Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Școala de astăzi: știi - bine, nu știi - iarăși bine. Mergi mai departe, pentru că trebuie să hrănești sistemul

În educație acum, toți copiii stau aceeași cantitate de timp cu ”fundul în bancă” - 12 ani + 3-5 ani facultatea. Timpul de ședere e invariabil. Singura variabilă e performanța: unii sunt de 10, alții de 4. Se trece la următorul capitol sau ”bucată de învățare” chiar dacă copilul tău a performat 70% la testul final. 

Foto: Guliver Getty Images

El e târât același număr de ani prin sistem, lăsat să acumuleze găuri ca în șvaițer, fără să existe altă răspundere decât cea din ”poala lui”. Știi - bine, nu știi - iarăși bine, mergi mai departe, pentru că trebuie să hrănești sistemul.

În educația de mâine,constanta va fi performanța, iar variabila va fi timpul. Adică: elevii vor sta în școală exact atâta vreme cât are nevoie, fiecare dintre ei, să ajungă la o performanță definită și cuantificată. 

Profesorii vor deveni ghizi, mentori, antrenori; copilul va învăța de la unul sau șapte alți profesori, simultan, va învăța mult de la colegi, va colabora. Meseria de profesor va crește enorm în prestigiu - pentru că fiecare profesionist va deveni el însuși un designer de destine.

Unuia îi va lua 5 ani ce face altul la matematică în 8 ani, 3 la geografie ce poate învăța altul în 7. Fiecare individ va avea pe harta cunoașterii lui obiective individualizate, la care va ajunge, cu susținerea profesorilor, mult mai temeinic, fără găuri în cașcaval. Softurile din spatele programelor de învățare nu îi vor permite să treacă la nivelul următor până nu va ”completa” pragul anterior. Evaluarea va deveni mult mai complexă în formele ei de portofoliu și se va baza mult pe aplicații practice și rezolvare de probleme. 

În aceast tablou, profesorii vor deveni ghizi, mentori, antrenori, coach; copilul va învăța de la unul sau șapte alți profesori, simultan, va învăța mult de la colegi, va colabora. Meseria de profesor va crește enorm în prestigiu - pentru că fiecare profesionist va deveni el însuși un designer de destine.

Deci pentru cine se grăbește să arunce cu pietre în mine, când zic că școlile se vor desființa curând în forma lor actuală: gândiți-vă de două ori unde v-ați da copilul: trecutului, ca să fie ”carne” de justificat catedre și salarii pe norme didactice sau viitorului, ca să fie regizorul propriului destin?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Copilul va invata mult dar va intelege foarte putin. Cu mici exceptii, asta e scoala romaneascca de cand ma stiu.
    • Like 0
  • "... sau viitorului, ca să fie regizorul propriului destin"

    De altfel viitorul, chiar daca va fi, ca si acum, cuantificat prin valoarea educatiei deciziilor fiecarui individ, va ramane, ca si acum, dimensiunea Spatiu-Timp in care se va forma contextul reprezentarii "existentei comune".

    Prin urmare, Schimbarea din educatie n-ar trebui sa vizeze simpla dezvoltare de aptitudini bazata "pe harta cunoașterii (elev)lui obiective individualizate", prin a face uz de performanta in Timp. O astfel de metoda ar duce, in Timp, la imposibilitatea valorificarii educatiei elevilor.

    E necesar ca Educatia sa puna in valoare "liberul arbitru", care poate fi scos in evidenta doar intr-un context al existentei comune, insa desavarsit, totodata, prin pretuirea valorilor principiale existentei comune.
    "Principiile mai intai!"

    Ar fi oare "jocul" o metoda prin care copiii isi valorifica "liberul arbitru" odata cu educarea principiilor existentei comune?

    Odata valorificate aceste elemente sistematice, in sensul Bun al existentei comune, tanarul va avea la dispozitie tot restul vietii pentru a se specializa si a obtine "performante in raport cu Binele existentei comune".
    • Like 0
  • Liviu check icon
    Din păcate la noi examenele au devenit o loterie. Să luăm ca exemplu literatura. La evaluare ţi se cere să dai două exemple de figuri de stil din poezia X. Dacă însă dai doar două exemple ai mari şanse să te trezeşti... depunctat. Motivul? Se prea poate ca exemplele date de tine - deşi corecte - să nu se regăsească pe foaia de barem. În concluzie e mai bine să dai TOATE exemplele. Dacă poezia are 216 figuri de stil le dai pe toate, altfel te trezeşti cu punctajul tăiat. E adevărat că pe foaia de examen scrie că sunt valabile toate variantele corecte, dar cazurile în care ţi se taie sinonimele scrise pentru că nu figurau în barem sunt prea multe ca să merite riscul. Poţi face contestaţie, unde din nou e loterie: fie găseşti un alt fan al baremului care consideră că primul corector a avut dreptate (ce nu figurează în barem nu există), fie găseşti pe cineva care iţi dă punctul. Totuşi cine merge la un examen bazându-se pe contestaţie? Şi iată aşa piere şcoala românească, iar tinerii fug in afară.
    • Like 3
    • @ Liviu
      Anon check icon
      Ce spuneti ar fi valabil daca examenele ar fi corectate de masini programate prost. Sunt insa corectate de oameni. In cat la suta din cazuri se fac asemenea greseli la corectura de e nevoie sa dai toate exemplele cand ti se cer numai 2? Nu cred ca se pleaca din cauza scolii, cat din cauza coruptiei si nesimtirii. De scoala inevitabil scapi, de PSD mai greu.
      • Like 1
    • @ Anon
      maripos check icon
      Liviu are dreptate! Cate note sunt modificate la contestatii? 25% sau mai mult! Examenele ar trebui corectate de maisini programate bine! Asa s-ar elimina subiectivitatea, prostia sau partinirea corectorilor, s-ar elimina furtul sau copierea, cel putin la nivel capacitate sau bac. Dar nu vrea nimeni. Toti vor note nemuncite si se copiaza in continuare, cu tot cu camerele de forma. Ar trebui ca examenele sa fie transmise in direct pe un post national, sa vada toata lumea cat si cum se fura, cum se copiaza, in direct!.
      • Like 2
  • E o temă mereu valabilă și pe atât de stufoasă. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele.” Mi se pare un bun punct de plecare mai ales ultima parte a citatului lui Platon : ”care dispun de ele”. Noi ne naștem toți egali dar nu chiar egali. Unii sunt mai puțin egal cu alții. Pe departe nu trebuie să considerăm asta ceva rău, ceva înjositor, ceva urât. Acea clasă de mijloc atât de importantă pe care noi NU o avem, este formată tocmai de cei care au bune deprinderi sau aptitudini native în a face o meserie precum tâmplar, sudor, lăcătuș, electrician, mecanic, etc., care nu sunt mai prejos de cele unui geniu în IT, sau Finanțe, etc. Un bun prieten al meu medic șef de secție, îmi spunea că dacă ar fi după el, ar face statui doar le cei mai buni meseriași. Eu merg cu ideea și mai departe afirmând că Lumea nu poate merge înainte fără toată această paletă de meserii practicate de cei din clasa de mijloc. Pe vremea mea (născut în 1955), mulți din oamenii muncii (o spun cu respect) care practicau toate aceste meserii, citeau și, citeau nu numai cărți cu subiect din cazuri ale poliției. Astăzi din păcate este o întreagă ”armată” de tineri care nu au citit nici măcar Amintiri din copilărie, nu citesc și nici nu au de gând să citească nici măcar o carte de aventuri. Societatea a evoluat doar din punct de vedere tehnologic, tehnic, etc. dar, în ceea ce privește educația, în cazul de față, a involuat. Lovitura mortală dată educației în România a fost desființarea Școlilor Profesionale.
    • Like 0
  • Am mai mulți angajați cu 8 clase care nu știu să scrie și nici să citească. Cum au ajuns să absolve 8 clase? Nu știu, poate lăcomia de catedră, poate corupția, nu se știe, dar un lucru e cert: dacă făceau doar 2 clase și le repetau până învățau scrisul și cititul, erau mai câștigati.
    • Like 3
    • @ Dan Nicu Chereches
      Va spun din experienta ca asa ceva nu se intampla cu absolventii de patru clase sin perioada interbelica. Am avut meseriasi, in pragul pensiei, care, desi aveau clasele mai sus mentionate, scriau caligrafic la peste 40 de ani de la incheierea scolii, fara greseli ortografice. Scriau cererile proaspetilor bacalaureati, tinerii de tip nou - anii '80. Acestia din urma inceperau cu "cerere" (am scris dupa model) si, de obicei, cererea era indescifrabila ca scris si continut.
      • Like 0
  • Care este bazinul, ma refer strict la un experiment, in care poti identifica acesti mentori, etc. si care sa se angajeze in aceasta experienta. Respectous stimata Doamna Oana Moraru, va semnalez ca invatamantul, in mod special cel preuniversitar, este conservator, inert. In aceasta ecuatie introduceti Romania cu ale ei caracteristici! Personal agreez aceasta schita de proiect.
    • Like 0
  • Educatie de calitate pe bani putini nu am intalnit pana acum. Un manual tiparit de limba engleza pentru liceu costa 85 de euro in Finlanda. Intr-adevar, Finlanda este un reper pentru educatia europeana, dar stiti cat costa acest model un parinte ?
    Asa e romanul, vrea educatie de 5 stele pe centi si apoi sa isi vanda know how-ul pe zeci de mii de euro. Toata lumea vrea asta, dar pe lumea asta nu am gasit locul asta. Scoala romaneasca scoate incat profesionisti, asa cum ea. Daca nu credeti, verificati cati specialisti romani lucreaza in strainatate.
    • Like 0
    • @ Deaconescu George
      E cam subțire (cu tot respectul) afirmația cu ”prețul” educației. Da, poate deci, poate depinde și de mijloacele de educație (aici intră subiectul bani) dar nu neapărat. Mai importantă mi se pare ”setea” de a învăța, de aș însuși cunoștințe a tânărului, a elevului. Cum la noi este o goană nebună (cea după aur din America sec. XVIII a fost nimic) după îmbogățire rapidă și cu ori ce preț. Excluzându-i pe cei care încearcă săracii să supraviețuiască doar, restul suntem într-o cursă de a avea, a acumula și a cheltui cât mai la bunul plac.
      • Like 0
  • Un sistem al competentelor. Eu il primesc cu bratele deschise. Vreau online, vreau platforme, vreau sa se treaca de la proful stie tot la sa descoperim impreuna. Cred ca asa e normal. Dar pana atunci... raman cu vrutul si privirile ciudate ale inadaptatilor din sistem.
    • Like 1
  • Cred că ce vrea să spună articolul pe scurt este că se va ajunge la sistemul finlandez de ”dacă vrei, mai fă odată anul”.
    În plus, mai atrage atenția la obiceiul foarte comun de a trece elevii pe nedrept, însă greșește când dă vina pe profesori pentru treaba asta. În general asta se practică ca ordin de la director, la scoli sau licee slabe, care altfel s-ar desființa. Pe profi îi cam doare în pix că moare liceul, oricum o duc nașpa acolo, că doar de-aia e slab. Dacă se desființează, în cel mai rău caz ajung la țară. Cei ce suferă cu adevărat sunt directorii, care își pierd funcțiile. Aici e vorba cred de o proastă împărțire a instituțiilor și resurselor, cu prea multe prezente în urban și prea puține în rural.
    Are dreptate doamna Moraru în ce zice, dar cred că asta este cea mai mică problema a viitorului educației.
    Cum poți depolitiza instituțiile? Cât de mare ar trebui să fie rolul ministerului educației?
    Ce faci când vine automatizarea și nu mai există decât job-uri de om de știință și IT-st? Ce faci cu cei cu IQ sub 100, care nu se pot descurca pe aceste poziții? Sau cu cei sub 80, care deja nu mai au nici un loc pe piața muncii?
    România e cam cu 30 de ani în urmă când vine vorba de educație, însă se vor produce niște schimbări atât de radicale încât nu o să ne mai aștepte nimeni.
    • Like 1
  • Problema nu este de loc noua, solutia...nu stim daca noi o vom "prinde". Am facut scoala in anii '70 si problemele se rezolvau atunci cu corijente, repetentie. Din pacate exista stigmatul - este un prost, este lenes, desi unii erau pur si simplu victimele mediului din care proveneau, atunci ca si acum. Apoi a venit superba idee ca "doar scoala este vinovata de esecul scolar". Din acel moment a pornit morisca despre care se face vorbire in articol. Stii, INTELEGI, bine! Nu, tot aia este! Treci oricum mai departe! Efectul: asa numitul analfabet functional. Invata pe de rost, fara sa gandeasca, fara sa fie capabil sa iasa din textul/formula/tipul de problema "studiat".
    Care va fi solutia? Nu stiu! Am vazut un film, cred olandez, danez, unde parintii sunt consiliati de psiholog sa-si dea copilul la o scoala de tip profesional. Tragedie in familie! Va suna cunoscut? Iar accederea la un palier superior pe baza unor note obtinute prin tocit/copiat/influente nu afce decat sa erodeze tot mai grav scara de valori a copiilor. Exista creiere de poeti, de matematicieni, de biologi, de mecanici. Talentul, atat al parintilor cat si al scolii si, in ultima instanta, a societatii, este sa-i valorifice si sa-i pretuiasca pe toti deopotriva!
    Coach-ingul singur "merge" doar in sport, si acolo unde exista un minim de interes si talent (ordinea nu este intamplatoare!).
    • Like 2
    • @ Diana Gheorghiu
      De loc, de timp sau de mod.
      • Like 0


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult