Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Reîntoarcerea lui Bryan Ilie, tânărul publicitar care la cinci luni a fost adoptat din Călărași de o familie de irlandezi

Călărași, 1991. Un bebeluș de cinci luni și mai puțin de trei kilograme trecea din mâinile tatălui său în cele ale lui Geraldine, o irlandeză. Pentru bebelușul firav acel moment a părut doar o îmbrățișare care s-a schimbat cu alta. 

A fost însă momentul în care i s-a schimbat viața, soarta, norocul. La începutul anilor ’90, soții Minton au văzut la televizor imaginile cu orfelinatele groazei, cu copiii pe vecie pierduți ai României și s-au decis să vină aici. Au apelat la serviciile unui „ghid” care îi ajuta pe cetățenii străini să găsească copii pe care să îi adopte. 

L-au găsit pe Ilie, un bebeluș malnutrit care mai avea doi frați mai mari acasă. Copilul era atât de firav, încât părinții lui au crezut că nu o să supraviețuiască și s-au gândit chiar să-l lase undeva la un orfelinat. Mama lui n-a putut însă face asta, povestește Bryan. A ajuns în final să îl dea soților Minton. „Știu că m-au dat ca să mă salveze. M-au dat pentru că nu puteau să aibă grijă de mine și pentru că nu aș fi supraviețuit”. 

Când a fost să dea copilul, mama sa n-a putut să coboare și să îl pună în brațele altei femei. A făcut-o tatăl său. L-au cumpărat părinții lui adoptivi de la părinții lui naturali? 

Foto: Bryan Minton

„Nu am întrebat niciodată și nu vreau să aflu niciodată. Dacă aș afla că așa a fost, ar fi ca și când aș avea un preț. Nu vreau ca viața mea să aibă un preț”, răspunde Bryan. Este printre puținele lucruri pe care nu le știe cu certitudine despre adopție și despre rudele lui din Călărași.

Ajuns în Irlanda, în 1991, copilul a înflorit. Mama sa, asistentă de psihiatrie, și tatăl său, șeful unui spital, i-au dat toate oportunitățile pentru a crește, a se dezvolta, a deveni orice vrea el să fie. L-au încurajat să facă sport, l-au ajutat să depășească dificultățile la matematică, să își facă un portofoliu pentru facultate. A studiat doi ani designul în Irlanda și un an dezvoltarea de concept în Olanda. Ca lucrare de diplomă, a făcut un film care spune în scene extrem de emoționante, povestea regăsirii familiei și a originilor sale din românești. Un singur om lipsește astăzi din povestea lui de viață, cel pe care Bryan a tânjit cel mai tare să îl întâlnească. Mama sa naturală, care a murit înainte ca Bryan să o poată vedea. 

„Aveam 7-8 ani și mă uitam la o carte cu steaguri și am alergat în camera părinților mei și le-am zis: Uitați, ăsta este steagul meu. Am început să îl desenez, roșu, galben și albastru și a fost prima dată când am realizat că sunt român”

În luna iunie a anului trecut, Bryan a venit în România ca să înțeleagă mai multe despre trecutul și cultura lui. Acum lucrează ca junior art director într-o mare agenție de publicitate din București. Legătura cu România a început încă de pe vremea când era foarte mic. Părinții adoptivi i-au păstrat numele pe care l-a primit la naștere, Ilie. Mai mult decât atât, mai au o fiică pe care au botezat-o Elena. 

Foto: Bryan Minton

„Când părinții mei au venit în România, m-au găsit pe mine și au mai găsit o fetiță pe nume Elena. Când s-au dus să o ia și pe ea, au aflat că niște americani o luaseră deja. La scurt timp după aceea, mama mea a rămas însărcinată și a născut-o pe sora mea pe care a botezat-o Elena, în amintirea acelei fetițe”, povestește Bryan. Încă de când era foarte mic, atunci când erau la televizor meciuri în care România juca cu Irlanda, părinții adoptivi îi spuneau: „Uite, Bryan, țara ta. De aici ești tu!” „Aveam 7-8 ani și mă uitam la o carte cu steaguri și am alergat în camera părinților mei și le-am zis: Uitați, ăsta este steagul meu. Am început să îl desenez, roșu, galben și albastru și a fost prima dată când am realizat că sunt român”, povestește Bryan.

„Familiile mele sunt foarte apropiate, nu aș putea să le separ. Suntem o singură familie, nu două”

Când avea zece ani, părinții lui l-au dus în România să își cunoască familia naturală, pe tatăl său și pe cei doi frați și două surori. A fost copleșitor, pentru că a aflat că mama sa murise deja. 100 de oameni stăteau în poartă, nerăbdători să-l cunoască pe irlandezul plecat dintre ei. 


Foto: Bryan Minton. Bryan este al doilea din stânga

„Acea experiență m-a lovit puternic. Să nu-ți cunoști mama și atunci când ai ocazia să o cunoști să afli că a murit. A fost ceva straniu. Știam că sunt familia mea, dar îi simțeam ca pe niște străini”, își amintește tânărul. Vizitele s-au repetat, mai întâi după patru ani, apoi după doi, apoi după unul singur. S-au apropiat, au început să comunice pe Skype, puțin în engleză, puțin în română. 

„Familiile mele sunt foarte apropiate, nu aș putea să le separ. Suntem o singură familie, nu două”, spune Bryan Minton. Se simte privit cu drag de frații, surorile, nepoții lui. „I love you, Bryan”, îi spun unul câte unul pe filmul pe care l-a făcut acolo la Călărași. O duc greu și trăiesc în case sărmane, fără canalizare sau apă curentă. „Chiar dacă au foarte puțin, sunt foarte fericiți. Nu au griji, nu au presiunea de a reuși, nu au rate, trăiesc de la o zi la alta. Sunt mai fericiți decât noi, nu au niciun motiv de îngrijorare. Noi prosperăm, dar ne simțim atât de mizerabil. Ne facem griji despre slujbele noastre, despre ratele noastre, ne facem griji că copiii noștri nu sunt perfecți”, crede Bryan. Vrea să mai stea un an în România apoi să se multe la Londra, unde să lucreze tot în publicitate. Însă intenția lui este să ajungă în viitor să lucreze pentru o organizație umanitară, precum UNICEF. „Vreau ca toți copiii să aibă o viață atât de bună pe cât am avut eu”, spune Bryan. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Esenta articolului in doua fraze:"Copilul era atât de firav, încât părinții lui au crezut că nu o să supraviețuiască și s-au gândit chiar să-l lase undeva la un orfelinat. Dupa care:"Ajuns în Irlanda, în 1991, copilul a înflorit. Mama sa, asistentă de psihiatrie, și tatăl său, șeful unui spital, i-au dat toate oportunitățile pentru a crește, a se dezvolta, a deveni orice vrea el să fie. L-au încurajat să facă sport, l-au ajutat să depășească dificultățile la matematică, să își facă un portofoliu pentru facultate. Restul, ca este tigan, ca a facut un film care unora le place altora nu, sunt vorbe de claca. In timp ce la noi nu sa schimbat nimic ori prea putin in gestiunea acestor situatii reale de viata, el, acest om va aduce o contributie la societatea in care traieste. Iar pentru asta nu este nevoie sa-l iubesti, ori sa-ti placa, trebuie doar sa inveti sa traiesti alaturi de el, civilizat. Daca ramanea tigan in conditiile din Romania, in eventualitatea ca ar fi supravietuit, era mai usor sa traiesti alaturi de el, doamna Cora? Exista un principiu simplu si totusi foarte greu de inteles de romani, cel putin de unii dintre ei. Daca mie imi merge bine, tie iti merge bine, altora le merge bine, societatii ai merge bine, iar acest bine comun se rasfrange asupra tuturor. Din pacate ca natie suntem exemplul perfect ca si reversul functioneaza.
    • Like 0
  • Ceea ce este incredibil de trist este totusi ca din 1191, de cand a fost luat de acolo, mai NIMIC nu s-a schimbat acolo, si nu cred ca se va schimba. Asta ca sa vezi cat se schimba viata unui om cand este dus unde trebuie si cum ramane la fel cand ramane unde nu trebuie. Nu imi place de el, consider patetic modul in care merge de mana pe strada cu ceilalti, nu imi pare nici stralucitor de inteligent cand vorbeste(l-a dus capul sa faca filmul asta cu un subiect extraordinar, dar filmul e slab fata de cum ar fi putut sa fie). Nu am simtit prea bine diferenta dintre el si ceilalti, ce a adus nou acolo, cu ce ajuta comunitatea aia...
    • Like 0
  • Emotionant! Suflet de roman....
    • Like 1
  • Deci un tigan a avut noroc si a fost infiat acum 25 de ani de niste irlandezi. Ajuns adult a vrut sa-si cunoasca familia. Asa, si ??? De ce trebuia scris un articol despre asta?
    • Like 0
    • @ Cora Stamate
      Venom check icon
      Pentru a vedea că, uneori, dacă unui copil i se schimbă mediul de viață, șansele sale de succes și dezvoltare nu depind de de rasiste ca tine.
      • Like 13
    • @ Cora Stamate
      Daca taceati (nu scriati), bine faceati.
      De unde atata rautate si rasism?
      Da, dupa cum va raspunde si Venom, articolul e scris pentru a arata ca in multe cazuri copii fara aproape nici o sansa in viata, datorita unor Oameni adevarati primesc acele sanse egale pe care ar trebui ca toti copii lumii sa le aiba.
      Daca nu ati inteles asta, dar eu cred ca ati inteles si a vorbit doar rasismul d-voastra, ar trebui sa mergeti intr-o vizita la un "leagan de copii".
      Sunteti mama? Cred ca nu, ca altfel nu ati putea fi atat de rece fata de soarta unui copil.
      • Like 6
    • @ Cora Stamate
      Este adevarat ca fara comentariul dumneavoastra doamna Cora, articolul ar fi avut jumatate de mesaj. Dar remarca dumneavoastra vine exact in intregirea mesajului acestui articol; si anume ca alaturi de cei ca dumneavoastra acest copil ar fi continuat sa fie un suflet pierdut in proprie-i tara, dispretuit in pacatul lui de a fi "tigan" pe cand gratie parintilor lui de adoptie, familia irlandeza a ajuns mai bine ca dumneavostra, caci nunumai ca a beneficiat de apa si canalizare ca si dumneavoastra dar in plus, de dragoste si caldura sufleteasca ceea ce reda insutit azi!
      • Like 4
    • @ Cora Stamate
      Zol Zo Zol Zo check icon
      Dumnezeu iti pregatise un chip frumos de tiganca, cu trasaturi exotice si un trup de silfida dorit de toti, alaturi de un destin maret.
      S-a razgindit cind si-a dat seama ca te multumesti cu mult prea putin!
      • Like 1
    • @ Cora Stamate
      Ar trebui sa va puna pe ganduri ce inseamna o viata din punct de vedere social mai buna. Poate face dintr-un "tigan" un om de succes cu aspiratii inalte. As spune ca Bryan este un om mult mai bun decat dumneavoastra si mult mai inteligent.
      • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult