Sari la continut

De șase ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Scurt ghid de supraviețuire în sistemul sanitar dacă nu ai COVID

medic - getty

Foto: Getty Images

Tema medicală a momentului este, fără îndoială, Marea Pandemie COVID. Discuțiile despre aceasta au acaparat nu numai lumea omului de rând, dar și pe cea a specialiștilor, aproape indiferent de aria medicală în care aceștia activează: de la ATI la reumatologie, de la boli infecțioase la alergologie. Din păcate nu numai ponderea timpului alocat rezolvării dilemelor COVID a crescut, dar și alocarea resurselor fizice la nivelul sistemului sanitar s-a deplasat către COVID. Rezultatul direct și cel mai dureros este că pe lângă fiecare „val” al pandemiei apare și un alt val, o creștere ieșită din tipare a numărului de decese suplimentare non-COVID. Cu alte cuvinte, se moare mult din cauza COVID și se moare mai mult ca de obicei din alte cauze medicale. Explicația cea mai plauzibilă este legată de felul în care cei cu probleme non-COVID accesează sistemul medical: mai rar, mai greu, mai puțin eficient. Deci ce ar trebui să facem la nivel de individ, pentru a optimiza sprijinul medical pe care îl putem accesa în această vreme a Marii Pandemii? Vom trece în revistă pe scurt câteva elemente importante, așa cum sunt ele văzute dinăuntrul sistemului medical.

1. În primul rând încercați să înțelegeți corect contextul acestei pandemii. Sistemul medical în timpul pandemiei este suprasolicitat în moduri în care nu a mai fost vreodată: în același timp se rezolvă cazurile de COVID, se face recompartimentarea necesară pentru asigurarea traseelor specifice pentru cei infectați și cei nu, se reevaluează sistemele de alarmă și pază contra incendiilor, sunt introduse noi norme de monitorizare și raportare, apar noi protocoale de lucru aproape zilnic, protocoale care trebuie citite, discutate, implementate și testate în viața particulară a fiecărei instituții medicale. Circulă o glumă amară printre medici: facem instrucție la locul de muncă pe submarine nucleare. Și din păcate avem dovezi că nu suntem suficient de pregătiți pentru orice și că o eroare poate însemna accidente și multă suferință. Dacă sistemul medical se zbate astfel, atunci trebuie să vă așteptați ca modul de interacțiune cu dumneavoastră sau cu părinții sau copiii dumneavoastră să sufere. Fără ca în mod explicit să dorească cineva acest lucru. Prin urmare este foarte posibil ca ceea ce mergea greu înainte să meargă acum și mai greu, ceea ce putea fi rezolvat într-o zi să poată fi rezolvat acum în două săptămâni, ceea ce era simplu, să fie acum complicat sau chiar imposibil. Nu este o conspirație pentru a împinge pacienții de la stat la privat, nu și-au pierdut brusc medicii empatia pentru cel bolnav, nu este o înțelegere între companiile farmaceutice să blocheze importurile de medicamente non-COVID. Suntem în stare de război sanitar și trebuie să ne comportăm ca atare.

2. Apoi identificați sursele alternative de servicii medicale. Dacă suferiți de o problemă cronică (fie că este o veche durere de spate care vă pune la pat din când în când, fie că aveți diabet, fie poliartrită reumatoidă sau boală renală cronică) este previzibil să aveți nevoie pe lângă medicul dumneavoastră obișnuit și de o rezervă atunci când medicul curant nu este accesibil. Chiar dacă vorbim de un medic cardiolog, reumatolog sau dermatolog – toți pot fi implicați în rezolvarea cazurilor COVID sau activitatea lor în spitale poate fi aproape blocată din cauza regulilor noi de lucru. Deci trebuie să discutați cu cei care au aceeași problemă cu dumneavoastră, să vă informați și pe internet, să căutați grupurile de pacienți și asociațiile de profil și să vă pregătiți din timp. Este util să căutați un medic aproape de dumneavoastră, eventual dintr-un ambulatoriu specializat sau chiar din mediul privat. Nu vă așteptați ca lucrul cu acest medic să fie mult mai ușor; de exemplu trebuie să fiți pregătiți să găsiți și în policlinicile private cozi lungi de așteptare sau moduri de lucru cu care nu sunteți obișnuiți. Și în privat se aplică restricțiile legate de pandemie. Deci informați-vă cu anticipație. Și țineți cont că va trebui să sprijiniți și pe cei care nu se pot descurca la fel de bine: știți care sunt bolile de care suferă părinții dumneavoastră, unde se tratează și cu ce? Știți unde să mergeți cu ei la nevoie, în afara locului în care se controlau de obicei? Luați în considerare că soluțiile folosite înainte de pandemie s-ar putea să nu mai funcționeze.

3. Puneți deoparte niște bani suplimentari pentru sănătate. Da, probabil că faceți parte dintre cei ce plătesc la fondul de sănătate și într-o lume normală etc. etc... Dar nu uitați că NU din banii aceia veți fi tratat în mod obișnuit, că din banii depuși de dumneavoastră plătiți și pentru cei ce nu depun nimic la contribuțiile de sănătate (și aceștia pot fi copiii sau chiar părinții dumneavoastră) și mai ales că în condițiile actuale sistemul sanitar cheltuie cu mult mai mult față de zilele normale din cauza serviciilor de îngrijire a celor cu COVID sau pentru reorganizarea unităților pentru lupta anti-epidemică. Ca urmare resursele sunt limitate și este foarte probabil să trebuiască să apelați la o ambulanță privată în caz de urgență, la un furnizor privat de servicii medicale pentru o parte sau chiar pentru toate investigațiile ce nu mai pot fi așa de lesne realizate în sistemul de stat, să fiți consultat sau chiar internat într-o unitate privată. Și acestea costă. Este de dorit să nu treceți prin astfel de situații, dar deocamdată dumneavoastră vă sunteți cel mai bun prieten. Și la un punct s-ar putea chiar să doriți să accesați serviciile private pentru organizarea lor sau condițiile sanitare mai bune.

4. Încercați să stabiliți o linie de comunicare non-instituțională cu medicul dumneavoastră. Telefon privat, WhatsApp, Messenger. Cei mai mulți medici au început să comunice cu pacienții lor și prin aceste mijloace și oferă telefonul privat dacă îl cereți. Acest lucru este mai des întâlnit în cazul pacienților cu boli cronice, complicate și mai rar în cazul celor cu probleme trecătoare, acute. Medicul face acest lucru chiar dacă nu este o obligație în fișa postului și nu este plătită. În alte țări, să ai telefonul privat al medicului este practic imposibil, dar la noi se (mai) poate. Desigur, vă puteți întreba cât de lipsit de omenie să fie un medic care nu acceptă să-și dea numărul de telefon și nu acceptă 1-2 minute să vorbească cu un pacient? Realitatea este că aproape nicio discuție care începe cu „vă rețin un minut” nu durează mai puțin de 5, iar numărul mediu de apeluri telefonice sau abordări în mesaje WhatsApp sau Messenger de la pacienți a crescut de la 10 la undeva în jurul a 30 pe zi. Ceea ce înseamnă că un medic care ar răspunde tuturor apelurilor de la pacienți va cheltui cu asta cam două ore în fiecare zi. Ore pe care le va lua din timpul alocat altor pacienți - cei din clinică. Și de foarte multe ori acest lucru nu se poate. Iată de ce accesul la medic pe această cale este complicat (mai ales în perioada valurilor pandemiei) și trebuie folosit cu justificare. Dar mai este ceva și îmi cer scuze cititorului dacă se va simți ofensat. Din o mie de motive trebuie respectată și o linie de bun simț, o etichetă cerută de comunicarea cu medicul pe telefonul său (mai ales cel privat). O convorbire ideală este: „domnule doctor, mă numesc Ionescu și sunt în tratament la dumneavoastră de trei ani cu etanercept pentru poliartrita reumatoidă. Când am putea vorbi puțin despre boala mea?”.

Medicul află numele, boala, tratamentul sau problema în discuție – toate dintr-o singură frază. Din nefericire cel mai ales auzim „domnul doctor, sunt eu, doamna Elena, vreau să vă întreb dacă să mai iau medicamentul pentru problema de la spate?”. Care eu? Care boală? Despre ce anume vorbim? Iar în loc de documente medicale scanate sau cel puțin fotografiate cu grijă deseori primim documente neclare, ilizibile, nefocusate, iluminate prost. Dacă la aceasta se adaugă numărul mare de documente (am primit într-un mesaj WhatsApp și 50 de pagini fotografiate, unele trimise de două și trei ori, unele cu susul în jos) este evident că medicul va ajunge să folosească mai multă energie ca să înțeleagă problema pacientului decât să se concentreze pe rezolvarea ei. Dar de ce la multe dintre numerele oficiale de telefon ale instituțiilor medicale este aproape imposibil să prinzi legătura? De obicei acel număr de telefon este alocat unei asistente medicale (și nu unei operatoare telefonice), asistentă care trebuie în același timp să rezolve alte nenumărate probleme: să primească pacienții la consult, să verifice documentele acestora, să încarce date în vreun sistem informatic sau chiar să pregătească un medicament injectabil. O astfel de asistentă-telefonistă nu are fizic timpul necesar să răspundă la telefonul alocat prin sarcină de serviciu. Mai adăugăm la aceasta că un spital mic controlează un areal de 10-20.000 de bolnavi cronici și cele mari coordonează managementul medical pentru aproximativ 100.000 de bolnavi și aveți o imagine asupra asaltului asupra telefonului respectiv. Da, soluții ar fi, dar până să apară ele ... mai durează.

5. Verificați dacă puteți avea vreun avantaj din folosirea serviciilor de telemedicină. Asta înseamnă că puteți apela un centru de telemedicină prin telefon sau internet, centru unde veți discuta cu un medic despre problema dumneavoastră și veți putea trimite spre evaluare rezultatele investigațiilor pe care le-ați făcut într-un centru medical clasic. Conceptul este încă nou la noi și este un amestec de entuziasm, tehnologie și reglementare încă incompletă. Totul suprapus peste o experiență deocamdată modestă atât a medicilor, cât și a pacienților sau chiar a furnizorilor de astfel de soluții. Avantajul este rapiditatea: este foarte posibil să obțineți un consult de telemedicină mai repede ca unul clasic. Dar sunt și multe limitări: veți discuta cu un medic ceea ce nu echivalează cu un consult clinic în sensul clasic – deci fără examen fizic; veți primi indicație pentru o serie de investigații pe care le veți efectua la alt furnizor de servicii medicale (de data aceasta clasic); există o probabilitate mai mare ca în lipsa examinării fizice să primiți indicație pentru un număr sporit de investigații (care să compenseze lipsa evaluării fizice) și să plătiți, în consecință, mai mult. Desigur că putem gândi că orice consult medical este mai bun decât niciun consult și câtă vreme înțelegeți limitele acestei metode este în regulă.

6. Vaccinați-vă anti-COVID – câștigați timp pentru dumneavoastră. Spitalele au secții cu bolnavi COVID (așa numitele secții „roșii”) și secții pentru pacienții fără COVID (secțiile „verzi”). Un pacient cu infecție COVID va ajunge internat, dacă este cazul și dacă există paturi libere, exclusiv în secția roșie. Dacă sunteți un pacient care nu aveți infecție COVID, pentru a ajunge să fiți internat în secția verde va trebui să treceți printr-un filtru de testare. Acest proces durează zeci de minute pentru cei vaccinați, dar poate dura 12-24 de ore pentru cei nevaccinați. Timp în care apar blocaje în circulația pacienților, utilizarea aparaturii de investigație și chiar în accesul cadrelor medicale. Totul se face pentru a reduce riscul de a pune laolaltă pacienți COVID pozitivi cu pacienți despre care nu știm nimic sau pacienți fără COVID. Da, este neplăcut „să stai la stop” în spital pentru 24 de ore, așteptând rezultatul testului RT PCR, dar ultimul lucru pe care îl doriți este să vă infectați în spital. Există frecvent și reversul: pacienți care ar trebui internați pentru boala lor (diferită de COVID) și care aleg să nu se interneze de teamă că se vor infecta în spital. Niciun ministru nu poate garanta că acest lucru este imposibil (mai ales în spitalele uzate fizic și moral în care lucrăm astăzi), dar prin eforturile din ultimele luni, este totuși improbabil.

Și, să nu uităm, vaccinarea COVID mai are un avantaj: reduce presiunea pe sistemul sanitar prin reducerea numărului de cazuri complicate, făcând viața medicilor mai ușoară și accesul tuturor pacienților la sistemul sanitar mai simplu. Și aici începem să vorbim despre responsabilitatea fiecăruia de a nu pune presiune pe sistemul sanitar. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm