Foto: Inquam Photos
Federația Sindicatelor Libere din învățământ anunță proteste legate de majorarea salariilor din învățământ.
Penibil.
Au oamenii ăștia un talent fantastic să facă praf orice șansă de creștere salarială reală. Sustenabilă. N-au înțeles nimic din ce s-a întâmplat în ultimul an. Dacă meseria de profesor nu mai e atractivă pentru tinerii absolvenți, asta e și din cauza sindicatelor, care au dus în derizoriu drepturile profesorilor.
În primul rând, majorarea salariilor trebuie făcută în acord cu nivelul de dezvoltare economică. Ori, la noi, economia privată, aia reală, care susține tot aparatul de stat, abia își mai trage sufletul. De unde măriri, domnilor sindicaliști? Ca mâine, poimâine, să crească prețurile în așa fel încât creșterile salariale să nu mai însemne nimic?
Apoi, e nevoie de un pic de credibilitate din partea sistemului când cere mărirea salariilor. Sigur ca e nevoie să investim în educație. Evident că profesia asta trebuie să fie una atractivă și financiar. Dar nu așa, otova. În condițiile în care au fost atâtea exemple de colegi de-ai noștri care nu au mișcat un deget pentru elevii lor din martie încoace, sindicatele vor acum să-i recompensăm pentru asta? Serios? Amenință cu greva? Păi sunt unii într-o grevă continuă de vreun an de zile!
Revendicările astea sunt o jignire adusă profesorilor care își fac treaba cu responsabilitate. Și sunt. Destui. Și dacă vrem să-i păstrăm la catedră trebuie niște strategii serioase de motivare nu pomenile astea ridicole.
Uite, spre exemplu, nu i-am auzit pe domnii sindicaliști să pună presiune pe autoritățile locale. Vrei ca școala de la tine din sat sau din cartier sa aibă rezultate? Caută-ți profesori buni și motivează-i să rămână acolo. Dacă sunt bani pentru panseluțe și crizanteme la trei sute și ceva de lei bucata, sigur se găsesc și pentru decontarea navetei făcute de profesori. Sau acoperirea cheltuielilor cu chiria. Sau, poate, un plan de asigurare a unei locuințe. Că, altfel, omul ăla îți pleacă.
Ai un profesor sau un învățător foarte bun în școală? Bravo. Ce-ar fi, domnule primar, să aloci niște fonduri prin care să-i recompensezi pe oamenii ăștia. Să premiezi excelența didactică, vocația, creativitatea și pasiunea pentru munca la catedră? Nu ai nevoie de fișa aia penibilă de evaluare, prin care toată lumea primește la grămadă calificativul "foarte bine ". Sunt de la tine din sat, îi știe și-i respectă toată lumea. Dacă te lași în baza sindicatelor, omul ăla va fi plătit la fel ca nepricopsitul care a trimis câteva teme pe whatsapp în ultimele luni.
Și tot tu te întrebi de ce nu-ți rămân profesorii buni în școală?
Uite, de asta.
Am spus că nu sunt bani? Of. Am greșit. Ba sunt. Ajutați școlile să învețe cum sa atragă fonduri nerambursabile. Uite, aici ați putea fi de folos, domnilor sindicaliști! România habar n-are cum să cheltuie banii de la Uniunea Europeană. Ajutați directorii, consiliile de administrație, consiliile locale, să învețe să facă proiecte. Mai tăiați din birocrație. Mai eliminați din intermediarii de tot felul, cu comisioanele lor cu tot. Facilitați implementarea unor programe de formare și conversie profesională cu bani europeni. Schimbați sistemul de titularizare și sprijiniți-i pe profesorii debutanți să rămână în școală. Să poată fi plătiți în baza unei încadrări flexibile, așa cum e prevăzută în proiectul scolilor pilot, experimentale și de aplicație. Dați-le posibilitatea să vină cu ore de club, opționale interesante pentru copii, plătite separat. Veți vedea că profesorii buni, creativi, inventivi, își vor lua un salariu doar din aceste ore.
Schimbați planurile-cadru! Astea nu se fac ca să păstrați dumneavoastră niște catedre. Aceste documente sunt gândite pentru ca elevii să aibă un program coerent și clar în ceea ce privește parcursul lor educațional. Adaptat la zona și particularitățile acesteia. Iar asta le va da și profesorilor posibilitatea de a inova actualul curriculum printr-un program de ore, cluburi și opționale care să răspundă nevoilor comunității locale. Care, ce sa vezi, va vedea beneficiile acestui program pe termen lung și îl va susține financiar.
Uite un exemplu. Școala dintr-o zonă cu potențial turistic atrage bani europeni pentru formare profesională. În urma acestuia, profesorul de geografie sau de istorie va iniția un curs prin care să-i învețe pe copii care sunt și cum pot fi valorificate atracțiile turistice din zonă. La absolvirea școlii, elevii respectivi vor alege să-și deschidă o mică afacere in acest domeniu. Toată lumea are de câștigat. Elevul. Comunitatea locală.
Și profesorul.
Vreți să stimulați performanța în învățământ, domnilor sindicaliști? Perfect. Apărați-i pe colegii dumneavoastră, responsabili și profesioniști, de incompetenții de la catedră. Pentru că din cauza lor nu mai avem credibilitate când cerem salarii mai mari. Schimbați sistemul de titularizare prin care unii stau de ani de zile fără să miște un deget. Și nu le poate face nimeni nimic. Schimbați modul de vacantare a posturilor pentru că avem suplinitori care au luat zece la concurs și nu se pot titulariza pentru că nu sunt posturi. Sau sunt, dar ocupate de unii fără nici o performanță didactică.
Cam așa ar trebui să arate o strategie de profesionalizare a meseriei de cadru didactic. Pe termen lung. Viabilă. Cu beneficii reale.
Nu pomeni sindicaliste, care țin profesorii captivi într-un sistem al umilinței și lipsei de motivație.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe el nu prea îl preocupă muncitorii inferiori lui – tinerii absolvenți, femeile defavorizate, rromii, handicapaţii sau şomerii. Pentru că sindicatul lui este format, în mod tipic, din maturi albi în proporţie de 99% şi el se opune cu putere încercărilor, venite din partea membrilor grupurilor de minorităţi, de a intra în sindicat. Ce se află atunci în spatele interesului muncii organizate (în sindicate) pentru legislaţia salarizării unice?
Când legea salariului minim a forţat creşterea salariilor muncitorilor necalificaţi, legea nescrisă a cererii în pantă descendentă i-a făcut pe patroni să înlocuiască munca necalificată cu muncă calificată. În acelaşi mod, atunci când un sindicat compus mai ales din muncitori calificaţi obţine o creştere de salariu, legea nescrisă a cererii în pantă descendentă îi determină pe patroni să înlocuiască muncitorii calificaţi cu alţii necalificaţi! Cu alte cuvinte, deoarece muncitorii calificaţi şi cei necalificaţi pot fi, între anumite limite, substituiţi unii altora, ei se află de fapt în concurenţă unii cu alţii. Este foarte posibil ca 10 sau 20 de muncitori necalificaţi să fie în concurenţă cu 2 sau 3 muncitori calificaţi plus noile site-uri educaţionale. Dar nu poate fi nicio îndoială că posibilitatea de substituire însăşi, mai ales pe termen lung, există.
Ce mod mai bun de a scăpa de concurenţă ar putea exista decât cel de a obliga să aibă un preţ care să o scoată de pe piaţă? Există o cale mai bună pentru un sindicat prin care acesta să se asigure că, la următoarea cerere de creştere de salariu, patronii nu vor fi tentaţi să angajeze muncitori necalificaţi, persoane ce nu sunt membri de sindicat (în special membri ai grupurilor de minorităţi)?
Tactica este de a determina adoptarea unei legi care să facă salariul celor necalificaţi atât de mare, încât ei să nu poată fi angajaţi, indiferent cât de scandaloase ar fi cererile de salarii ale sindicatului. Dacă grupurile de minorităţi ar putea determina adoptarea unei legi care să ceară ca toate salariile membrilor de sindicat să crească de 10 ori faţă de nivelul actual, ei ar putea să distrugă realmente sindicatele. Sindicatele şi-ar pierde foarte repede mulţi membri. Angajatorii privaţi i-ar concedia pe toţi membrii de sindicat, iar în cazurile în care nu ar putea să o facă sau nu ar face-o, ar da faliment. La stat nu contează, pentru că banii vin la buget din taxe prelevate obligatoriu de la populaţie, sau din împrumuturi.
Sindicatele sprijină în mod conştient şi interesat o lege dăunătoare. Efectele salarizării unice sunt dezastruoase. Ea îi loveşte pe săraci, pe muncitorii necalificaţi şi pe membrii grupurilor de minorităţi.
--Traducere şi adaptare după: Defending the Undefendable by Walter Block.
2. Pensiile speciale sunt peste 9 miliarde de lei anual. Dacă se desființează, fiecare lucrător din învățământ ar putea să primească o mărire peste 3000 (trei mii de lei) pe lună!
profii de sport nici asa nu aveau de corectat teze sau de ....pregatit lectia (la nr de ore egal cu cel de mate sau si mai rau, cu cel care are o ora pe saptamana cu fiecare clasa - parca exista si astfel de materii - 18 lectii de pregatit saptamanal plus tezele aferente)
cand s-au stabilit norma egala la profii de sport cu restul, argumentul a fost ca merg sambata si duminica la competitiile scolare (daca mai stiti de vre-una scrieti -mi si mie aici!)