Foto: La 1 septemvrie, copiii ucraineni au început școala la Odessa/ Profimedia Images
În urmă cu șase luni, Rusia a lansat o invazie la scară largă în Ucraina. De atunci, Rusia a ocupat încă 13% din teritoriul țării. Rusia a ucis mii de ucraineni, a distrus orașe mari și nenumărate sate. Rusia a sufocat economia Ucrainei. Rușii au luat ostatică cea mai mare centrală nucleară din Europa și a provocat pagube de sute de miliarde de dolari. Soldații ruși au comis crime de război de neimaginat. Mii de copii ucraineni au fost strămutați cu forța în Rusia. O treime dintre ucraineni și-au părăsit casele. Rusia a declanșat cea mai mare criză a refugiaților de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace.
„În februarie, am fost unul dintre puținii analiști care se așteptau pe deplin la o invazie a Moscovei”, scrie Melinda Haring, director adjunct al Centrului Eurasia al Consiliului Atlantic.
„Cei mai mulți au rămas sceptici, în ciuda insistențelor și a informațiilor primite din partea Washingtonului, care insista că va urma o invazie. Primele șase luni de război au continuat să pună la îndoială presupunerile. Acestea sunt cele mai mari șase surprize pentru mine.”, continuă Melinda Haring.
Redăm analiza ei mai jos:
„1. Eșecul total al sistemului internațional de a limita acțiunile Rusiei
Diplomația a eșuat, amenințările SUA au eșuat (președintele american Joe Biden chiar i-a trimis președintelui rus Vladimir Putin o scrisoare în care a prezentat răspunsul SUA la o invazie). Prezența NATO consolidată în Europa de Est, înainte de invazie, nu a avut niciun efect. În prezent, sistemul internațional nu reușește să facă față Ucrainei în ceea ce privește aplicarea justiției pentru pedepsirea crimelor de război și recuperarea prejudiciilor de miliarde de dolari. Chiar și după șase luni de război, Occidentul nu are nimic real de oferit Ucrainei în ceea ce privește garanțiile permanente de securitate.
2. Brutalitatea pură a armatei ruse față de ucrainenii „frați”
Armata rusă are o lungă istorie de violență brutală. Dar părea de neconceput ca soldații să se angajeze în violuri în masă, tortură și ucidere a civililor, pe care regimul rus îi consideră oficial frații lor slavi. Și totuși, exact acest lucru au făcut în orașele și satele de la periferia Kievului. Bombardarea deliberată de către Rusia a unui teatru din Mariupol, despre care se știa că adăpostea femei și copii, sfidează orice imaginație.
După cum mi-a reamintit recent Andrii Osadchuk, un deputat ucrainean din partea partidului Holos, înainte părea de neconceput ca armata rusă să elimine sat după sat vorbitori de limbă rusă în sud-estul Ucrainei, distrugându-și astfel propriul bastion politic în țară. Acțiunile Rusiei în sud-estul Ucrainei pun la îndoială mitul fraternității slave.
3. Eșecul administrației americane de a comunica despre ce este cu adevărat războiul
Președintele Biden nu a cerut publicului american să facă nimic în afară de a plăti prețuri mai mari la pompă. Biden a făcut o mulțime de lucruri pentru Ucraina. El și echipa sa are merite uriașe pentru multe lucruri. Însă transmiterea mesajelor către public nu este unul dintre ele.
A publica un editorial pentru elite în New York Times, explicând ce vor face și ce nu vor face SUA în Ucraina, nu este suficient. Nu este la fel de rău ca atunci când președintele George W. Bush a spus publicului american să meargă la cumpărături după 11 septembrie 2001. Dar neatenția lui Biden în ceea ce privește transmiterea mesajelor către publicul american nu primește o notă mare.
Războiul Rusiei în Ucraina va fi de durată. Rezultatul războiului depinde de măsura în care Occidentul va susține efortul de război al Ucrainei cu arme și din punct de vedere financiar. Totul depinde în cele din urmă de opinia publică. Lipsa mesajelor publice în primele șase luni de război este o rușine, deoarece Biden are un dar extraordinar de a se conecta cu oamenii obișnuiți și crede cu fervoare în cauza libertății.
4. Evoluția lui Zelenski de la actor la om de stat
Cu mai puțin de un an în urmă, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a venit în vizită la Washington. Nu mi-am putut da seama de ce s-a deranjat, neavând realizări importante la momentul vizitei. Încerca să stimuleze investițiile în Ucraina fără să se angajeze că va face reforme adevărate. În primii săi doi ani de mandat (2019-2021), a arătat puțin interes pentru detaliile adesea plictisitoare și complicate ale politicii. A optat, în schimb, pentru soluții rapide. În loc să revizuiască instanțele de judecată, Zelenski a cochetat cu ideea unor soluții prin care să ajute întreprinderile occidentale în cazul în care acestea întâmpinau probleme cu sistemul juridic din Ucraina.
În prezent, Zelenski a devenit un Churchill al vremurilor noastre. El a început războiul prin respingerea propunerilor de a părăsi Kievul și de a guverna din vestul Ucrainei sau din Polonia. De atunci, a inspirat lumea cu eroismul și curajul său personal, în timp ce convingea guvernele occidentale să facă mai mult și explica lumii prețul libertății.
Ca lider de război, Zelenski are reputația de a-și respecta generalii și de a lăsa deciziile strategice importante în seama acestora. De asemenea, el a devenit un apărător fervent al Ucrainei. În timpul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2019, mulți oameni au pus la îndoială patriotismul și angajamentul lui Zelenski față de Ucraina. Până la 24 februarie, el s-a arătat dispus să facă compromisuri și să negocieze pentru a pune capăt războiului. Acum nu mai este așa.
5. Cât de puțin înțelege Moscova Ucraina modernă
Kremlinul nu a înțeles niciodată cât de mult s-a schimbat în mod fundamental Ucraina de la revoluția Euromaidan din 2014. Moscova nu a reușit să înțeleagă că reformele puse în aplicare în ultimii opt ani au fost autentice, oricât de ezitant ar fi fost implementate. Acest lucru a fost valabil mai ales în ceea ce privește reformele militare.
După cum subliniază Daniel Szeligowski de la Institutul Polonez de Afaceri Internaționale, rușii au interpretat complet greșit datele sondajelor din Ucraina care arătau că ucrainenii nu își agreau autoritățile politice, dar aveau încredere în armata țării. Acest lucru a dus la concluzia dezastruoasă de la Moscova că, dacă Rusia ar putea să elimine armata ucraineană, ucrainenii ar fi bucuroși să accepte noi lideri. Cât de mult s-au înșelat...
6. Instituțiile slabe ale statului ucrainean au supraviețuit
Ucraina nu este un stat eșuat. La șase luni de la începutul invaziei rusești, sistemul bancar ucrainean continuă să funcționeze. Ucraina îi plătește la timp pe lucrătorii din sectorul public. Spitalele și școlile încă funcționează. Căile ferate din Ucraina au transportat milioane de ucraineni din calea războiului. Arhivele centrale au fost închise și mutate în străinătate pentru a le proteja de hackerii ruși. Ministerele guvernamentale au încheiat parteneriate cu voluntari pentru a livra bunuri umanitare și medicamente în întreaga țară. Instituțiile slabe ale statului ucrainean s-au dovedit surprinzător de durabile în timpul războiului.
Articol publicat inițial pe project-e.ro
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
1.Marele clasic rus Mihail Saltîkov-Șcedrin.
„Dacă aș adormi, trezindu-mă după 100 de ani, și m-ar întreba cineva «Ce se întâmplă în Rusia?», aș răspunde fără să clipesc: «Beție și jaf.»”.
2. Mihail Bulgakov, „Maestrul și Margareta”.„Nu suntem un popor, ci o hoardă sălbatică de ticăloși și ucigași”.
!!!! Femeie din Bucha, despre militarii ruși: Mi-au omorât copilul, apoi au petrecut în curtea casei. Au lăsat numai sticle de băutură
3. Maxim Gorki:„Cel mai important semn de izbândă al poporului rus este cruzimea sa plină de sadism”.
4. Ivan Turghenev:
„Rusul este cel mai mare și mai obraznic mincinos din întreaga lume”