În educație acum, toți copiii stau aceeași cantitate de timp cu ”fundul în bancă” - 12 ani + 3-5 ani facultatea. Timpul de ședere e invariabil. Singura variabilă e performanța: unii sunt de 10, alții de 4. Se trece la următorul capitol sau ”bucată de învățare” chiar dacă copilul tău a performat 70% la testul final.
Foto: Guliver Getty Images
El e târât același număr de ani prin sistem, lăsat să acumuleze găuri ca în șvaițer, fără să existe altă răspundere decât cea din ”poala lui”. Știi - bine, nu știi - iarăși bine, mergi mai departe, pentru că trebuie să hrănești sistemul.
În educația de mâine,constanta va fi performanța, iar variabila va fi timpul. Adică: elevii vor sta în școală exact atâta vreme cât are nevoie, fiecare dintre ei, să ajungă la o performanță definită și cuantificată.
Profesorii vor deveni ghizi, mentori, antrenori; copilul va învăța de la unul sau șapte alți profesori, simultan, va învăța mult de la colegi, va colabora. Meseria de profesor va crește enorm în prestigiu - pentru că fiecare profesionist va deveni el însuși un designer de destine.
Unuia îi va lua 5 ani ce face altul la matematică în 8 ani, 3 la geografie ce poate învăța altul în 7. Fiecare individ va avea pe harta cunoașterii lui obiective individualizate, la care va ajunge, cu susținerea profesorilor, mult mai temeinic, fără găuri în cașcaval. Softurile din spatele programelor de învățare nu îi vor permite să treacă la nivelul următor până nu va ”completa” pragul anterior. Evaluarea va deveni mult mai complexă în formele ei de portofoliu și se va baza mult pe aplicații practice și rezolvare de probleme.
În aceast tablou, profesorii vor deveni ghizi, mentori, antrenori, coach; copilul va învăța de la unul sau șapte alți profesori, simultan, va învăța mult de la colegi, va colabora. Meseria de profesor va crește enorm în prestigiu - pentru că fiecare profesionist va deveni el însuși un designer de destine.
Deci pentru cine se grăbește să arunce cu pietre în mine, când zic că școlile se vor desființa curând în forma lor actuală: gândiți-vă de două ori unde v-ați da copilul: trecutului, ca să fie ”carne” de justificat catedre și salarii pe norme didactice sau viitorului, ca să fie regizorul propriului destin?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De altfel viitorul, chiar daca va fi, ca si acum, cuantificat prin valoarea educatiei deciziilor fiecarui individ, va ramane, ca si acum, dimensiunea Spatiu-Timp in care se va forma contextul reprezentarii "existentei comune".
Prin urmare, Schimbarea din educatie n-ar trebui sa vizeze simpla dezvoltare de aptitudini bazata "pe harta cunoașterii (elev)lui obiective individualizate", prin a face uz de performanta in Timp. O astfel de metoda ar duce, in Timp, la imposibilitatea valorificarii educatiei elevilor.
E necesar ca Educatia sa puna in valoare "liberul arbitru", care poate fi scos in evidenta doar intr-un context al existentei comune, insa desavarsit, totodata, prin pretuirea valorilor principiale existentei comune.
"Principiile mai intai!"
Ar fi oare "jocul" o metoda prin care copiii isi valorifica "liberul arbitru" odata cu educarea principiilor existentei comune?
Odata valorificate aceste elemente sistematice, in sensul Bun al existentei comune, tanarul va avea la dispozitie tot restul vietii pentru a se specializa si a obtine "performante in raport cu Binele existentei comune".
Asa e romanul, vrea educatie de 5 stele pe centi si apoi sa isi vanda know how-ul pe zeci de mii de euro. Toata lumea vrea asta, dar pe lumea asta nu am gasit locul asta. Scoala romaneasca scoate incat profesionisti, asa cum ea. Daca nu credeti, verificati cati specialisti romani lucreaza in strainatate.
În plus, mai atrage atenția la obiceiul foarte comun de a trece elevii pe nedrept, însă greșește când dă vina pe profesori pentru treaba asta. În general asta se practică ca ordin de la director, la scoli sau licee slabe, care altfel s-ar desființa. Pe profi îi cam doare în pix că moare liceul, oricum o duc nașpa acolo, că doar de-aia e slab. Dacă se desființează, în cel mai rău caz ajung la țară. Cei ce suferă cu adevărat sunt directorii, care își pierd funcțiile. Aici e vorba cred de o proastă împărțire a instituțiilor și resurselor, cu prea multe prezente în urban și prea puține în rural.
Are dreptate doamna Moraru în ce zice, dar cred că asta este cea mai mică problema a viitorului educației.
Cum poți depolitiza instituțiile? Cât de mare ar trebui să fie rolul ministerului educației?
Ce faci când vine automatizarea și nu mai există decât job-uri de om de știință și IT-st? Ce faci cu cei cu IQ sub 100, care nu se pot descurca pe aceste poziții? Sau cu cei sub 80, care deja nu mai au nici un loc pe piața muncii?
România e cam cu 30 de ani în urmă când vine vorba de educație, însă se vor produce niște schimbări atât de radicale încât nu o să ne mai aștepte nimeni.
Care va fi solutia? Nu stiu! Am vazut un film, cred olandez, danez, unde parintii sunt consiliati de psiholog sa-si dea copilul la o scoala de tip profesional. Tragedie in familie! Va suna cunoscut? Iar accederea la un palier superior pe baza unor note obtinute prin tocit/copiat/influente nu afce decat sa erodeze tot mai grav scara de valori a copiilor. Exista creiere de poeti, de matematicieni, de biologi, de mecanici. Talentul, atat al parintilor cat si al scolii si, in ultima instanta, a societatii, este sa-i valorifice si sa-i pretuiasca pe toti deopotriva!
Coach-ingul singur "merge" doar in sport, si acolo unde exista un minim de interes si talent (ordinea nu este intamplatoare!).