagandă sâsâie ca șarpele că EU doar folosește unele țări si cum, dle, nu suntem cârpe de șters pe jos, afară din EU și NATO ( că ne folosesc, dle, americanii ăia, ne vând rable scumpe ). Și atunci țara aia cu fierea umflată naționalist devine pradă ușoară pentru un rechin mare, același care a băgat șopârlele. Simplu de tot.
      Cât despre dl Profun rămâne cum am stabilit: trol care atacă ad hominem autori și comentatori nu că n-ar ști altceva însă așa trolează cel mai eficient.
      • Like 1
    • @ profun
      Dorin check icon
      Tare disperat trebuie să fiți dacă recurgeți la manevre atât de grosolane.
      Îmi puneți mie în gură niște vorbe și apoi tot dv vă războiți cu ele, pornind de la premisa că le-aș fi spus eu.

      Eu vă spuneam că Putin vrea să distrugă UE, folosindu-se de idioți utili de teapa dv și a lui Puric, naționaliști găunoși, de tarabă, iar dv săriți cu inepția că aș bănui UE de nu știu ce scop.

      O minimă documentare scoate imediat la lumină poltroneria dv fiindcă textele mele anterioare sunt aici, imediat mai sus.
      Cu asemenea mârșăvii descalificante înțelegeți dv să duceți o polemică?
      De fapt... ce mă mir? Sunteți emulul mentorului dv, Serghei Lavrov.
      • Like 1
    • @ profun
      Gandalf check icon
      Pașol na turbinca, dobitoc agramat și cretinoid nesimțit, bată-te Dumnezeu Sfântul să te bată să nu te mai citesc câte zile sunt pe lumea asta!
      Nu îți este jenă de noi, oameni care știm CITI, nu suntem maimuțe ca gașca voastră de propagandiști aserviți?
      Pașol na turbinca, ciorti! Cu toții, toată turma de dobitoci!
      Pașol!
      • Like 2
    • @ Gandalf
      profun check icon
      Ho, Rasputin! Du-te-n... p

      ...piața roșie, dacă te macină dorul de limba mujicilor tăi!
      • Like 0
    • @ profun
      Gandalf check icon
      Cretini au fost, cretini sunt încă și-or fi în neamul românesc, dar tu-i întreci de departe, bolșevicule!
      Cum dracu e posibil să fie cineva chiar atât de prost?
      • Like 2
    • @ Nume
      "Iar Dan Puric, pentru că în primul şi în ultimul rând este actor, ştie să o spună cu talent şi vervă, spre deosebire de un alt promotor al spiritului românesc, George Becali, cu care împărtăşeşte acelaşi aluat calitativ."PUNCT ochit.
      • Like 3
    • @ Gandalf
      profun check icon
      Tu probabil n-ai cum să pricepi, chiar dacă-l invoci pe tocmai pe Scaraoțki să te lumineze.

      Ceilalți îți remarcă barba á la Rasputin, îți citesc ocările de mahalagiu muscal sadea și înțeleg foarte lesne cum poți fi atât de prost... hi, hi, hi!
      • Like 0
    • @ profun
      Gandalf check icon
      Rămâne cum am stabilit.
      Oricum, pentru ceilalți o să punctez că orice copil de +10 ani educat în România. știe foarte clar că „Pașol na turbinca, ciorti!” nu are nimic de-a face cu mă-ta Rusia = URSS Rev.2.0 ci este românește neaoș.
      Orice alăturare a bărbii lui Gandalf cu dobitoci din istoria sumbră a cretinoizilor de la răsărit este doar propagandă și felul securisto-kaghebist de a arunca praf în ochi și a tulbura apele.
      BTW, ce grad ai, dobi?
      Cât despre înjurăturile tale cu natură sexuală și referire directă la minusculele tale organite, hai fă pași și scrie-le lu` mă-ta, bine?
      Rusnak împuțit și dobitoc miniatural!
      Pașol na turbinca, dobi!
      • Like 2
    • @ profun
      Vanu Vanu check icon
      Luați-l in brate pe domnul profun. Pe bune. Daca il cunoasteti, aratati i iubire. Chinuit om :(
      • Like 0
  • dan check icon
    Ca prima observatie , Puric cu memoria "prodigioasa" cum spun unii nu face altceva decat sa imite un alt personaj care cita din istorie si literatura lasand cu gura cascata de emotie milioane de romani , Corneliu Vadim Tudor .
    Exact acelasi tipar numai ca de data asta e ceva mai spalat , a renuntat la dejectii.
    Este mult spus "profet" , nu are vocatie de profet ,pentru a avea vocatie trebuie sa stii sa manipulezi in masa milioane de oameni , Dan Puric nu e decat un gainar marunt financiar .
    Cartile , conferintele lui Dan Puric sunt un amestec de ticalosie propagandistica combinata cu ceva ticalosie financiara .
    Tot ce face acest individ au mai facut-o si altii prin USA , tari europene sau asiatice .propaganda religioasa dusa la extrem , scopul fiind banii.
    Daca se limita la actorie si cultura nu era o problema , numai ca , a vrut mai mult , mai multi bani , greu doar ca actor.
    Cum religia ortodoxa este destul de inchisa , nu permite curente , Puric nu putea sa bata moneda doar pe asta , o fac preotii destul , trebuia sa gaseasca o combinatie de religie si nationalism puturos combinate abil astfel incat sa atraga adepti .
    Adepti care sa ii cumpere marfa , carti , participare la conferinte , ziare mai nou.
    Cum a facut asta , simplu , bazandu-se pe lipsa de cultura , educatie , cat si pe naivitatea debordanta a multora .
    Cat priveste propaganda pro rusa pe care o face , avand in vedere ca a fost informator al securitatii poate ar trebui ca SRI sa aibe ceva de spus , in ticalosia lui avid dupa bani este posibil sa mai ciupeasca ceva maruntis si de la prietenii lui sputnikari.

    • Like 10
    • @ dan
      Si noi il atacam d0ar pe basescu! Nemernicul asta e adulat!
      • Like 3
  • Titlul: o inspiratie divina! Articolul: cam pe principiul puricesc! Multe cuvinte, prea multe pentru "seceta" puricelui! O parere personala, dupa ce, ani de zile in urma, am participat la o conferinta a d. Puric. Edificatoare a fost a doua participare, unde dupa jumatate de ora m-am retras. Repetitia va fi fiind mama invatarii, chiar a rugaciunii, dar este si bunica inghititului pe nemestecate a ideilor, indiferent de sorgintea lor.
    • Like 3
  • profun check icon
    Râde... ciobitură de ciob (sic!) de... oală spartă.

    De peste 10 ani, cu un (foarte) puternic sprijin logistic și politic, dl. Otniel Veres aspiră la statutul de... <del>purice - pardon!</del> profet baptist. Cam tot ceea ce critică la dl. Puric, se regăsește în variantă amplificat-prozelitistă baptistă, în nenumăratele publicații sponsorizate prin editura la care a fost înscăunat, prim păstor.

    E de înțeles frustrarea resimțită de domnia sa, provenită din faptul că, în ciuda grămezilor de dolari puse în joc (citește, risipite!), cărțuliile ce ies de sub tiparnițele super moderne cu care i-a fost înzestrată editura, adună doar câteva sute de cititori plătitori. De aici explicația nădufului imposibil de reprimat din fraza:

    „Prin urmare, într-o vreme în care atâţi autori substanţiali se pot „lăuda” cu ameţitoarele tiraje de 500, 1000 de exemplare, Dan Puric vinde 80.000!”
    • Like 1
    • @ profun
      Nume check icon
      Cred ca cea mai vanduta scrisa de corifeul lumii mondene din Romania a avut cu siguranta un tiraj mult mai mare decat dl. puric. Nu inseamna ca este neaparat o carte buna.
      • Like 1
    • @ profun
      Opa! Ti-a secat mintea? Ai trecut la atacul asupra autorului. Caracteristic capetelor seci.
      • Like 6
    • @ Mircea Zugravu
      profun check icon
      Tataie, pune-ți ochelari de protecție când răzuiești tavanele mucegăite, că de-aia vezi... cai verzi pe pereți.

      Autorul este cel care are zeci de mii de cititori plătitori la fiecare carte, nu ăla care editează (neinspirat-sponsorizat) cărțile altora, pe care nici gratis nu le poate da, la mai mult de câteva sute de oameni.
      • Like 1
    • @ profun
      Mare dobitoc!
      • Like 1
    • @ Mircea Zugravu
      profun check icon
      Bună… autocritica! Hi, hi, hi!
      • Like 0
  • Dorin check icon
    Dan Puric - un superlativ al cretinului de cultură.
    • Like 9
    • @ Dorin
      Doar un simplu nebun ce se crede ceea ce nu este. Sau poate are o misiune precisa si-si joaca rolul, doar este actor, mai precis mim.
      • Like 2


Îți recomandăm

e.on - energie

În viața de zi cu zi, când spunem energie, ne referim la lucrurile mici pe care le facem în mod uzual, fie că aprindem un bec, deschidem televizorul, gătim sau dăm drumul la centrală pentru a ne încălzi. Aceste acțiuni au devenit atât de uzuale, încât nu mai stăm să ne gândim cum a fost produsă energia respectivă - dacă vorbim despre energia electrică - sau de unde provine ea - dacă vorbim despre gazele naturale.

Citește mai mult

Cluj Napoca.

Persoanele care au în derulare credite cu dobândă variabilă, majorată ca urmare a creșterii indicilor de referință în funcție de care se calculează aceasta, ar putea avea parte de o perioadă în care ratele să nu mai crească atât de puternic, începând din a doua jumătate a anului. Foto: Andras Ferencz

Citește mai mult