Cum se face școală în Germania? Profesorii trebuie să treacă printr-un rezidențiat, iar florile și cadourile sunt interzise

Foto: Guliver/Getty Images

În urmă cu 13 ani m-am mutat în Germania, mai exact în Essen, situat în landul Renania de Nord – Westfalia, cel mai populat land al Germaniei. Am devenit aici profesor. Cum? După absolvirea cursului de limba și cultura germană obligatoriu, am absolvit cel de al doilea studiu, Facultatea de Anglistică și Americanistică din Essen pentru profesori. Pentru a putea deveni profesor aici, se absolvă un studiu special, în funcție de tipul școlii unde dorești să profesezi.

Sistemul școlar este împărțit pe mai multe nivele de școli (în funcție de aptitudinile și țelurile de viitor ale elevului), de exemplu Realschule (elevii absolvă 10 clase, după care se pot înscrie la un Berufskolleg (școală de meserii) ori la o Ausbildung (o formare profesională oferită de diverse companii ori instituții). Aici orice meserie trebuie invățată și o formare profesională durează cam 3 ani. Mai există cum spuneam și Berufskolleg dar și Gymnasium, care ar fi echivalentul liceului teoretic românesc. 

După un drum foarte complicat pentru Ausländer (programul destinat profesorilor imigranți), am devenit profesor de stat la liceul teoretic Maria Wächtler, http://www.mwg-essen.de/willkommen, cu profil bilingv (limba engleză) și profil MINT (matematică, informatică, științele naturii și tehnică) în Essen.

Particularitatea studiului pentru profesori aici este că acesta constă, asemeni formării medicilor ori avocaților, din două părți. Așa cum un medic a absolvit rezidențiatul, așa și un profesor aici trebuie să absolve Referendariat-ul, care durează circa doi ani, după care va da cel de al doilea examen de stat. Pe lângă asta, un profesor care a absolvit un studiu pentru profesorat, predă două materii, combinațiile acestora rămânând la alegerea fiecăruia. Așadar, cine se înscrie la facultatea de profesori, trebuie automat să studieze două materii.

Pentru străinii aspiranți la meseria de profesor bugetar cu drepturi depline in Germania există în prealabil un examen urmat de un colocviu academic de limbă, pedagogie, didactică și metodologie destul de dur pentru a putea fi acceptat în Referendariat. 

Referendariat-ul constă în practicarea meseriei la scară redusă și cu remunerație redusă (un Referendar predă între 9 și 11 ore pe săptămână, un profesor 25,5) la un liceu la care te repartizează ministerul educației din landul respectiv. Pe lângă orele proprii, Referendar-ul are obligația de a asista la orele mentorilor aleși, profesorii din școala respectivă, și de a pregăti și preda secvențe de ore la ambele materii (de regulă cam două săptămâni, în urma cărora va avea loc un mic examen, un fel de inspecție, să zicem). În plus, Referendar-ul absolvă seminarii specifice de didactică și metodologie generală și pe cele aferente fiecărei materii. În total, un Referendar trebuie să prezinte zece lectii, câte cinci pe fiecare materie, examinate de o comisie formată din profesorii de seminar, mentorul din școală și directorii școlii. Din motive economice, landul a redus între timp formarea profesională de la doi ani la un an și jumătate. Aceste rezultate vor contribui la nota finală a Referendar-ului.

La finalul Referendariat-ului are loc cel de al doilea examen de stat care constă in examinarea la lecție pe fiecare materie de către o comisie de patru examinatori, formată dintr-un director de liceu (nu al liceului în care s-a făcut Referendariat-ul), unul din profesorii de seminar (rămâne la alegerea candidatului cine va fi acesta, fie că e cel de seminar de pedagogie generală ori de metodică și didactică a uneia dintre materiile predate), un alt profesor de la un seminar de formare din alt oraș, și un profesor care predă una din materiile candidatului, la fel, care să nu provină nu din școala candidatului. 

În urma celor două examinări la oră, pe fiecare materie, are loc un colocviu de o oră, în care candidatul este intervievat pe anumite teme de pedagogie și didactică generală, cum ar fi educația interculturală ori globală (o temă care este foarte actuală în contextul social actual din Germania) ori incluziunea, care presupune includerea elevilor cu anumite dizabilități de ordin fizic și chiar psihic în școala normală de stat. De asemenea, sunt abordate și discuții tipice fiecărei materii predate, să spunem relevanța structurilor gramaticale ale limbilor străine în dezvoltarea cognitivă a elevului, ori sustenabilitatea educației școlare în viața de adult a elevului.

După ce candidatul, Referandar-ul, a absolvit Referendariat-ul și cel de al doilea examen de stat, va putea depune dosarul de candidatură la liceele la care ar dori să profeseze. Urmează apoi un concurs, un interviu la care sunt chemați candidații de către conducerea liceului respectiv, în urma căruia comisia liceului iși alege candidatul dorit pentru postul respectiv. După ce toate acestea au avut loc, profesorul intră într-o perioadă de probă de trei ani, abia după care va primi drepturile depline de profesor bugetar pe viață. 

Geografia care se predă în liceele de aici nu are absolut nimic de a face cu geografia predată în România

În prezent sunt profesor de stat, cum ar veni bugetar, într-un liceu teoretic cu profil bilingv de limba engleză in Essen, cum am spus, unul din orașele mai importante din Renania de Nord-Westfalia. 

Liceele cu profil bilingv oferă predarea unor materii încă din clasa a 7-a sau a 8-a (de ex. un modul bilingv format din geografie, biologie, istorie ori științe politice) în limba engleză pentru posibilitatea absolvirii unui bacalaureat bilingv. Mulți dintre absolvenții de liceu bilingv au posibilitatea de a urma studii în universități europene sau chiar din alte țări a căror limbă oficială este engleza, fără a mai fi necesar un alt certificat de limbă, gen Toefl. Din punctul meu de vedere, posibilitatea de a învăța o materie în altă limbă decât cea maternă mi se pare fantastică tocmai pentru că presupune activarea și dezvoltarea multor procese cognitive și abilități specifice lingvistice precum și dezvoltarea simțului analitic ori reflectoriu. Pentru a da un exemplu concret: geografia care se predă în liceele de aici nu are absolut nimic de a face cu geografia descriptivă și de multe ori insipidă ori total neadevărată (vezi site-uri industriale românești încă menționate în manuale, dar demult fantomatice) existentă încă în manualele școlare românești.

Materiile pe care le predau sunt engleza, franceza și geografia, aceasta din urma atat în limba germană cât și în engleză. Sistemul școlar german cuprinde mai multe tipuri de școală, cel mai performant fiind Gymnasium, echivalentul liceului teoretic românesc. Deosebirea este însă că Gymnasium începe din clasa a 5-a. Doar cei de la Gymnasium dau bacalaureat. Mai există și alte tipuri de școli, cum ar fi Realschule, care ține până in clasa a 10-a, după care elevii au posibilitatea de a se înscrie la un Ausbildung (formare profesională pe meseria dorită, care durează trei ani). Cei de la Realschule au însă și posibilitatea de a se transfera la Gymnasium în scopul absolvirii unui bacalaureat după completarea claselor a 11-a și a 12-a. Este însă destul de dificil pentru ei, având în vedere că programele de la Realschule și Gymnasium, ca și standardele de altfel, sunt diferite.

Elevii sunt acceptați la Gymnasium în funcție de evaluările obținute de la profesorii școlii generale de la care vin. Asta nu inseamnă neaparat că doar copiii cu recomandare de Gymnasium sunt acceptați. Asta rămâne la latitudinea conducerii institutului. Pe lângă germană și matematică, engleza și franceza aparțin primului domeniu de materii, adică se consideră materii principale. O clasă de a 5-a are de exemplu 5 ore de engleză pe săptămână, din clasa a 6-a introducându-se cea de a doua limbă străină, fie latina, fie franceza. Unele școli oferă ca a doua limbă străină italiana ori spaniola. Franceza presupune 4 ore pe săptămână în clasa a 6-a. Materiile principale presupun câte 3 teze pe un semestru, iar nota finală pe diplomă, care se eliberează la final de semestru și nu de an școlar, este formată din 50% nota orală și 50% nota scrisă la aceste materii. Activitatea orală este centrală în sistemul de școală german. De aceea se pune mare accent pe metodele sociale de învățare și cât mai puțină predare frontală. Sistemul școlar românesc derivă din cel francez. Cel german, însă, este cu totul altfel structurat. Metodele de învățare sunt mai degrabă deductive, elevii primesc diverse task-uri și obiecte de cercetare (texte, surse diverse etc.) pe care trebuie să le rezolve într-un anumit timp și după anumite metode, fie în regim individual, fie în echipă, cu un partener sau cu o grupă, după care prezintă rezultatele și se evaluează în plenum, cu ajutorul profesorului. Evident că există și secvențe de ore frontale, în care profesorul aduce un aport atât în ceea ce privește conținutul tematic cât și metodele necesare.

Ca să dau un exemplu mai concret, voi vorbi despre orele de geografie. Geografia este pentru mine o materie fantastică, tocmai pentru că provoacă enorm, formează și antrenează gândirea logică, structurală, analitică și deductivă. În clasele mai mici se învață metodele de bază, de exemplu cum să lucrezi cu o hartă, să o descifrezi și să o interpretezi, tocmai pentru a iți putea explica niște fenomene într-o anumită regiune, să spunem. Geografia în școală este formată în principiu din geografie economică și umană, cea fizică fiind necesară întelegerii background-ului unui anumit habitat. Obiectivul major al acestei materii este de a releva și explica factorii care determină discrepanțele de natură economică și umană la nivel fie global fie local, ori cauzele pentru fenomene naturale de risc atipice în anumite zone climatice și ce fel de consecințe au acestea la nivel social și economic și ce se poate face pentru a preveni și combate aceste probleme.

În clasele mai mari se lucrează doar pe studii de caz. Ca să dau un alt exemplu concret, o temă majoră din geografia claselor a 11-a și a 12-a este spre exemplu insuficiența hranei la nivel mondial, existența multor popoare care suferă de sărăcie și chiar mal- și subnutriție, cu toate că poate unele, paradoxal, exportă, să spunem, alimente tropicale către piețele de desfacere din țările dezvoltate economic. Astfel se investighează condițiile naturale (climă, sol), cele de ordin politic și economic (bad governance, influența și monopolul unor global players care sufocă producătorii locali, etc.) pe baza materialelor grafice (hărți, diagrame, statistici, tabele) pentru a întelege de ce regiunea și populația ei se află în situația respectivă. Al doilea nivel de învățare este analiza acestor factori și a influenței lor asupra stării de fapt și al treilea nivel reflectarea și propunerea unor soluții viabile și aplicabile în cazul respectiv.

Alte teme majore sunt suprapopularea planetei și consecințele fenomenului pe plan global, la nivel social și economic – vezi criza refugiaților. De regulă, în geografie se lucrează cu realități și informații actuale, studii de caz care au cel mult 5 ani vechime, surse de informație autentice, verificate, să spunem canale de știri ori articole etc.

În ceea ce privește engleza sau franceza, și acolo sunt teme extraordinar de interesante și relevante, atât de ordin clasic cât și actual, precum Shakespeare – din perspectiva omului modern și influența și relevanța lui în educație și societate chiar și după 400 de ani- ori subiecte moderne, sau Genetic engineering, clonarea umană în scopul recoltării de organe, fermele de clone, ori India și Marea Britanie - Brexit, sau SUA-Trump. Cum spuneam, teme foarte variate și de interes actual. În clasele mai mici se pune accent pe aspectele gramaticale și lingvistice, evident, dar și pe cele culturale și sociale, de exemplu într-un an se invață despre o altă țară anglofonă, începând cu Marea Britanie, SUA, India și terminând cu Australia. La franceză se începe cu Franța, după care se învață despre Canada și mai târziu despre teritoriile d’outre-mer (fostele colonii franceze) și tările africane foste colonii franceze cum ar fi Senegalul.

Ca să revin la bilingvism: aceste materii activează funcțiile cognitive și intelectuale la un nivel automat mult mai complex deoarece mecanismele declanșate sunt multiple : de exemplu, orientarea în spațiu (în cazul geografiei), capacitatea de a delimita o anumită regiune și de a fi capabil de a căuta și aplica terminologia specifică într-o limbă străină pentru a putea descrie poziția geografică și caracteristicile acelui spațiu presupune un efort intelectual mai amplu. Este adevărat că se observă diferențe în nivelul de performanță între un elev bilingv și unul ne-bilingv. Aceasta ar fi de exemplu una din bilele negre ale sistemului, sau, mai bine spus, o provocare la care încă nu s-a gasit o soluție eficientă. Din start, copiii sunt triați în funcție de evaluările cu care vin. Automat, cei cu evaluări necorespunzătoare nivelului de Gymnasium nu vor avea șanse de a accesa o clasă bilingvă, prin urmare nu va primi niciodată stimuli care i-ar putea declanșa niște abilități încă nedescoperite. Se știe că orice copil are un ritm individual de dezvoltare și învățare.

Profesorul meu, amicul meu ?

Este întotdeauna fascinant pentru mine să văd evoluția elevilor. Personalități care poate în clasele de început erau timide și retrase pot înflori în niște tineri foarte elocvenți, coerenți și clari în gândire. Sigur, și regrese se intâmpla, din păcate. De cele mai multe ori însă acestea sunt condiționate de drame și întâmplări de ordin privat.

Relația profesor-elev în Germania este una foarte importantă social, este de cele mai multe ori relaxată, comunicativă și amicală. Sigur, există colegi și colegi. Însă colectivul în care lucrez eu este unul tânăr și majoritatea profesorilor se străduiesc să creeze o relație solidă cu elevii lor. Personal, mi se pare foarte important ca elevii să aibă încredere în mine și în același timp să înteleagă și să accepte că sunt și o figură autoritară care are, printre altele, și obligația de a aplica reguli si a impune limite.

Uneori chimia între curs/clasă și profesor poate nu e cea dorită. De asemenea, clasele cu copii problematici ori cu un procentaj mare de copii cu background migrațional sunt mai dificile. Ce mi se pare benefic aici este că nu există clase de sine stătătoare până la finalul clasei a 12-a și nici aceiași diriginți de la a 5-a la a 9-a. Echipa de diriginți se schimbă la final de clasa a 6-a, la fel ca și profesorii. Astfel, elevii vin în contact cu multe personalitati de profesori și din clasa a 10-a își creează o rețea socială amplă, venind în contact cu cât mai mulți elevi.

Cei trei piloni centrali ai școlii germane

De asemenea, școala se compune din trei piloni principali : profesoratul, părinții si elevii. Există conferințe regulate la nivel de școală, catedre și clase, la care atât părinții cât și elevii participă, influențând astfel instituția. Transparența și informația sunt capitale aici. Practici de genul începutului de an școlar cu buchete de flori ori alte ritualuri tipice în societatea românească, reminiscente din comunism, nu sunt cunoscute aici, la fel cum nu se cunoaște nici noțiunea de a da cadouri profesorilor, lucru absolut interzis prin lege, fiind privite drept mită. Vorbesc de un simplu voucher, să spunem la un teatru ori restaurant, nicidecum de cadouri în bani.

Începand cu clasa a 11-a (a 11-a și a 12-a constituind faza de calificare pentru bacalaureat) elevii au posibilitatea de a-și alege două materii pentru care consideră că au afinități mai mari și astfel au două cursuri de avansați și trei cursuri de bază, obligatorii pentru a se califica pentru bacalaureat. Bacalaureatul se dă la patru materii și, în total, sunt patru probe, trei scrise și una orală.

Școlile aici sunt de regulă cu program până după-amiaza. Orele încep de la 8 fără un sfert și se termină în jur de ora 4. Cei din cursurile superioare însă pot avea program și până la ora 18. De asemenea, aici avem formatul orelor duble de 90 de minute. Există si ore singulare, de 45 de minute.

Începând din clasa a 10-a nu mai există clase cu diriginți (întodeauna sunt doi diriginți la clasă), ci cursuri și indrumători de nivel (a 10-a, a 11-a și a 12-a).

În ceea ce privește dotările tehnice, ei bine, și aici depinde de la caz la caz, de exemplu, acest gen de dotări sunt un mare minus în liceul în care lucrez. Felul în care este dotată o școală depinde în totalitate de landul și localitatea în care e situată. Există doar câteva clase dotate cu beamer, două săli de computere care însă funcționează aleatoriu, ca să nu mai spun de xerox-uri, doar două într-un liceu cu 1000 de elevi și 100 de profesori.

Din păcate și aici statul face economii drastice în detrimentul educației, lucru care nu se întâmplă spre exemplu în Olanda. Liceul nostru are programe de schimb școlar cu Olanda, Franța, Suedia și Australia, asigurându-se astfel un schimb permanent de informație și experiență, benefic pentru toți participanții. Elevii din celelalte țări consideră sistemul nostru școlar foarte cool, pentru că le place foarte mult formatul orelor de aici, comunicativ, social. În Franța, de exemplu, acesta este foarte rigid și frontal. Elevii noștri, în schimb, sunt fascinați de dotările școlilor olandeze și în special de nivelul lor la limba engleză și de tehnologizarea predării.

Tragismul fenomenului de brain drain prin ochii unui cadru didactic

Daca ar fi să recomand ceva sistemului de învățământ românesc ar fi în primul rând revizuirea și reformarea completă a programei școlare la toate materiile. Este absolut vital să renunțe la sistemul fosilizat și total ineficient care încă mai este aplicat în țară. Ce mi se pare excelent în Germania este că se lucrează cu materiale actuale, cu studiu de caz actuale, se pune accentul pe ce este relevant în lume, cu autori și scriitori moderni, contemporani, care problematizează aspecte tipice societății în care trăim acum, atât la nivel local, național cât și global, tocmai pentru ca ceea ce se învață în școală să aibă într-adevăr relevanță în viața de după școală. Acesta este obiectivul principal al școlii de aici : să înveți pentru viață și să înveți să privești și să înțelegi lumea mai departe de granițele propriului tău habitat. La fel, cred că este imperioasă o formare profesională corespunzătoare a celor care doresc să devină profesori și o reformare a relației profesor-elev. Cred că învățământul românesc este într-un foarte mare impas și cu siguranță nu sunt eu cea în măsură de a sugera soluții. Este nevoie de punerea pe picioare a unui un aparat întreg de specialiști, pedagogi, profesori, părinți și elevi pentru a stabili în primul și în primul rând scopurile școlii românești și de a decide cum pot fi ele atinse. Este nevoie de muncă, timp, răbdare, înțelegere, toleranță, învățare, și, mai ales, conștientizarea faptului că scopul final este să se construiască un sistem educațional viabil, din care să iasă oameni care să contribuie apoi la dezvoltarea țării pe plan economic, politic și social. Este vital să se conștientizeze că orgoliile private, ambițiile politice și aviditatea de carieră sunt de ordin secundar. Ca profesor aici îmi doresc enorm ca România să realizeze ce capital uman formidabil livrează și ce dramă cumplită se desfășoară la nivel social în țară. Brain drain este unul din cele mai nefaste fenomene care a lovit România din ’89 încoace.

Mi-ar plăcea foarte mult să pot contribui în țară cu know-how-ul și experiența mea acumulate aici. Pentru că da, oricât de perfect te-ai integra în țara și societatea care te-au adoptat, oricât de asimilat ai fi, acasă rămâne acasă. Presupun că nu este nici pe departe o dilemă personală și că mulți alții se află în situația mea, dar aleg să rămână unde s-au stabilit tocmai pentru că lipsa de perspective din țară este cât se poate de descurajantă, ba mai mult, dureroasă. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp