Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Sclavii din Berevoești nu merită un miting de susținere? Unde sunt românii care au protestat împotriva Barnevernet?

Din decembrie până în mai, mii de persoane au protestat un toată țara în semn de susținere față de o familie ai cărei copii au fost preluați de către serviciile de protecție socială ale unui stat străin. Între timp, copiii au revenit în sânul familiei. Nu știm nici până astăzi toți termenii acelui caz, dar rămânem cu amintirea unui val extraordinar de solidaritate față de o familie care a stârnit empatie în afara granițelor țării noastre.

La trei luni de la încheierea protestelor, un caz șocant de sclavagism colectiv zguduie România, Europa și întrega lume. 40 de persoane au fost private de libertate, bătute, abuzate, umilite, fără a li se recunoste minima demnitate umană cu care fiecare persoană este înzestrată. Într-o comună de care nu a mai auzit nimeni până acum în România: Berevoești, județul Argeș.

Deja s-au pus întrebările care erau firesc de adresat în această situație: de ce abia acum? De ce așa de târziu? Nu a văzut nimeni acest abuz? Unde au fost primarul, preotul, învățătorul, medicul și polițistul satului? Se pare că epoca smartphone-ului nu facilitează în mod automat sesizarea unei nedreptăți sau a unui abuz. 

Degeaba avem instrumente la îndemână, dacă nu suntem educați să le folosim. Nu aici vreau să mă opresc, ci vreau să fac referire la un paradox de situație.

Cum de putem reacționa cu miile la situații întâmplate la mii de kilometri distanță, dar suntem inerți la tragedia umană de lângă noi? Ce face ca nervul de reacție al românilor să fie inert față de realitatea imediată și totuși să răscolească în noi sentimente față de cazuri de abuzuri care nu se desfășoară în sânul societății noastre? Ca urmare a celor descoperite la Berevoești, nu am citit nicio reacție din partea celor care în cursul primăverii au organizat mitingurile de susținere față de copiii luați în plasament de către autoritățile norvegiene.

Dacă ideea de abuz este aceeași indiferent de timp, spațiu și locație, de ce acționăm selectiv? Și mai grav, de ce suprareacționăm în situații care nu ar solicita solidaritatea a zeci de mii de oameni, iar când vedem oameni în lanțuri, bătuți, înfometați, abuzați, umiliți, violați, nu ne chinuim nici măcar să scriem un comunicat de presă? Care să fie elementul care determină dacă o situație de abuz merită sau nu solidaritatea noastră?

În urma celor descoperite la Berevoești vor cădea anumite capete și se vor semna anumite demisii. Cu toate acestea, sistemul nu se va reforma. În vizor este Serviciul de Protecție a Copilului, ai cărui reprezentanți în teritoriu au arătat că pe perioada a opt ani nu și-au făcut datoria. Vorbim de o neglijență gravă în serviciu, care a dus la consecințe dramatice pentru un număr mare de adolescenți și de copii. Așa că mă întreb, cine va ieși în stradă pentru a protesta împotriva acestei instituții în grija căreia încredințăm pe cei mai vulnerabili dintre noi: copiii și adolescenții? 

Vom vedea oare mii de persoane ieșind în stradă, cerând reforma unei instituții? Vor ieși oare bătrâni și copii laolaltă pe caniculă, scandând lozinci de reformă a unui sistem căruia îi este încredințat viitorul României? Personal mi-aș dori ca așa ceva să se întâmple, indiferent de protestele din primăvară. Ceva îmi spune că nu se vor aduna mii de oameni care vor cere reformele cuvenite. Nu pentru că este vară și caniculă. Ci pentru că experiența ne arată că mai degrabă reacționăm atunci când în vizor este un caz personalizat: o familie cu nume și prenume, parte a unei rețele care să lupte pentru cauză până în pânzele albe. Nu reacționăm colectiv atunci când niște sărăntoci în lanțuri, desculți și nemâncați, aflați în prag de sălbăticie, trăind cu mai puțin de o pâine pe zi și resturi de mâncare, îți cer cu disperare să te lupți și pentru drepturile lor. Nu merită atenția noastră. Nu fac parte din clubul care se autosesizează.

Vorbim oare de o ierarhie a cazurilor de abuz, care la rândul ei, indiferent de gravitatea abuzului, naște reacții care nu au nimic de-a face cu gravitatea faptei? E ciudat să îmi amintesc zeci de mii de oameni protestând pentru un caz de luare în plasament a unor copii pe o perioadă provizorie. Partea pozitivă a protestelor din primăvară a fost impresia că românii întorc spatele unui trecut cu copii abuzați în orfelinatele comuniste, și că se luptă pentru respectarea demnității umane până și în cele mai mărunte cazuri de abuz. Și dacă protestăm pentru cele mai mărunte forme de abuz, de ce nu reacționăm și când suntem copleșiți de cazuri de abuzuri colective pe o perioadă foarte lungă de timp?

Iată că după trei luni, realitatea din România m-a adus cu picioarele pe pământ. Sunt locuri în România unde încă se trăiește ca în Evul Mediu – cu internetul și cu smartphone-ul sub nas, cu complicitatea tuturor autorităților locale și a liderilor de opinie din comunitate.

Avem sclavi care trăiesc în lanțuri, nimeni nu vede asta și nimeni nu protestează pentru ei. Să fie oare un paradox de situație și să fim noi oare prea duri cu noi, ori chiar suntem ipocriți până în măduva oaselor? Cred că suntem foarte buni în a da lecții altora și a ne lăuda și valorile noastre ca neam, dar nici nu mai vorbim despre cât de aprigi suntem în a critica alte sisteme și valorile lor. Dacă tolerăm bătaia de mici și suntem obișnuiți cu copiii legați cu funii prin grajduri, bineînțeles că ar fi exagerat să pui în plasament copiii cuiva care și-o iau ici și colo în fiecare zi, cu dragoste părintească, fără îndoială.

 E trist de tot. Am arătat lumii unde suntem cu adevărat și vuiește presa străină la auzul cazurilor de sclavie din România. Rămâne totuși să arătăm lumii că suntem solidari cu românii noștri de pretutindeni, indiferent de comportamentul lor. Bătaia-i sfântă la români, nu cumva să ne lecuim de asta.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pentru ce să se protesteze? Poliţia şi-a făcut treaba, cazul e închis.
    • Like 1
  • Paralela facuta de tine e in sens strict matematic (pentru cei care nu pricep cum vine asta, subiectele Norvegia si Berevoesti nu au puncte comune). In Norvegia statul iti ia copiii, in Berevoesti statul eventual uita ca sunt si copii pe-acolo.
    Restul articolului... umplutura! Sau marait pe la colturi.
    • Like 2
  • check icon
    Manipulare ieftina. Va intreb si eu de ce nu au iesit in strada oengeurile din "societatea civila", unde sint Active Watch, Romani Criss, FDSC etc... Daca oamenii aia erau tinuti in sclavie de niste familii de romani in loc de un clan de tigani, ar fi explodat internetul de proteste si petitii semnate de fantomatica "societate civila". Asa insa, tacere. Ba chiar, unii mai cu tupeu precum CTP-ul sau acest domn Bulai, se folosesc de acest caz pentru a lovi in tinta lor favorita, Biserica.
    • Like 2
  • Hai sa ne aflam in treaba si sa mai stoarcem un articol cu intrebari retorice, ca de ce n-a murit si capra vecinului din Norvegia. Dupa logica asta stupida, daca ai indraznit sa protestezi o data pentru un abuz, e obligatoriu ca sa sa protestezi pentru toate abuzurile de care se afla si de care nu se afla. Cei care au protestat pentru abuzul din Norvegia ar fi trebuit sa ramana pana acum in strada, ca doar abuzuri sunt in fiecare zi, si nu se poate sa suparam indignatii de Facebook. Si daca nu se afla pe Facebook, nu e valabil.

    Tot cereti socoteala altora, ca de ce n-au reactionat asa cum ati fi vrut voi, de ce n-au protestat pentru ce vreti voi. Dar VOI, ce ati facut? Nimic? Pai de ce? N-aveti timp, ca sunteti ocupati cu ce fac ALTII? Pe Facebook?

    Ce te-a oprit pe tine, Iulian Bulai, sa iesi in strada si sa faci un miting, daca esti asa de indignat? Desi n-am inteles pentru ce sa fie mitingul. Sunt inca acei oameni tinuti in lanturi la Berevoiesti? Nu au fost eliberati cand s-a aflat? Care e asemanarea cu cazul Bodnariu??

    Protestatarii din cazul Bodnariu au avut succes, si pentru asta trebuie sa plateasca si sa fie pedepsiti de nevertebratii.

    Un articol ipocrit si stupid.
    • Like 6
    • @ Res Publica
      Ma minunez citind raspunsul tau. Te rog frumos sa nu te obosesti sa raspunzi la ceea ce scriu. Mi-am facut o parere despre tine si nu ai cum sa mi-o schimbi nici intr-o mie de ani.
      • Like 0
  • Corect e BEREVOESTI fara "i" (Scuze pt ca nu am si diacritice pe tastatura telefonului).

    Aceasta localitate e locul unde am copilarit si unde m-am format ca om si merg acolo destul de des. Vreau sa subliniez faptul ca, desi la tv este prezentat ca o localitate din Evul Mediu, Berevoestiul este o comuna care reprezinta, in mare, starea de fapt a Romaniei. Fara canalizare, gaz sau asfalt pentru toti oamenii, dar cu fibra optica si internet de mare viteza. Asta este, tehnologia a avansat mai repede decat am fost noi capabili sa progresam ca societate.

    Vreau sa atrag atentia ca Berevoestiul NU ESTE UN SAT DE RROMI! Inca predomina romanii (desi nu stiu pana cand) iar ceea ce s-a intamplat a fost intr-un sat din localitate numit GAMACESTI, locuit majoritar de rromi. Ar fi bine ca stirile sa fie pezentate cat mai realist.

    NU TOTI SATENII CUNOSTEAU SITUATIA! Iar cei care o cunosteau fie erau complici, fie le era frica sa vorbeasca.

    In incheiere doresc sa fac precizarea ca la ora actuala s-a ajuns ca Berevoestiul sa aiba nevoie de Romania si intreaga Romanie sa aiba nevoie de Berevoesti!
    • Like 0
  • Ce s-a intamplat la Berevoesti ,are o istorie de peste 20 de ani .Intr-o noapte din anii 90 ,camioane militare cu documente din arhiva securitatii au fost descarcate si incarcatura partial distrusa cu ajutorul rudarilor din satul Gamacesti .Din acel moment intreaga comunitate de rromi-rudari auavut alt statut .Au putut sa fure materialul lemnos din padurile din apropiere sub mana ocrotitoare a politiei si a oficialitatilor locale ,facand comert cu acest lemn in toata partea de sud a tarii .In Arges jaful padurilor a fost tot atat de intens ca in Mures,Covasna.Exploatarea frauduloasa s-a facut cu participarea directa a administratiei silvice ,politie si autoritati locale .In localitatea cu pricina si-au dat mana toti cei ce trebuiau sa vegheze la respectarea legii cu rudarii ce-si plateau taxa de protectie .Putin cate putin rudarii au devenit din ce in ce mai importanti prin averile acumulate si sumele virate politiei si oficialitatilor ce le facilitau furtul .Asa cum Bercea Mondial a reusit sa-l convinga pe fratele presedintelui sa-i boteze copii ,rromii din Gamacesti l-au convins pe primar sa le fie nas .Si cum in mediul rural asta se numeste legatura de rudenie primarul a acordat ajutoare sociale tuturor rudarilor din sat ,asa ca de la nasu .Primarul -nas a fost ajutat de rudarii fini la o serie investitii private cu forta de munca a sclavilor ,caci ei proprietarii de sclavi erau ocupatiu cu furtul , comertul cu material lemnos ,cu depistarea si rapirea de noi sclavi ,caci pretentiile cresteau ,nasul avea din ce in ce mai mult de lucru .Pe langa nas mai era si nasii nasului ,toti flamanzi cand era ceva de furat .O poveste urata ,degradanta pentru o natiune .
    • Like 2
  • Pastorul Gadea Antena-rezolva-tot-3 si o biserica au scos oamenii in strada, cam ca psd-ul de ziua lui Ponta. In plus, societatea civila trebuie sa rezolve totul in tara asta? Atunci sa dam afara hoarda de functionarime ineficienta si sa recrutam din strada, poate asa schimbam mentalitatea functionarilor si etica muncii. Altfel, trist. Asistentii sociali tb concediati laolalta cu sefii lor in cazul Berevoiesti.
    • Like 2
    • @ Camelia I.
      "Cainele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia." - proverb romanesc.
      Asistentii sociali poate ca nu au un glob de cristal in care sa vada tot ce se intampla in tara. Trebuie dovedit ca stiau si n-au facut nimic. Ma rog, trebuie dovedit pentru un om normal la cap, nu pentru internautii care le stiu pe toate, precum Camelia-stie-tot.
      • Like 0
    • @ Res Publica
      Vezi tu, eu nu te am atacat, tu in schimb stai ca viteazul cu briceagul gata sa scrijelesti verdicte in anonimatul tastaturii. Imi doresc sa purtam conversatii civilizate si sa nu mai sara unii la jugulara altora pt ca ceva le-a acrosat lor o neplacere. Recomand psihoterapie si tratament medicamentos pentru tratarea furiei, stimate domn. A bon entendu, salut.
      • Like 1
  • Nu stiu daca un miting ar fi rezolvat problema... Ar fi aratat, in cel mai bun caz, solidaritatea cu victimele si poate ca ar fi pus presiune pe autoritatile locale. Din pacate, la noi, trezirea constiintei se realizeaza prin tragerea de urechi, nicidecum prin procese interioare. Este de datoria justitiei sa aplice pedepse exemplare pt cei care au tinut in lanturi oamenii. Revolta a existat, este firesc, dar s-a consumat in constiinta fiecaruia.
    • Like 0
  • unii ies in strada doar convocati,... iar altii manipulati... putini din sclavii moderni iau atitudine impotriva sistemului si se solidarizeaza cu semenii lor care au nevoie de ajutor. la cum s-a ajuns ar fi nevoie de un manifest continuu, desi ma indoiesc ca ar ajuta, iar tastatura nici ea nu poate face prea multe. multi sunt resemnati, indiferenti, indobitociti....
    • Like 4
  • dar unde sunt ong-urile si activistii care primesc bani pentru emanciparea etniei? ha? Am mai multi in lista de fb - s-a lasat tacerea si concediul. Imi e sila de comparatii deocheate ....
    • Like 1


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult