Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Să construim România înlocuind improvizaţiile cu ingineria, hoţia cu cinstea

Lacrimogene

Există în fiecare societate o resursă a cărei folosire justă poate decide nivelul de dezvoltare individuală şi comună din societatea respectivă. Această resursă este inteligenţa colectivă, prin care trebuie să înţelegem nu vreun IQ mistic, dăruit de divinitate sau înscris în vreun cod genetic atemporal, ci capacitatea şi disponibilitatea bărbaţilor şi femeilor dintr-o societate de a face din raţiunea lor, din suma inteligenţelor lor individuale resursa cea mai importantă pentru a se guverna.

Nu există unele societăţi (naţiuni, popoare) deştepte şi altele proaste; nu există ţări binecuvântate şi ţări blestemate. Există doar ţări în care convieţuiesc oameni ale căror capacităţi intelectuale native sau dobândite au ajuns să fie puse împreună şi capitalizate astfel încât ele să servească interesului tuturor. Sau ţări care s-au distrus, care s-au scufundat în ignoranţă şi obscurantism, pentru că au considerat că deasupra inteligenţei, culturii, educaţiei, se află lucruri mai importante. Există, pentru anumite perioade istorice, capacitatea şi disponibilitatea unei societăţi de a face face din acest potenţial o resursă prin care să se construiască pe sine şi să se proiecteze în viitor. După cum putem asista la situaţii în care societăţi întregi virează spre delir, spre misticismul puterii, spre adoraţia vreunui lider pretins carismatic, spre intoleranţă şi autosuficienţă.

Ceea ce vedem desfăşurându-se cu frenezie în România, cu deosebire în ultimii ani, dar într-o evoluţie care a început cu mult timp înainte, este transformarea inteligenţei dintr-o resursă vitală în una aleatorie, auxiliară şi dispensabilă. Vedem în acelaşi timp o majoritate socială, transformată electoral în majoritate politică, pentru care s-a diminuat disponibilitatea şi încrederea în puterea inteligenţei de a răspunde la provocările sociale, economice ale momentului. Oamenii nu par să creadă că oameni inteligenţi ori instituţii capitalizând inteligenţa pot răspunde nevoilor lor. Ei au mai multă încredere în instituţii şi oameni care le cer şi le propun supunere, credinţă oarbă, notorietate, bunăstări miraculoase ori securitate absolută. Răspunsurile la întrebările pe care şi le pun nu mai vine nici din eforturile propriilor minţi, nici din cele ale minţilor capabile şi pregătite să dea soluţii.

Educaţia şcolară şi universitară a fost şi este sabotată sistematic, profund şi durabil de false modele de educaţie alternativă: cunoaşteri alternative, medicină alternativă, fericire alternativă, religii alternative etc., toate promiţând căi uşoare în locul căilor grele ale muncii cu propriul creier. Şcoala e subminată din interior, pentru că profesorii din liceele şi universităţile româneşti (cel puţin aceia în poziţie de decizie) consideră că este mai important să răspundă unor ordine politice, să se înregimenteze supus în partide, să urmeze priorităţile stabilite de nişte analfabeţi puternici decât strategiile elaborate de oameni inteligenţi, dar lipsiţi de putere ori excluşi din procesul decizional.

Avem în istoria recentă exemple de societăţi care au parcurs acest drum, dinspre inteligenţa colectivă spre îndobitocire şi invers. Ţări precum Japonia sau Germania au străbătut în numai câteva decenii şi calea spre întuneric, dar şi cea spre ieşirea din catastrofele provocate de obscurantism. 

Cetăţenii olandezi, într-o ţară răvăşită de al doilea Război Mondial şi de inundaţiile catastrofale din 1953, au încheiat un contract între ei în care au decis că numai ingineria născută din capacitatea lor de a-şi împărtăşi competenţele şi cinstea îi poate smulge din dezastrul în care se afla această ţară în anii 50. Saizeci de ani mai târziu oricine vizitează oraşele şi satele olandeze poate constata cu uşurinţă că întreg spaţiul social şi construit este guvernat de principiul maximizării inteligenţei încorporate în lucruri, spaţii şi relaţii. Caz excepţional, din păcate, Olanda ne demonstrează cum se construieşte o societate care a înlocuit improvizaţiile cu ingineria, hoţia cu cinstea, delăsarea cu hărnicia, compromisul moral cu integritatea. Senzaţia de confort pe care o transmite viaţa socială olandeză provine cu siguranţă şi din certitudinea că în toate cele înconjurătoare, de la lucrurile cele mai mărunte până la proiectel uriaşe, cum e îndiguirea ţării într-un proiect colectiv de 40 de ani, bărbaţii şi femeile acestei ţări au folosit toată priceperea şi toată cinstea de care erau capabili. Că nu au căutat să se păcălească sau să se fure unii pe alţii, că nu au furat asfaltul sau vopseaua sau dezinfectantul, că nu au cerut 10 sau 20% din finanţare ca să facă ceva pentru semenii lor. Că în proiectele lor publice a existat o grijă permanentă pentru ceilalţi, pentru bunăstarea, confortul, siguranţa şi protecţia lor.

Într-un plan mai general, dacă este să comparăm România cu ţările occidentale trebuie să o facem după acest criteriu principal: nu după frumuseţea peisajelor, nu după greaua moştenire, nu după diferenţa de religie sau de istorie. Ci după capacitatea (putem?) şi disponibilitatea (vrem?) de a investi în educaţie şi de a culege roadele educaţiei pentru a face din ele premisele construirii proiectului de ţară. După putinţa şi voinţa de a răspunde la nevoi reale cu soluţii reale, nu cu minciuni propagandistice, nu cu glume proaste, nu cu sfidări, nu cu liviupopi si petrudaea, nu cu gaze sau cu fake news.

Am scris de curând un text care a făcut multa vâlvă pe internet povestind despre agresivitatea pe care o transmite societatea românească de azi. Pot să adaug la ce am spus o altă impresie, o dublă impresie chiar, mai profundă poate şi mai de durată. Pe de o parte, o impresie de grav deficit de inteligenţă în proiectele şi acţiunile publice: nu ştii dacă, bunăoară, marcajele pe o şosea sunt trasate de oameni realmente proşti sau de oameni care vor doar să-şi bată joc de toată lumea şi de banul public. Nu reuşeşti să-ţi dai seama dacă pentru funcţionarea instituţiilor administrative cineva a imaginat o coerenţă, o logică, o simplitate, sau e totul doar o adunătură de ezitări, încrengături, improvizaţii şi delăsare.

Pe de altă parte, avem un soi de abandon (forţat sau voluntar) de către purtătorii înşişi ai competenţelor, a oricărei tentative de a contribui la depăşirea acestui deficit îngrozitor de inteligenţă colectivă. Revin la exemplul educaţiei: ştiind câte mii de tineri s-au format cinstit şi temeinic în ultimele două decenii în universităţi străine şi româneşti, este halucinant ca destinele educării mai multor generaţii de copii, dar şi răspunsurile la provocările cognitive ale lumii contemporane, să poată fi date pe mâinile unor oameni submediocri intelectual şi moral ca Liviu Pop şi cei asemeni lui, din jurul lui. Iar asta pe fondul unei grele tăceri a zecilor de mii de profesori. E inadmisibil ca medicii să tacă atunci când spitalele gem de infecţii, când numărul minorelor care nasc creşte alarmant, iar singura reacţie este întoarcerea la obscurantismul violent propusă de CpF.

Toate structurile de securitate care ne afectează viaţa au fost create ca produse sofisticate ale ştiinţei şi tehnicii. Ne încredem zi de zi în aceste structuri (şosele, căi ferate, transporturi aeriene, sisteme medicale, sănătate umană şi animală, centrale electrice, construcţii de poduri etc.), pentru că fără funcţionarea lor s-ar produce catastrofe şi pierderi de vieţi umane. Dar în România de azi, Puterea decide că nu mai e nevoie de inteligenţă pentru a gestiona toate aceste sistem complexe de securitate şi că e de ajuns să fii membru de partid ca să decizi cum trebuie să funcţioneze ele. Că ne ajută inteligenţa noastră nativă şi supunerea oarbă faţă de Şef ca să meargă toate bine. La care putem, desigur, adăuga o bidinea episcopală care să sfinţească instalaţia, podul sau avionul.

Inteligenţa juridică a unei societăţi se concentrează şi ea într-un sistem legal în care valoarea supremă este dreptatea colectivă şi individuală. Minţile luminate ale lumii moderne au scris biblioteci întregi pentru a defini binele comun şi ideea de dreptate. Pentru a putea elabora legi care să corespundă unei maxime libertăţi şi responsabilităţi, unei juste distincţii între vinovăţie şi nevinovăţie. Iar noi ne aflăm acum în faţa unui grup de nulităţi juridice care rescriu istoria dreptului în favoarea celor vinovaţi de grave infracţiuni în detrimentul binelui public şi al avuţiei publice.

Exemplele pot continua pentru a ilustra acest deficit dramatic de inteligenţă colectivă şi abandonul participării inteligenţelor individuale la efortul colectiv de salvare a unei societăţi în derivă. E de la sine înţeles că atunci când inteligenţa lipseşte, deficitul afectează şi moralitatea, şi încrederea, şi evaluările, şi selecţiile, şi recunoaşterea publică, dar şi relaţia dintre educaţie şi ignoranţă, prostie, incultură. Pentru că o inteligenţă deficitară e totuna cu un discernământ deficitar: altfel spus, cel care nu ştie să facă deosebirea dintre adevărat şi fals, dintre drept şi nedrept, nu va şti nici să aleagă binele de rău, toleranţa de intoleranţă, respectul de violenţă ş.a.m.d.

În sfârşit, o idee în chip de concluzie: toate regimurile politico-sociale întemeiate pe ignoranţă au fost efemere, la nivel istoric. Dar în plan personal, această „efemeritate” poate dura câteva generaţii. Pentru că neştiinţa şi manipularea ei, supunerea şi răsplătirea ei, frica şi întreţinerea ei sunt instrumente foarte redutabile de control social. Între timp însă cred că abia s-a deschis sezonul catastrofelor. Mai mici sau mai mari, ele toate sunt rezultatul aroganţei cu care prostul crede că poate gestiona complexitatea vieţii în comun. Sunt rezultatul ideii periculoase că dacă un om, o sută sau o sută de mii de oameni pot fi supuşi fără mare efort, la fel vor ceda şi toate cele din jurul lor: că e de ajuns de pildă să spui că ai şosele sigure; că e de ajuns să spui că e nevoie de manual unic; că ai spitale moderne; că ai reparat podurile şi viaductele; că ai modificat legile în spiritul statului de drept. Dar, în ciuda acestor asigurări date de inteligenţele debile ajunse la putere, numărul celor care mor pe şosele, în spitale sau de boli simple e tot mai mare; manualele şcolare sunt mai proaste decât acum cincizeci de ani; iar legile cele noi, care reinventează dreptatea pentru infractori, ne vor transforma pe toţi fie în infractori, fie în victime. Ceea ce este exact acelaşi lucru.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Claudiu check icon
    Ma tem ca autorul nu prea este stapan pe termenii pe care ii foloseste, sau poate "joaca in alt film" cum se spune pe la noi :)
    Ii tot da inainte cu "inteligenta colectiva" din Germania si Olanda cand nu lipsa ei este de fapt de vina de situatia in care este Romanica draga ea :) . Ceea ce ne lipseste este "Coeziunea Sociala" care a scazut dramatic la romani in ultimele decenii, este asa de simplu. Pur si simplu ne pasa tot mai putini unii de altii si filozofia este "fiecare pentru el", dar in schimb dam pe gusa multa gargara in public despre patriotism si "biata tarisoara asediata de rusi!"; curat Conu Leonida fata cu reactiunea, odihneasca-se in pace Caragiale ca bine ne-a mai cunoscut!

    Ca popor nu ne mai putem mobiliza sa facem toti o treaba de interes public decat daca se lasa cu vreo "pleasca" pe undeva cat de mica pentru noi si familia noastra, o spaga, un furt acolo cat de mic din banu' public... Adica cum nu ar face olandezii sau alte popoare civlizate care inca au un grad de coeziune sociala ridicat.
    Gradul de coeziune sociala determina daca o tara mai dainuie sau nu in viitor, iar cand ma uit la ce s-a intamplat in utima suta de ani cu coeziunea sociala mioritica, viitorul pe urmatorii 20-30 ani nu arata deloc bine pe aici ...
    Cred ca o sa se vorbeasca alta limba decat romana in vreo 2 generatii de acum pe plaiurile mioritice ... :(
    • Like 1
  • M-am intors la inceputul articolului sa vad cine scrie si gandeste asa. Habar nu am cine sunteti. As avea atatea sa va spun.... pe de o parte sa va contrazic in anumite puncte, pe de alta parte sa intaresc ce spuneti.
    Ca dumneavoastra sunt poate mii de alti romani cu judecata sanatoasa, cu disponibilitate de a construi, fiecare in domeniul lui. Ar insemna sa scriu prea mult. O paranteza - cine ar trebui nu o sa citeasca articolul asta...
    Am ramas la o singura idee: Nu doriti sa fiti presedintele acestei tari ? Nu doriti ca impreuna cu alti oameni cu acelasi tip de gandire sa formam un guvern (de necunoscuti sanatosi la gand) cu care sa iesim din criza ? Asta ar putea sa insemne sa va sacrificati o parte din viata si poate cariera. Hai sa facem o lista de oameni integrii care ar putea sta in fruntea poporului si i.ar putea insanatosi gandirea si moravurile.
    Eu personal am credinta ca in clasa politica nu putem gasi pe nimeni neatins de coruptie.
    • Like 1
  • Roxana B check icon
    F bun articolul.Din pacate nu se potriveste cu structura psihologica a poporului roman.
    Asa ca nu cred ca mai e nimic de facut.
    Probabil avea dreptate Iliescu cind vorbea despre un "dictator luminat".
    Dictator exista, din pacate nu e luminat ci malefic si probabil numai Bunul Dumnezeu ne va scapa de el.
    Razboiul dintre el si Firea nu priveste interese generale ci pur si simplu personale.
    Santajul e la ordinea zilei, de ce a acceptat Firea "blocarea.proiectelor majore" pina in ceasul al 12-lea, fara sa spuna nimic, iar acum da totul pe goarna din cauza madamei Cliseriu, asta spune multe si despre lipsa ei de caracter.
    • Like 0
  • Hai că ne.ai omorât cu Olanda...bine că nu ai dat Anglia exemplu... Pai după ce au supt sute de ani din colonii (vezi doar Indonezia și e suficient)ne explici cum e cu "inteligenta colectivă" , de parcă ar fi vorba de furnici; despre puterea financiară nimic ? Hai sa citim și puțină istorie înainte de a ne entuziasma de "inteligenta colectivă" ...
    • Like 0
    • @ Mircea Florian
      Nu cred că ține ideea cu bogăția provenită din colonii: Germania, Japonia, China, Cehia, Polonia, Africa de Sud albă, etc.
      • Like 0
    • @ Mircea Florian
      Cum au ajuns sa aiba colonii ? Lipsa resurselor si deschiderea la ocean i.au impins sa caute o solutie. Calatoriile le.au deschis mintea. Din soarta multor popoare au inteles ca nu e suficient sa te nasti pe gramada de diamante sau aur. Ca trebuie sa faci ceva cu ea pentru a o transforma in capital, in avantaj. Si avantajul sau capitalul sa il folosesti pentru a te ridica deasupra celorlalti. In loc sa fii autosuficient si sa te gandesti ca Dumnezeu te iubeste ca esti cuminte si stai la locul tau.
      • Like 0
  • Ideea care trebuie s-o înțelegem bine toți contribuabilii este esența răului din PSD și din partidele care au condus până acum țara.

    Ideea este foarte simplă: aproape toate au avut o mentalitate de genul: „votați-ne pe noi să vă administrăm taxele și impozitele care constituie bugetul țării — că noi vă dăm și vouă ceva firimituri din acești bani, și n-o să vă pară așa de rău că prăduim grosul banilor rămași”.
    Asta trebuie să se schimbe, modul de cheltuire a grosului banilor publici care constituie bugetul național! Avem nevoie de oameni cu viziune, care știu să administreze acești bani pentru a construi un viitor mai bun pentru toți contribuabilii români. Altfel, cu lăcuste ca până acum, România va dispărea rapid din istorie.

    Conducătorii noștri de până acum au avut mentalitatea unor stăpâni care au țara la cheremul lor, nu de angajați ai noștri, puși acolo să facă eforturi de dezvoltare sănătoasă a țării. Această mentalitate trebuie să se schimbe, iar noi trebuie să-i controlăm și penalizăm foarte atent, exact așa cum își controlează angajatorii angajații!

    Nu e greu de observat dacă o țară se administrează bine sau rău: trebuie urmărit analitic și sintetic modul de cheltuire a banului public.
    • Like 1
  • Caz excepţional, Romania ne demonstreaza..................oare mai este nevoie a rascoli cutitul in rana
    • Like 0
  • În loc de comentariu, ca să înțelegem de ce nu putem să fim ca olandezii: Cu drag, de la Camil... și să înțelegem totodată de ce suntem așa și nu altfel (scuze că am pus integral această creație minunată aici, dar am făcut-o ca să nu mai fie nevoie să căutați pe link pe Google sau aiurea)...

    ZEFLEMEAUA, de CAMIL PETRESCU
    { Motto: „Românii e deştepţi!“}

    Cînd va veni sfîrşitul lumii
    Românii nu vor fi atenţi
    Isus a spus: „Talita kumi“
    Dar nu pentru inconştienţi.

    Iar Ziua Domnului, ca hoţul
    În miez de noapte va sosi
    Femeia va dormi, iar soţul
    Reviste porno va citi.

    N-avem conştiinţa tragediei
    Şi totul luăm „à la légere“
    Noi, campionii băşcăliei
    Am compromis orice mister.

    Avem o scuză de faţadă:
    „Lasă, că merge şi aşa!“
    Trădăm la primul colţ de stradă
    Şi-apoi încălecăm pe-o şa.

    Senzaţia e de plutire
    De infinit paraşutism
    Noi am făcut mişto subţire
    Şi de marxism, şi de fascism.

    Ce Decebal şi Burebista?
    Ce patriotul cărturar?
    Trăiască Miţa Biciclista
    Şi berea rece la pahar!

    Mitică veşnic să trăiască
    Şi noi pe lîngă el, noroc!
    Filozofia chelnărească
    E tot pe loc, pe loc, pe loc!

    Întreaga drojdie se scurse
    Din mahalale de Fanar
    Şi-n loc să fim un roib de curse
    Noi am ajuns din cal – măgar.

    Pe primul loc e-njurătura
    Ea pentru toate e un leac
    Simţi cum îţi umple toată gura
    O moştenim din veac în veac.

    Noi „facem“ şi „băgăm“ de-a valma
    Noi suduim neîncetat
    Iar la acest popor, sudalma
    E o religie de stat.

    La treburile serioase
    Noi nu ne concentrăm destul
    Avem o somnolenţă-n oase
    Şi-o zeflemea de prost fudul.

    Si doar la reluări de faze
    Parcă ne mai trezim puţin
    N-avem profil de kamikaze
    Tiparul nostru-i byzantin.

    Apocalipsa furtunoasă
    Îi sperie pe pămînteni…
    Pe noi nu ne-o găsi acasă –
    Vom fi la meci, sau la pomeni.

    Aceasta, poate, ne e soarta
    S-o tragem şi pe asta-n piepţi
    N-aveţi decît să-nchideţi poarta
    Dacă tot face ea pe moarta…
    Hai, că românii e deştepţi!

    Camil Petrescu
    • Like 6
    • @ Corneliu Constantin Nicolae Caloian
      Of, toata literatura romaneasca ne descrie atat de bine ca popor, dar ce folos.
      • Like 0
  • adolescenta fiind,nu mi-a convenit regimul communism,insa,am impresia ca noi,(binenteles trecand prin mult mai multe incercari grele de-a lungul istoriei)am bine invatat si bine educat intr-o perioada neagra alaturi de urss.Insa,dupa revolutia 1989,balanta cu buni si prosti s-a inclinat tare mult!?in acea perioada, tarile mari ne-au negociat,insa,acum cand putem si noi sa asistam la masa negocierilor,i s-a nazarit psd-ului sa ne mizeze.ce-am putea face?nimic,o luam de la capat dupa alti patru ani;dac vom mai apuca!?(sa votam binenteles)
    • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult