Imagine cu o persoană care care un scar cu deșeuri de reciclat. Foto: Inquam Photos / Ovidiu Micsik
Problema deșeurilor și a poluării cu plastic în România continuă să se intensifice, în timp ce autoritățile fie ridică din umeri, fie caută să ascundă gunoiul la propriu sub preș. Pe de altă parte, percepția publică privind poluarea cu plastic s-a schimbat în ultimii ani, iar acum un român din şapte consideră că deşeurile de plastic din natură au devenit o problemă majoră în țara noastră, în timp ce 60% dintre conaționali cred că sancţiunile financiare sau legale ar fi cea mai bună măsură împotriva aruncării gunoaielor, potrivit unui studiu realizat de WWF România. În tot acest context, ministrul Mediului, Mircea Fechet, declara după introducerea sistemului de garanție returnare (SGR) că România nu mai importă deloc plastic, însă un reportaj făcut de Euronews România a arătat că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Țara noastră continuă să importe gunoaie din întreaga lume, motivul fiind că fabricile de reciclare nu primesc suficiente deșeuri din România. Expertul în politici de mediu, Raul Pop, care este manager programe la Ecoteca (un ONG specializat în managementul deșeurilor, economie circulară și impact climatic), a declarat într-un interviu pentru Republica.ro că vedem în continuare pe rafturile magazinelor produse ambalate excedentar în plastic inutil, în timp ce cantitățile de deșeuri care pleacă spre groapa de gunoi sunt în creștere sau, în cel mai bun caz, stagnează.
România este penultima în UE când vine vorba de reciclare, mai indică Euronews. Avem o rată de 11%, iar experții de mediu spun că sistemul de garanție-returnare are puterea să crească această cifră cu doar aproximativ 10%.
Conform estimărilor internaționale, citate de ziarul Adevărul, până la finalul anului 2024 vor fi produse 770 de milioane de tone de deșeuri din plastic în întreaga lume, din care aproape 10% ajung în natură, fiind peste capacitatea normală de gestionare a deșeurilor.
WWF România indică faptul că românii se arată dornici să se implice activ în protejarea naturii prin colectarea deșeurilor, iar 46% spun că i-ar motiva să acționeze împotriva problemelor de mediu dacă zona în care trăiesc este în pericol.
- Are România o strategie clară pentru a aborda problema deșeurilor și a poluării cu plastic?
România a adoptat o Strategie Națională privind Economia Circulară, care oferă un cadru general pentru reducerea deșeurilor și promovarea reciclării, inclusiv pentru gestionarea poluării cu plastic. Cel puțin din punct de vedere teoretic, această strategie include obiective precise, cum ar fi reducerea cantității de deșeuri municipale, creșterea ratei de reciclare pentru deșeurile de ambalaje și reducerea impactului negativ al plasticului asupra mediului. O serie de măsuri concrete au fost implementate în legislație, cum ar fi interzicerea anumitor produse din plastic de unică folosință, etichetarea altora, extinderea colectării separate a deșeurilor și promovarea compostării deșeurilor organice.
În teren, însă, infrastructura insuficientă și actele anemice de control privind - spre exemplu - interdicția de-a mai comercializa produse de plastic de unică folosință rămân provocări semnificative. De asemenea, conștientizarea redusă a publicului despre importanța reciclării și a companiilor privind importanța reducerii risipei de materiale limitează succesul acestei strategii. Vedem în continuare, de pildă, pe rafturile magazinelor produse ambalate excedentar în plastic inutil, în timp ce cantitățile de deșeuri care pleacă spre groapa de gunoi sunt în creștere sau, în cel mai bun caz, stagnează.
- Cum este percepută economia circulară în România, atât în mediul privat, cât și în cel public?
În prezent, economia circulară începe să capete tot mai multă atenție în România. Nu doar că este un subiect discutat public, probabil încă insuficient înțeles, dar un număr tot mai mare de companii și afaceri adoptă politici de sustenabilitate, iar multe dintre acestea își promovează produsele ca fiind ecologice.
Totuși, deși există progrese la nivel de discurs, implementarea practică a principiilor economiei circulare la scară largă rămâne limitată, cu multe companii care nu au adoptat încă schimbări semnificative. În sectorul public, guvernul a introdus strategii și planuri de acțiune care încurajează economia circulară, însă aplicarea lor se confruntă cu obstacole birocratice și lipsă de finanțare. În esență, există o deconectare între politicile declarate și aplicarea lor efectivă, în special din cauza acestor provocări instituționale.
