Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Scrisoare către țara care a obosit

Plecări internaționale

Foto: Guliver Getty Images

Dragă țară care ai obosit,

Îți scrie un om rușinat că e la fel de istovit ca tine, când abia a împlinit 30 de ani. Stau cu laptopul îngrămădit într-un scaun low-cost, locul în care atât de mulți români își digeră dezamăgirile și-și iau rămas-bun de la tine. La fel ca pe ei, neputința ta de acum m-a lăsat fără puteri. Pentru că, vezi tu, puterea mea e să cred în tine. Trebuie să știu că poți să te faci bine, să te urnești din capcana unui trecut care a înghițit viitorul atâtor generații. Cu fiecare moment în care ei îți mai fură un pic din demnitate, cu fiecare doctor fals pe care-l descoperim în spitale tale care ne omoară sau ne umilesc, cu fiecare profesor care-ți produce încă o generație apatică, forța noastră colectivă se stinge laolaltă cu a ta.

Ne știm din 1989 - ce moment să dăm una de alta! Totuși, simt că abia de câțiva ani am început să te cunosc, să înțeleg ce ne leagă și ce ne desparte. Au fost ani în care am luptat cu aceeași armă pe care o folosesc acum ca să-mi iau un fel de rămas-bun de la tine. Cuvântul informat, atât am avut de dat. L-am ascuțit cum m-am priceput, mi-am căutat înțelepciunea prin țări mai puțin obosite, crezând că asta o să ne ajute și pe mine, și pe tine. M-am întors de fiecare dată de parcă am descoperit o apă vie care, printr-o alchimie națională la care trudeam nevăzut cu toții, ar fi trebuit să rezolve, picătură cu picătură, totul: corupția și nepăsarea, minciuna și fantasmele trecutului nedepășit. 

M-am plimbat din redacție în redacție vreme de un deceniu. Mai toate s-au prăbușit în jurul meu ca un domino periculos, surd la strigătele noastre entuziaste, orb în fața sclipirii din ochii unor tineri jurnaliști care ar fi vrut să se bată pentru tine într-un război în care nici nu fuseseră recrutați. Când părinții și bunicii, iertată le fie oboseala, spuneau amar că nu te mai faci bine, le răspundeam că deja ești mult mai bine. Doar eu puteam să mă plimb prin lume, să merg la brunch în bistrouri din București în care era mereu plin de oameni ca mine. De spitale nu mă temeam, că aveam asigurare privată, iar din facultate am știut să-mi iau eu ce-mi trebuia, n-am așteptat să se urnească din lehamite niște impostori care-mi predau robotic ceva ce știau doar din niște cărți comuniste. Am găsit peste tot și oameni buni și vii. Ceilalți mi-au părut multă vreme balast pe care credeam că am învățat să-l cern.

Durerea Colectivului m-a prins departe, incapabilă să le explic „străinilor” de ce au murit Alexis și toți ceilalți. Îți amintești cum au sărit oamenii în ajutorul tău atunci? Cum și-au purtat durerea în buzunar în Piață și nu s-au lăsat până nu ai auzit și tu că te ucide corupția și trebuie să-ți ridici capul, să încleștezi pumnul și să te aperi! M-am întors atunci cu certitudinea că te găsesc schimbată.

Când a reînceput asediul împotriva ta, la început de 2017, eram din nou departe. Tocmai mă căsătorisem, eram în luna de miere, fericită și cu acces ocazional la Internet. Ar fi trebuit să fie momentul în care să încep să mă gândesc că-ți voi aduce curând mici ajutoare neobosite și cu ochii licărind a speranță. Întoarsă în țară, toți prietenii mi-erau iar în stradă, cu echipamentul de schi pe ei și încălziți de furie. Au ieșit și-au tot ieșit, au strigat până și-au pierdut glasul.

