Șerban Copoț așteaptă al treilea copil care va veni în câteva luni, o fetiță, deja alintată Bebeluna. Șerban Copoț este un tată de familie preocupat de creșterea copiilor, de educație, de natură. A înființat în 2006 Generația Verde și a creat Amprenta de Carbon, un program complex pentru companii și populație, cu prezentare la Bruxelles, în 2009.
Șerban este un tată atent, extrem de implicat în creșterea copiilor lui, împreună cu soția sa.
Șerban Copoț, am văzut peste vară cum contul tău de Instagram s-a umplut de multă… familie, de multă natură, de pădure și activități în natură, apoi de anunțarea unui nou copil, al treilea… Ai ajuns a fi un tată de familie model, de fapt întreaga ta familie este considerată model… E o postură frumoasă aceasta în care ai ajuns…
Da, dar nu a fost ceva intenționat, ci este o consecință normală a modului în care trăim.
Ai ajuns un mare femini… familist…
Ai vrut să zici feminist.
Și așa, dar ești un mare familist. Și ai o comunitate mare care urmărește viața ta.
Sunt 166 000 de oameni care apreciază ce fac, eu așa cred. Primesc multe mesaje în care mi se spune că îmi cresc frumos copiii, că sunt un tată minunat, sau că sunt un soț bun… Sunt copleșitoare mesajele, dar mă și sperie, fiindcă mă obligă să am o poziție care oricum mie îmi vine natural, numai că nu-mi place să fiu și obligat să o am. Oricum, relația mea cu social media este ciudată în contextul de azi.
De ce?
Pentru că nu postez tot ce fac, adică ce se vede pe pagina mea e doar 10% din ceea ce facem și asta pentru că nu vreau să devin vreun „far călăuzitor” al familiilor din România, fiindcă noi nu suntem o familie tipică.
Nu sunteți o familie tipică, în ce sens?
Nu, pentru că noi stăm mult timp împreună, eu am timp să stau cu copiii, soția mea la fel, nu suntem legați de un program așa cum sunt mulți dintre cei care au familii. Și nu vreau să vând iluzii și fericire la borcan, pentru că viața nu înseamnă numai fericire, sunt și necazuri, și supărări, iar filosofia mea este că nu vreau să creez prin ceea ce trăiesc frustări celor din jur. Fiecare om are viața lui și dacă ajungi să te privești numai prin filtre de Instagram, poți să ai o deziluzie.
Viața noastră nu e numai poezie, mai schimbi și un scutec, mai duci și gunoiul, repari și acoperișul, vopsești garajul, te descurci cu banii… Încerc să-mi duc viața cât mai modest posibil fiindcă vremurile pe care le trăim nu te lasă să-ți faci planuri pentru mai mult de câteva luni…
Aș zice că, de când ești tată te ocupi cu educația mai intens, deși nu este așa. Ai lansat Liga Exploratorilor, ai scris cărți pentru copii, desenezi. Dar de fapt tu ai prefigurat această etapă a vieții tale când ai lansat Generația verde. Și mai înainte de asta, îmi aduc aminte de concertele tale antidrog. Ai fost un tip de vedetă căreia i-a păsat.
„Vedeta” nu are treabă cu ceea ce am făcut eu. Vedeta are treabă doar cu fardul. O persoană publică asumată are treabă și cu ceea ce dă înapoi societății. Noi, de când ne-am înființat ca trupa Animal X, ne-am înființat în jurul unei idei, unei prietenii și, când am văzut ce influență avem asupra copiilor și cu ce speranță se uitau părinții la noi, am devenit foarte responsabili, comunicând și lucruri importante pentru copii, pe lângă cele legate de distracție. Ca artiști am endorsat un mesaj social încă din 2002. Din păcate, termenul de vedetă are acum un sens peiorativ.
Nu vreau să vând iluzii și fericire la borcan, pentru că viața nu înseamnă numai fericire, sunt și necazuri, și supărări, iar filosofia mea este că nu vreau să creez prin ceea ce trăiesc frustări celor din jur.
De ce? Nu prea mai sunt, de fapt, acum, vedete în sensul clasic. Există vedete online, vedete de tv, vedete de mari și mici dimensiuni…
Sau e plin de vedete, tocmai asta este debusolant pentru noi, pentru că nu prea mai există repere de niciun fel, pentru că societatea este fragmentată, media este fragmentată… Mai bine te închizi în bula ta și-și vezi de treabă.
Să ne întoarcem la educație: ce aștepți tu de la școală pentru copiii tăi?
E o întrebare grea… Școala în România ar trebui să fie altfel, cu totul altfel. Dar este și ea fragmentată ca și societatea. Există copii care merg în mediul privat și trăiesc într-o bulă, există copii care merg în sistemul de stat și trăiesc în altă bulă, există copii care trăiesc și învață în mediul rural și ei sunt în altă bulă. Suntem fragmentați după statusul social, după puterea financiară, după mediul din care provenim și în care creștem. Suntem atât de fragmentați încât doar școala ar fi putut fi acel element care să ne unească pe toți. Și din păcate nu este așa.
Și dacă școala ar fi o persoană, ce i-ai spune?
„Dragă Școală, te rog să ai curajul să te privești în oglindă, să jos dai straiele vechi pe care le-ai tot peticit. Nu te poți îmbrăca în izmene și să faci motocross. Nu ești adecvată zilelor pe care le trăim. Nu ai fost reformată, nu mai ai nimic din ceea ce ar trebui să ai, sunt profesori care sunt sufocați de materia lor depășită, toți simt că predau lucruri care nu mai ajută”. Iar părinții sunt așa de ocupați să alerge pentru bani, încât se așteaptă ca școala să le educe copii. Au această pretenție, oarecum justificată, pentru că plătesc taxe și se așteaptă ca la școală să se întâmple niște minuni. Dar nu școala îi educă pe copii, nu ea le dă o conduită morală, adevărată că, vorbim, nu-i așa, de cei 7 ani de acasă, de educația aia tradițională care începe cu fii bun, nu te da mai mare decât ești, dacă ești cel mai bun, fii modest…
Vorbești despre tradiție, tradiționalism?
Dar nu este tradiționalism. E ca apa pe lângă suc, dacă vrei o comparație. Apa întodeauna va fi apă, indiferent cât de mult suc bei, dar apa este apă, este acel punct zero, e acel reper la care întorci.
Generația Verde va lansa pe orbită proiecte care în sfârșit vor fi îmbrățișate de multă lume și chiar de mediul privat fiindcă acum cred că oamenii vor fi foarte interesați de amprenta de carbon și de impactul ei.
Și tu unde te întorci?
La copilărie, la ceea ce am învățat. Mama a fost cadru didactic, am avut 3 frați mai mari de la care am învățat lucruri și să primesc rezumate ale anumitor momente din viață.
Și copiii tăi ce moment zero au?
Familia, natura, un mediu stabil emoțional acasă. Ei trebuie să știe că mama și tata vor fi mereu lângă ei. Nu vreau să mă vadă pe mine epatând, cheltuind banii pentru nu știu ce trenduri. Pentru mine, trebuie să spun a fost o luptă foarte grea și obositoare să redevin average Joe. Foarte scump m-a costat acest downshifting, pentru că eu am pornit de la bodygard și șofer și a trebuit să mă demolez singur ca să pot să mă reconstruiesc. Acesta a fost un proces care a durat mult timp, pentru că l-am făcut singur, fără psiholog… A fost o luptă a mea cu mine în care m-am „dezeificat”- fiindcă ajunsesem și acolo, până la a suporta umilința de a da se râde de mine că dau cu mătura în fața porții, sau că urc pe scară să tai iedera de pe casă, fără să am ajutoare. Am muncit mult pentru a ajunge la un nou punct zero de la care și copiii mei trebuie să plece avându-mă pe mine ca exemplu. Da, tata bate cuie, repară lucruri în casă, cred că acesta este momentul zero pentru ei.
Și regreți că nu mai ai șofer și bodygurad?
Nu am niciun fel de regret, nicio năzuință de a ajunge din nou acolo, a fost o etapă a vieții mele și sunt recunoscător că am avut-o.
Tu ai avut multe întâmplări, ai văzut mulți oameni, ai fost în multe situații. Ai cunoscut de la consumatori și distruși de droguri până la prim miniștri…
Da, viața mi-a dat din plin. A fost foarte generoasă cu mine. Am cunoscut și răul absolut și binele absolut.
Care a fost răul absolut?
Omul rău care te urmărește și care te hăituiește nu o zi, două, ci ani de zile…. Răul care te urmărește absolut oriunde ai merge și orice ce ai face. Răul care nu te lasă să trăiești cum vrei. Asta este cea mai parșivă formă a răului, forma lui continuată.
Și binele?
Binele l-am cunoscut prin șansele pe care le-am avut, de a urca pe scene în fața a 220 000 de oameni, de a fi iubit, idolatrizat, de a avea o prietenie foarte strânsă cu amici din copilărie, de a putea să creez lurcruri care fac bine altora. Iar când a apărut familia, a apărut un alt fel de bine. Eu sunt acum într-o altă etapă a vieții mele.
Cum ți-ai defini-o?
A maturității. Abia acum o simt. După ce a venit Teddy (primul copil 9 ani- n.m), am început să o simt și ea s-a definitivat la 4 ani de la nașterea lui Teddy, când a apărut Alex și acum, cu venirea Bebelunei, e și mai concretă.
Tu ai creat haștaguri copiilor tăi #BigT, #capitanulMaslina, acum #Bebeluna… Acesta va fi supranumele ei?
Nu știu… Poate..
Copiii tăi sunt personaje de poveste. Voi trăiți o poveste?
Nu, trăim o viață cât se poate de normală. Atât de mult îmi doresc această normalitate…
Fiecare dintre noi este umilit la un moment dat. În trafic, la piață, pe stradă, ne-am obișnuit cu umilința.
Ce vei mai face cu Generația Verde?
Generația Verde va lansa pe orbită proiecte care în sfârșit vor fi îmbrățișate de multă lume și chiar de mediul privat fiindcă acum cred că oamenii vor fi foarte interesați de amprenta de carbon și de impactul ei.
Ai fost înaintea timpurilor mereu… și cu muzica și cu această Generație Verde. Ai creat amprenta de carbon, când lumea nu se gândea la asta…
Da și este frustrant, pentru că am făcut mereu planuri pentru viitor care deseori au fost prea înaintea momentului. Erau acordate mai degrabă la ceea ce se întâmpla afară decât la stilul greoi și îmbâcsit de la noi.
Ne apropiem și de alegeri… Cum ar trebui să fie omul care să merite a fi ales?
Nu trebuie să vină/așteptăm un om providențial, asta e o premisă greșită. Uita-te la clasa politică. Este oglinda noastră. Atâta vreme cât noi nu ne ridicăm din țărănă, să nu ne așteptăm să avem parte de oameni politici rafinați și plini de intenții bune. Deci schimbarea trebuie să vină de la noi. Uită-te la fata bătută de curând. Nimeni nu vorbește despre nivelul foarte ridicat de violență din societatea românească. Suntem foarte violenți. Uită-te ce mesaje transmit adulții copiilor: că poți face ceva rău și scapi nepedepsit!
Și pe vreme mea se întâmplau lucruri rele, eu am fost jefuit de banii de manuale de alți copii mai mari ca mine! Mergeam pe stradă cu un prieten și am fost jefuit. Copiii au fugit și asta a fost. Acum se și filmează făcând rău! Să vadă și alții! Nu e ok. La nivel global, nu numai la noi, oamenii simt nevoia să fie văzuți, să se vadă, să fie acolo pe social media cu… nici nu contează ce! Și s-a văzut că poți face o grămadă de lucruri rele și să scapi! Ăsta este mesajul pe care adulții îl trasmit copiilor, și asta o fac de 50 de ani!
Este un mesaj care s-a perpetuat din generație în generație. Îl știi pe ăla că e hoț și-l vezi plimbându-se liber în mașini scumpe, trăind în case scumpe… Și așa se ajunge la umilință. Toți suntem umiliți. Fiecare dintre noi este umilit la un moment dat. În trafic, la piață, pe stradă, ne-am obișnuit cu umilința.
Citiți continuarea pe cristinastanciulescu.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.