- Care este situația actuală în ceea ce privește depozitele ilegale de deșeuri? Ne poți da câteva exemple?
Depozitele ilegale de deșeuri reprezintă o problemă gravă în România, având consecințe majore asupra mediului și sănătății publice. În multe cazuri, aceste depozite conțin deșeuri periculoase, care pot contamina solul și apele subterane, punând în pericol ecosistemele și sănătatea oamenilor. Exemple concrete includ gropi de gunoi neautorizate, improvizate în zone ascunse privirii, unde sunt depozitate deșeuri menajere, industriale sau de construcții. De asemenea, există halde de deșeuri provenite de la gospodării sau de la companii în apropierea cursurilor de apă, care sunt uneori transportate de ploi și ajung în râuri sau lacuri, afectând astfel biodiversitatea acvatică. Depozitele ilegale pot fi găsite și în zone urbane sau periurbane, adesea pe terenuri virane sau în spatele fabricilor, iar vehiculele abandonate sau necorespunzător dezasamblate pot, de asemenea, să fie considerate forme de poluare, din cauza materialelor periculoase pe care le conțin.
Această situație este cauzată de lipsa unui control eficient asupra transportului și depozitării deșeurilor și de costurile ridicate asociate depozitării legale. Aici merită menționat că și un deșeu trimis la un depozit conform de deșeuri poate fi considerat ca fiind depozitat ilegal dacă el nu a fost corespunzător tratat în prealabil. Efectele acestui comportament includ poluarea solului și a apei, precum și riscuri semnificative pentru sănătate.
- Să vorbim puțin despre Legea Compostului. Cât de bine este implementată și cine ar trebui să o promoveze?
Legea Compostului a fost adoptată pentru a încuraja compostarea deșeurilor organice, oferind o soluție ecologică și chiar o obligație teoretică pentru gestionarea acestor tipuri de deșeuri. Totuși, implementarea legii întâmpină numeroase provocări, printre care lipsa de informare a populației cu privire la beneficiile compostării, costurile ridicate pentru achiziționarea echipamentelor necesare și lipsa de spațiu în mediul urban pentru implementarea proceselor de compostare. Niciuna dintre aceste obstacole, însă, nu vor putea fi depășite dacă regimul de utilizare a compostului provenit din deșeuri organize nu este clarificat prin norme metodologice care sunt deja așteptate de aproape 5 ani (de când a apărut Legea Compostului). În lipsa acestora, deșeurile colectate nu pot fi considerate compostate și, mai departe, folosite la altceva decât depozitarea la “groapa de gunoi”..
Statul ar trebui să joace un rol crucial în promovarea acestei legi atât prin normele metodologice necesare companiilor care administrează aceste deșeuri, cât și prin lansarea unor campanii de informare și educare a publicului. Totodată, companiile pot contribui prin promovarea compostării în cadrul programelor de responsabilitate socială și prin susținerea unor inițiative locale de compostare. Subvenționarea echipamentelor de compostare și dezvoltarea de centre comunitare pentru compostare sunt soluții suplimentare care ar putea facilita implementarea reală a acestei legi.
- Care sunt provocările cu care se confruntă România în reducerea deșeurilor, în special de plastic?
România se confruntă cu o serie de provocări în eforturile sale de a reduce cantitatea de deșeuri, inclusiv a celor de plastic. Prima mare problemă este lipsa alternativelor mai sustenabile când vine vorba despre produsele pe care decidem să le cumpărăm și care apoi se transformă în deșeuri. După ce ele au devenit deșeuri, ne confruntăm în continuare cu infrastructură insuficientă de colectare, începând de la conținutul contractelor de colectare a deșeurilor de la populație, tarifarea neconvingătoare sau mesajul negativ transmis prin mixarea fracțiilor colectate separat la momentul încărcării în mașina de gunoi și până la indiferența cetățenilor, mulți nefiind informați sau neacordând importanță reducerii plasticului pe care îl cumpără adeseori inutil.
- Există modalități prin care putem trece la o economie circulară și să reducem deșeurile, individual și colectiv?
Tranziția către o economie circulară presupune implicarea tuturor actorilor relevanți din societate. La nivel individual, cetățenii pot reduce consumul de bunuri, refolosi produse, preda corespunzător spre reciclare deșeurile din ambalaje, echipamente electrice, bunuri de folosință îndelungată. Schimbările de comportament, cum ar fi alegerea de produse durabile și refolosibile, pot contribui semnificativ la reducerea deșeurilor.
Companiile pot adopta practici de producție sustenabile, cum ar fi utilizarea materialelor reciclate și implementarea unor procese mai eficiente care reduc risipa. În plus, companiile își asumă responsabilitatea extinsă a producătorului, asigurându-se că produsele lor sunt recuperate și reciclate la finalul ciclului lor de viață. Guvernele pot stimula această tranziție prin crearea de politici care să sprijine companiile și cetățenii în implementarea economiei circulare, cum ar fi subvenții pentru echipamente de reciclare și compostare și investiții în infrastructură, încurajarea și stimularea închirierilor de bunuri, a reparării și refolosirii sau, dintr-o perspectivă fiscală, promovarea de politici de descurajare a risipei de materiale.
- Cum poate fi legată problema poluării cu plastic de obiectivele de dezvoltare durabilă, precum acțiunea climatică și conservarea biodiversității?
Poluarea cu plastic are un impact semnificativ asupra obiectivelor mai largi de dezvoltare durabilă, cum ar fi consum responsabil, acțiunea climatică și conservarea biodiversității. Producția de plastic se bazează în mare măsură pe combustibili fosili, iar incinerarea deșeurilor din plastic contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră, accelerând schimbările climatice.
În plus, plasticul ajuns în natură are un impact devastator asupra ecosistemelor marine și terestre, microplasticul infiltrându-se în lanțul trofic și afectând biodiversitatea. Acumularea de plastic în oceane și râuri duce la pierderea habitatelor naturale și pune în pericol viața animalelor sălbatice. Conservarea biodiversității și acțiunea climatică sunt interconectate, iar reducerea poluării cu plastic poate juca un rol esențial în protejarea ecosistemelor și reducerea schimbărilor climatice.
- Ce trebuie făcut pentru a combate poluarea aerului în România și cine ar trebui să ia măsuri?
Poluarea aerului este o problemă majoră în România, în special în zonele urbane și periurbane. Principalii factori care contribuie la această problemă sunt emisiile industriale, poluarea cauzată de traficul rutier și arderea combustibililor fosili pentru încălzirea locuințelor. Episodic, în apropierea orașelor se manifestă poluări episodice generate de arderile ilegale de deșeuri în căutarea componentelor metalice vandabile.
Efectele poluării aerului includ probleme respiratorii și cardiovasculare la populație, precum și degradarea mediului natural prin acidificarea solului și a apelor. Pentru a combate poluarea aerului, sunt necesare măsuri atât din partea autorităților locale și naționale, cât și din partea companiilor. Aceste măsuri includ reducerea emisiilor industriale prin adoptarea de tehnologii mai curate, promovarea transportului public și a mijloacelor de transport alternative, cum ar fi bicicletele electrice și vehiculele cu emisii reduse. De asemenea, îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor poate reduce semnificativ emisiile provenite din încălzirea locuințelor. În cazul poluării infracționale, cum este cazul arderilor ilegale de deșeuri și materiale, este necesară intervenția rapidă și descurajarea repetării infracțiunii.
- Ce recomandări ai pentru oameni care doresc să adopte un stil de viață mai sustenabil?
Adoptarea unui stil de viață sustenabil poate face o diferență semnificativă în reducerea impactului asupra mediului. Oamenii pot începe prin a evita ambalajele inutile sau produsele care nu le sunt cu adevărat necesare, prin a reduce consumul de carne, deoarece producția de carne are un impact ecologic semnificativ, inclusiv în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră și a-și gestiona mai atent consumul de apă.
Alegerea de produse locale și de sezon poate contribui, de asemenea, la reducerea emisiilor asociate transportului alimentelor pe distanțe lungi. Utilizarea produselor durabile, cum ar fi sticle reutilizabile și săculeți de pânză, în locul celor de unică folosință, este o altă metodă eficientă de a reduce deșeurile. În plus, reducerea consumului de energie prin utilizarea electrocasnicelor eficiente și a iluminatului LED ajută la conservarea resurselor naturale și la scăderea emisiilor de carbon.
- Cum putem preveni risipa alimentară și ce soluții există în prezent?
Risipa alimentară este o problemă complexă, dar există soluții la îndemâna fiecărui individ și a comunității.
La consumatorul final, planificarea meselor și cumpărarea doar a cantităților necesare de alimente ajută în mod direct la evitarea risipei. De asemenea, depozitarea corectă a alimentelor pentru a preveni deteriorarea lor contribuie la reducerea cantității de alimente aruncate. Donarea alimentelor care nu mai pot fi consumate înainte de expirare către organizații de caritate este o altă soluție eficientă, care ajută atât la reducerea risipei, cât și la combaterea foametei. Aceste soluții nu sunt specifice doar consumatorului final, ci ele se aplică și pe întreg lanțul de producție-distribuție-desfacere-retur, unde risipa alimentară este de asemenea semnificativă, chiar dacă mai puțin vizibilă.
Inițiativele de recuperare a alimentelor, atenția la distribuția de precizie și prelungirea termenului de valabilitate sunt metode eficiente pentru a reduce pierderile alimentare la nivel global. Prin gestionarea digitalizată a stocurilor deja s-au făcut pași mai în direcția corectă și necesară, însă cantitățile încă semnificative de produse alimentare care ajung la eliminare ne arată clar că diminuarea risipei alimentare rămâne în continuare o provocare semnificativă, cu efecte însemnate de natură economică, socială și de mediu.
Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Omul verde” al viitorului va manca din gunoaie, va cauta in gunoaie, se va imbraca in zdrente, se va spala putin spre deloc, va merge pe jos si se va inghesui la aparatele de reciclare. Cu banii obtinuti isi va putea asigura o masa calda la cantina de cartier cu mancare reciclata, imbracat in salopeta zdrentuita confectionata din plastic reciclat.
Sigur, toate aceste eforturi vor fi egale cu zero, dar oamenii de bine ai unei stangi extreme ce se vrea democratica vor avea grija ca in elanul lor tembel sa distruga totul in jur.
Raspunsurile nu stau la cetateni, raspunsurile stau la marea industrie si in stiinta ce poate propune materiale extraordinare, dar prietenoase cu mediul. Daca pot sa cumpar ciorba de la magazin intr-un recipient ce in cateva saptamani se descompune fara probleme de mediu, as cumpara-o bucuroasa, dar asta tine de fabricantii de ambalaje si de descoperirile momentului in materie de plastice prietenoase cu mediul, dar si de costurile ce trebuie suportate de firme.
Momentan ajung atat de prietenoase incat risti sa ti se inmoaie carcasa si sa curga supa, asa cum se inmoaie lingurita in ceaiul fierbinte sau paharul care incepe sa curga cand pui cafeaua foarte calda in el. Adica, sunt nefunctionale.
Stiu, cel mai bine ar fi sa mergem cu sufertasul si gamela din tabla direct la cantina si nu mai sunt probleme nici de consum materii prime, nici de fierbinteala, nici de mers la magazin. Porti gamela si sufertasul cu tine peste tot. Le iei in geanta si cand ti se face foame sau sete (la ora stabilita) te duci la cantina si gata, esti omul nou al timpurilor moderne. Abia atunci comunismul va izbandi si creatia lui, „omul nou” se va desavarsi. Abia atunci vom fi cu totii fericiti, egali si imbecilizati pana la culme. Pare greu de crezut? Toate atrocitatile lumii au fost greu de crezut pana s-au infaptuit. Pe urma au devenit banale. Omul are doua mari calitati care l-au ajutat sa existe de milenii pe Pamant, dar care se transforma in doua mari defecte. E ca o gluma a divinitatii ce ne-a dat: adaptabilitatea si uitarea. De aia ne invartim in cercul istoriei si repetam aceleasi greseli, trecem prin aceleasi faze si nu invatam nimic, nu retinem nimic. Ne adaptam, uitam si mergem mai departe. Pana la finalul drumului o sa fim ca hamsterul ce se invarte pe roata.
Comunismul e plaga aia rosie ce nu renunta niciodata, nu se da batut. E raia de care nu mai scapi oricat te-ai spala, oricat ai fugi, oricat te-ai ascunde. Te gaseste oriunde. Cand credeam ca a disparut din jurul nostru, atunci revine cu si mai multa voiosie sub masca unui bine planetar, a unor idei generoase de bine, egalitate, fraternitate si iubire fara margini. Ce nu intelege comunismul? Ca nu poate izbuti sa-i faca pe toti oamenii sa gandeasca in acelasi sens, din cauza naturii umane, nu de alta. Pentru ca tot divinitatea ne-a dat verbele „a fi” si „a avea”, incompatibile cu societatea verde de stanga extrema. Comunismul poate sa se impuna cu forta prin dictatura, numai asa poate sa cuprinda intreaga omenire.
Intoleranta extrema a lui: „nu esti cu noi, esti impotriva noastra” se traduce acum prin: „cum? Nu imbratisezi ideile nobile de reciclare, consum redus, austeritate, egalitate? Inseamna ca esti un om rau, iresponsabil si prost si trebuie sa fii marginalizat, neluat in seama, cetatean de mana a doua”.
Asta momentan, mai tarziu aberatiile periculoase vor fi din ce in ce mai periculoase, dar nimeni nu le va mai lua in seama pentru ca ne adaptam si uitam. Chiar daca unii vor mai reactiona pe la colturi, dictatura verde va fi instalata.
Sigur, in contrapartida sta la panda dictatura unor Sosoaca sau Simion, pentru ca o extrema o atrage pe cealalta. Se intretin reciproc, una fara cealalta nu exista. Ca noaptea cu ziua, ca soarele cu luna, ca PNL cu PSD, ca Ciuca cu Ciolacu.
P.S. Am uitat sa precizez: de fapt totul tine de educatie, cultura, bun-simt, dezvoltare economica. De ce ajung in sant, pe marginea drumurilor, in albia raurilor toate sticlele de plastic, toate gunoaiele? Din cauza ca ne lipsesc toate cele de mai sus. Pornind de la educatie si ajungand la o tara nedezvoltata care nu are serviciu de ridicare gunoi in zonele rurale, iar la orase... bunul-simt... educatia...
Graitoare e si poza cu: „Ministrul Mediului pune mâna pe un deșeu din plastic”.
Mai, mai! Zici c-a pus mana pe moaste! Bine c-a aflat si ministrul despre dezastrul din sudul Romaniei cu judete foarte sarace: Giurgiu, Teleorman. Noroc cu Institultul Meteo ce l-a trimis pe coclauri de la 5 dimineata sa vada cum Dunarea da pe afara prin digurile ciuruite, in asteptarea unei viituri ce n-a mai venit. Doamne ajuta.
P.S.2 Discursul despre comunism excepteaza Romania, de ce? Pentru ca in realitate n-a plecat niciodata de aici. Tovarasii stiu de ce. Asa ca noi comunism cu interfata socialista a binelui fratern avem, verzi trebuie sa mai ajungem.
P.S.3 Inteleg problema de mediu foarte bine, ce nu inteleg sunt solutiile propuse.
Si hamsterii se invart si roata merge...
Nu degeaba aici s-a născut zicala despre coafura persoanelor de sex feminin în vârstă...
În al doilea rând crează inconveniente majore celor care vor să își recupereze banii pentru că aparatele respective fie nu funcționează, fie sunt supraaglomerate în special de persoane insalubre, aceleași care practică furtul de deșeuri în pubelele destinate ambalajelor și care își manifestă prezența indezirabilă în apropierea locuințelor noastre. Una peste alta s-a ajuns din rău în mari rău și nici măcar nu sunt cifre cu care să ne lăudăm.
De bine de rău înainte de seghereu' vieții era relativ curată zona pubelelor, acum ți-e scârbă să te duci să atunci gunoiul!
De dus la automate nu poate fi vorba, pute îngrozitor a băuturi trezite sau, de cele mai multe ori, a homeleși nespălați cu anii!
Civilizație, nu alta, mulțumesc SGR!
În urmă cu vreo 10 ani am avut ocazia unei scurte drumeții în natură cu niște prieteni din Republica Cehă. Ce credeți că au făcut amicii mei cu pixlele de Pilsner Urquell după ce le-au golit? Le-au turtit cu câlcâiul și le-au băgat fain-frumos înapoi în rucsac, deși împrejur erau grămezi de pixle și plastice, cărându-le în spate cale de vreo 3 kilometri până la primul coș de gunoi...
Cu mulți ani înainte de „implementarea” sistemului SGR, la mine în sat existau containere de diverse culori (galben, albastru, verde), pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Ei bine, băieții de la salubritate (să nu vă mirați, chiar avem serviciu de salubritate în sat, costă în prezent vreo 70 de lei lunar pe gospodărie!) le goleau săptămânal pe toate în aceeași mașină...
Sistemul SGR nu este demagogie, ci încă o afacere a băieților deștepți. Nu rezolvă nici cât negru sub unghie problemele de mediu, ci bagă bani cu nemiluita în buzunarele celor care știu să se „orienteze” în „jungla verde” a „democrației” planetare.
Interesele economice din spatele „heirupismului” (iarăși am inventat un cuvânt!) ecologic sunt imense. Credeți cumva că ecologiștii mor de grija planetei?
Mă tot întreb cum ar putea influența mentalitatea colectivă a unei societăți un bătrânel depășit de vremuri ca mine? Răspunsul e evident: taci din gură, moșule!