Pe urmă, afară s-a făcut cald și tu erai în continuare lovită. Așa că ți-au ținut din nou partea, deși era luna concediilor și tare ar mai fi mers o fugă în Vamă. Acum, când mă gândesc la 10 august, nici nu știu ce a usturat mai mult: gazele sau disprețul celor care le-au comandat când noi le strigam să se teamă de noi. Încet-încet, Piața s-a golit. Prietenii mei, prietenii prietenilor mei și-au stins speranța. Le rămăsese prea puțină. Aveau nevoie de ea pentru a-și resigila bula. Furia lor a devenit o amărăciune obosită. Pe urmă, au început să-și caute țări. În tine nu mai știu să creadă. Prea li se pare că nu te ajuți deloc. Așa mi-au spus mereu și mulți dintre românii din diaspora pe care i-am tot intervievat, ca să-i ajut să-și scrie, într-un fel, propriile scrisori către tine.

Nici eu nu am cum să mai conving pe nimeni că nu vei continua să fii preșul celor mărunți. Vezi tu, chiar și eu, care te-am cunoscut în momentul în care istoria ne dădea amândurora cea mai bună șansă, chiar și eu am obosit. M-ai molipsit. Acum, în timp ce-ți scriu, plec. Prietenilor le-am spus că mă duc să caut povești, pe care le adun pe siteul meu

Ție îți mai spun că mă duc departe, să fac ce știu eu mai bine: să încerc să aflu cum se repară o țară obosită și îngenuncheată, cum se renaște entuziasmul în oameni sătui și temători. Aterizez în curând în Sri Lanka, o țară în care pare că toată lumea își caută mai nou liniștea și pozele de pus pe Facebook. E primul loc în care mă opresc, pentru că vreau să văd cum e posibil ca țara asta să vândă acum atâta bucurie - chiar și aparența ei - , când, acum fix 10 ani, era locul din care părea că plecaseră toți zeii, scena unor masacre de nedescris, care încheiau un război civil de peste un sfert de veac? Uitându-ne la acești oameni, noi cum să învățăm să facem față asediilor nesângeroase de acasă?

Plec, însă, cu promisiunea că, la fel ca de fiecare dată, mă voi întoarce. Poate plec tocmai ca să mă întorc. Voi reveni, fie și pentru a-ți spune că n-am găsit nimic și că mai bine plecăm cu toții. Să rămâi a lor, a celor care ți-au luat totul.

Trebuie să-mi închei scrisoarea. Am intrat într-o zonă de turbulențe. Îți mai spun atât: tu ai obosit, dar sunt încă atât de mulți oameni care ți-au rămas alături și te pot ajuta! Trebuie doar să le dai un semn. Fă-i să înțeleagă că lupta pentru tine abia a început. Și că fiecare dintre ei e țara.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă dorim cu adevarat învingem.
    • Like 0
  • Schimbarea nu o sa vina prin nici un vot si nimeni nu o sa ne ajute.

    Schimbarea suntem noi.

    Cautati integritatea, aduceti-va aportul zilnic, incetati sa fiti partasi la ticalosii. Chiar si la cele mici si aparent nevinovate.

    Ce vedeti acum este exact ceea ce meritam si este rezultatul direct al actiunilor noastre zilnice.

    Partea buna este ca tot noi avem si puterea sa [ne] schimbam.

    Dar hai sa incetam sa asteptam sa vina sau sa o cautam in afara noastra.

    Haideti sa vorbim mai mult despre integritate.
    • Like 0
  • Viata e o lupta, daca nici educatia nu ne mai ajuta sa o ducem atunci suntem pierduti, oriunde ne-am afla!
    • Like 0
  • Cu totii santem bolnavi de rautate si plini de pacate, ori societatea ne arata exact asta. La fel ca o supa in care ingredientele sant putrezite asa si arata societatea romaneasca, Asta stim si facem la asta excelam, iar noua nu ne vine in continuare a crede. de fapt nu ne convine sa credem. Infinit mai usor este sa cautam vinovati. Asta este societatea construita de catre noi. Cum se poate asa ceva, vorbesti cu patru nemti si te intelegi de la om la om sa faci ceva iar dintre romani te intelegi cu doi din patru. asta spune multe. Ce nu intelege populatia asta este ca prosperitatea unei natiuni se construieste prin contributia oricat de mica a fiecaruia. Vrei ceva dar trebuie sa dai si tu ceva. Daca nu contribui cu nimic ori lasi numai dispret si egoism de asta vei avea parte si tu. Ori starea natiunii arata clar egoismul virtuos romanesc in toata splendoarea lui. Un exemplu despre cum poate gandi un britanic referitor la Brexit: “My parents have lived in Bulgaria for more than 10 years, and I worry about how they may be treated. People in Bulgaria are lovely, but there’s corruption and a sense that some may think: “You’ve shut the door on us, so why should we treat you with any respect?” va sa zica un britanic gandeste pragmatic: Parintii mei au trait in Bulgaria pentru mai mult de 10 ani si sant ingrijorat cum ar putea fi ei tratati. Oamenii din Bulgaria sant ei draguti dar exista coruptie iar unii ar putea gandi in sensul ca daca voi ne-ati inchis usa noi de ce ar trebui sa va tratam cu respect. A, da, sa nu uit vorbim de Bulgaria tara unde strainii nu cumpara pamant asa de usor ca la noi. Tara pretuita de poporul ei oboseste mai greu cei drept fie ea Bulgaria ori Anglia.
    • Like 1
  • Frumos scris...Imi aduc aminte de articolele Alinei Matis din Gandul. Le citeam cu mare placere. Se vedea ca e tanara, are talent si scrie "altfel" decat generatia cu mai multa experienta. Pacat ca si pe ea a "invins-o sistemul". Dar nu ma mir. II urez mult succes....
    • Like 0
  • fc check icon
    cestie de masă critică. cei buni sunt prea puțini. e prea devreme. iar cei buni... unii sunt buni doar la suprafață, aurul fiind doar alamă sau... chiar mai rău. nu doar la noi, peste tot, pe toată fața Pământului, nu există decât un singur război: cu minciuna.
    • Like 2
    • @ fc
      Opinion check icon
      Simplul fapt ca lumea inca exista dovedeste ca sunt suficienti oameni buni. Altfel ne sfasiam toti intre noi si gata cu lumea. Aveti va rog putina incredere, chiar si atunci cand lipsesc argumentele palpabile.
      • Like 0
    • @ Opinion
      Simplul fapt ca lumea inca exista arata mare mila lui Dumnezeu catre lume dar si rabdarea lui Dumnezeu se poate sfarsi in scurta vreme, Totul arata ca oamenii au luat-o razna cam la toate capitolele.
      • Like 1
    • @ Victorin Borsciov
      Opinion check icon
      Admit, dar pana atunci sa ne pastram speranta, poate mai are Dumnezeu ceva planuri cu noi : )
      Cu respect,
      • Like 1
    • @ Opinion
      fc check icon
      bănuiala mea e că filmul se termină prost. adecă... „răul va învinge”. și întrebarea „ce rost are lumea dacă nu poate covârși răul ce-o devoră?” are un singur răspuns acceptabil: ca să se vadă cine poate rămâne până la capăt (adecă până după distrugerea totală, pustiirea a tot în numele lăcomiei) om. doar atunci, după nimicirea lumii, intervine Supremul și dă notele. și jocul re-ncepe.
      • Like 2
  • Defetismul care ne incearca acum ca natie este datorat si faptului ca pentru multi dintre noi o viata mai buna "dincolo" este mult mai usor de obtinut decat "aici", mai la indemana. Trebuie sa recunoastem asta. Si mai trebuie sa recunoastem ca pe multi romani ii incearca un egoism poate neconstientizat si nespus: "de ce nu eu? de ce nu acum?", un lucru absolut de inteles. Insa acest text trebuie apreciat doar pentru valoarea sa artistica si cam atat, fara nicio suparare.
    • Like 1
  • Delia MC Delia MC check icon
    Cum e posibil să simt EXACT AȘA? Am mai mult de 30 de ani. Am încercat, dintr-un tâmpit și autodistructiv impuls, să ajut pe alții în a înțelege fiindcă chiar știam ce vorbesc. M-am ales cu jigniri de nedescris. Sunt aici, pe altă pagină. M-am ales cu niște hateri pe cinste! Știu, am obosit toți. Dar răutatea gratuită și nedreptatea nu le suport. Am înlăturat opțiunea de a mai primi atenționări prin email la răspunsuri și like-uri. Și încă altele urmează. Îi las pe aceia să se sfâșie între ei. Nu am vocație de martir iar timpul mi-e limitat.
    Se simte elanul tinereții! Credința, speranța. Poate voi, cei care mai sperați sunteți viitorul. Tineri frumoși, respect.
    Eu simt însă că s-a trecut de punctul critic. Că răutatea esențială, hâdă, își arată colții indepartand pe cei de bună credință. Aici suntem ( Opinion, exact așa) și ăștia suntem. Obosiți, dezbinați, răi.
    • Like 2
    • @ Delia MC
      Opinion check icon
      Doamna Delia MC,
      Ma intereseaza mai mult cei care simt ca mine decat cei care jignesc, fiecare cu problemele lui. Depinde cui ii dati mai multa importanta.
      In Romania sunt destui oameni de valoare, doar ca nu prea au incredere unul in celalalt si, din ce imi dau seama, nici in ei nu au foarte multa incredere. Ca efect avem multi combatanti solitari. Si ne mai miram ca demersul nu functioneaza si ca varfurile sunt coplesite cu usurinta. Haideti sa fim mai solidari unul cu celalalt, ca doar suntem in aceeasi barca.
      Doamna Delia MC, continuati va rog sa scrieti, ca si cand ar fi pentru dvs.!
      Ce valoare are credinta netestata?
      Cu respect,
      • Like 3
    • @ Delia MC
      Obositi, dezbinati si rai, a-ti prins esenta.
      • Like 0
    • @ Victorin Borsciov
      Opinion check icon
      Am prins esenta, dar acum ce facem cu ea? Ne-o turnam in cap sau incercam sa inlocuim ingredientele, sa punem energie, elan, solidaritate, cooperare, bunatate si toleranta? E cineva parfumier sau cunoaste pe cineva? Oare cum ar mirosi un parfum de Romanie noua?
      • Like 2
    • @ Victorin Borsciov
      Delia MC Delia MC check icon
      Și ce-i mai rău, astfel servim interesele celor care ne vor așa. Asta se scapă din vedere.
      • Like 2
  • Da, inteleg toata aceasta tristete, inteleg durerea, insa nu asta e solutia, durere si tristete si-atat! Intr-adevar, am obosit, insa nu cred ca e vreodata prea tarziu sa crezi in tara ta si sa rezisti pentru ea. Daca cineva crede ca acum este Romania intr-o situatie fara iesire, o spun cu mana pe inima - nu este adevarat! Fara iesire a fost in vremea comunismului, pentru ca toti cei din jurul nostru erau in acelasi necaz, atunci a fost cel mai greu. Ne trebuie doar sa credem, sa nu renuntam,sa rezistam atacurilor cretine, pentru ca se apropie alegerile, mult a fost, putin a ramas!
    • Like 1
    • @ Gabriela Constantinescu
      Opinion check icon
      Doamna Gabriela Constantinescu, aveti dreptate, tristetea nu are cum sa fie o solutie.
      A nu se intelege gresit, eu si multi altii credem in continuare in tara asta, dovada ca inca suntem aici, desi nu ne opreste nimeni sa plecam! Insa, nu cred ca solutia pentru iesirea din marasm este una usoara, trebuie sa realizam asta pentru inceput. Nu sunt convins ca doar participarea la vot este suficienta, este nevoie de implicare permanenta, de supraveghere, evaluare si, daca este cazul, de sanctionare a celor care ne conduc, adica sa fim cetateni cu norma intreaga, nu doar la alegeri.
      Trebuie sa contribuim cu tot ce avem noi mai bun pentru ca impreuna sa depasim impasul de acum si, mai important, ca sa deschidem calea spre un viitor asa cum ni-l dorim.
      • Like 1
  • Excelent scris! Bun simt si pastrarea bruta a realitatii , fara filtre ineficiente. Felicitari!
    • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult