Foto: Guliver/Getty Images
Ana este elevă în clasa a III-a într-un sat aflat la 30 de km de cel mai apropiat oraș. În localitate încă nu există apă curentă sau canalizare. Tata lucrează la oraș făcând naveta, mama stă acasă pentru a avea grijă de gospodărie și pentru a se îngriji de copii. Veniturile lunare ajung cam la 2500 de lei. Din acești bani, tatăl își plătește naveta pe care cheltuie cam 200 de lei, căci lucrează în orașul capitală de județ aflat la 50 de km de satul aflat între dealuri. Școala avea acum 10 ani 450 de copii. Astăzi au mai rămas cam 230, lucru care a dus la comasarea cu o altă școală din comună. Mulți părinți au plecat în străinătate și și-au lăsat copiii în grija bunicilor ori a rudelor. La școală, Ana are, din cei 18 colegi, pe 7 dintre ei cu unul sau ambii părinți plecați la muncă în afara țării. Ea e însă norocoasă. Nu are televizor cu plasmă și laptop, însă părinții îi sunt seară de seară aproape. În clasa pregătitoare Ana a avut drept învățătoare o doamnă ieșită la pensie cu 2 ani în urmă, cu aproape 40 de ani de experiență la catedră. I-a plăcut tare mult acest an pentru că doamna a știut când să ofere blândețe și când să arate fermitate, a știut cum să aducă joaca în învățare, astfel încât orele la școală să fie o bucurie.
În clasa I doamna Milica nu a mai putut lua postul pentru că a venit o altă doamnă ceva mai tânără de la oraș care a luat peste 7 la titularizare. Cum postul însă nu se știe dacă va mai fi valabil peste 4 ani, este suplinitoare. Ana este însă norocoasă. Doamna cea nouă continuă într-un mod frumos munca începută de doamna Milica. Chiar dacă la începutul anului școlar Anei i-a fost mai greu să se adapteze cu noua învățătoare, în câteva săptămâni lucrurile s-au așezat. La finalul primului semestru noua doamnă învățătoare îi anunță pe părinți că cel mai probabil nu va continua să vină aici și anul următor căci e departe de casă, naveta nu a fost încă decontată, ajunge târziu acasă și nu reușește să se mai ocupe de propriul copil.
Trece și acest an iar postul este din nou scos la concurs. Din toamnă Ana începe clasa a II-a cu al treilea învățător, de această dată un domn din sat care a mai fost învățător în trecut, fiind însă necalificat. Mare parte dintre copii nu reușesc să lege o relație funcțională cu noul învățător, așa că problemele încep să apară. Părinți care săptămână de săptămână vin la școală nemulțumiți de felul în care cadrul didactic își face treaba. Directoarea școlii spune că nu e treaba ei ce se întâmplă în timpul orei și-i direcționează pe părinți și toate nemulțumirile acestora către învățător. Anul trece, domnul învățător cu greu aduce progres în învățare pentru copii. Vestea pentru părinți că domnul învățător își va finaliza contractul cu școala la final de august e îmbucurătoare, crezând că astfel altcineva, mai bine pregătit, îi va lua locul. E iulie iar Ana nu știe cine va fi în fața clasei în toamnă, posibil să fie al patrulea învățător pe care îl are de când a început școala.
Când cifrele sunt lipsite de cunoașterea impactului din comunitățile educaționale, de felul în care se produce sau nu învățarea în sala de clasă, de relațiile funcționale care se stabilesc sau nu între elevi și profesori, actele normative care reglementează felul în care se face intrarea în sistemul de învățământ ori mișcarea personalului didactic pot fi potrivite la nivel legal însă departe de a răspunde nevoilor din școlile României.
Conform datelor prezentate de INS top 3 județe din țara noastră cu cea mai mare populație de elevi sunt Iași, Cluj și Timișoara. Asta m-a făcut să mă uit la felul în care rezultatele de la titularizare pot avea impact în aceste județe atunci când vorbim de mișcarea personalului didactic, cauzele pentru care rezultatele sunt așa cum sunt și ce am putea face pentru a avea mai multă predictibilitate.
Conform datelor din tabelul de mai jos, județul Iași are cele mai multe posturi pentru învățători libere dintre cele 3, și anume 236, dintre care doar 27 sunt titularizabile, cu alte cuvinte învățătorii vor avea acel post până la ieșirea la pensie. Restul de 209 de posturi, an de an vor fi scoase la concurs iar copiii pot avea în fiecare an un alt învățător sau o altă învățătoare. Se uită instituțiile subordonate ministerului educației la impactul pe care îl are înlocuirea an de an a profesorului de la clasă pentru un copil cu vârsta sub 11 ani? Din păcate mult prea puțin.
Ce mi-a atras atenția, organizând datele în tabel, e faptul că dacă rezultatele de la evaluările naționale arată faptul că pentru elevii din mediul rural rezultatele sunt mai mici față de elevii din mediul urban, aceeași situație se regăsește și la examenul de titularizare. Cea mai mare diferență e în județul Cluj, acolo unde doar 49% dintre candidații din mediul rural au reușit să obțină note egale sau peste 7 față de cei din mediul urban, unde procentul crește la 64%.
În urmă cu câteva săptămâni scriam despre nevoia de echitate și reducere a diferențelor dintre urban și rural atunci când vorbim de rezultatele elevilor cât și despre oportunitățile la care au acces copiii. Despre același apel la echitate și investiție în zonele cu provocări vorbesc și acum, căci polarizările nu se văd doar în rândul copiilor ci și în felul în care candidații pentru postul de învățători reușesc să obțină rezultate bune, mediul de proveniență având un cuvânt greu de spus.
E nevoie de o întărire a statului pentru a putea duce în toate clasele învățători foarte bine pregătiți , care să poată răspundă nevoilor diverse de învățare ale copiilor. E nevoie de un stat care să poată asigura formare inițială și continuă pentru cei care doresc să fie cadre didactice astfel încât să ne asigurăm că toți copiii acestei țări au acces la educație de calitate, cu oameni competenți, care să fie încurajați să intre ori să rămână în sistem, cu salarii decente, cu condiții de muncă potrivite secolului în care trăim, cu înlocuirea controlului cu sentimentul încrederii, cu realizarea de pași care să ducă la autonomie pentru școli, inclusiv felul în care își selectează personalul didactic, în baza unor criterii bine definite care să se uite înainte de toate la efectele asupra învățării și la cum poate ajuta un profesor la dezvoltarea potențialului fiecărui copil.
Am mai pierdut un an în care reforma în educație se putea face uitându-ne la cum se derulează formarea cadrelor didactice și integrarea sau menținerea lor în sistem. Am mai pierdut un an, timp în care Ana și alți mii de copii aflați în situația ei vor avea alți învățători sau alte învățătoare din septembrie. Iar apoi ne întrebăm de ce copiii noștri nu ajung adulți funcțional din punct de vedere emoțional, când la vârsta când copiii au nevoie de figuri de atașament stabile trec prin atâtea schimbări și nu numai.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O rugaminte: cand vorbim de judete, vorbim de Timis. Timisoara e resedinta de judet.
Toată lumea știe asta, prin urmare, o asemenea evaluare nefiind relevanta, primești sub 9 doar daca a fost catastrofal.
Sunteți profesor? E o curiozitate a mea. Sunteți impresionant de informat în teorie, dar îmi pare că nu reușiți nicio clipă să vă puneți în pielea unui profesor.