Foto - Instagram/ theonlyoana
Am văzut atacuri suburbane și primitive la adresa Oanei Lasconi. Ceva venit dintr-o lume în agonie fără nicio perspectivă, aflată în moarte clinică. Axa centrală a luărilor de poziție e vechiul” principiu „eu te-am făcut, eu te omor”. În lumea aia copilul n-are niciun drept, poate fi abuzat, poate fi exploatat, poate fi umilit, schingiuit în bătăi, traumatizat, el n-are dreptul să zică nimic. Că unde dă mama, sau tată, crește, nu așa se spune la noi, la țară, acolo unde e viața cea mai pură, oamenii cei mai corecți și mai cinstiți, evlavioși și curați. Pentru ca ipocrizia să fie maximă aflăm tot din presă că nici mama n-a dus-o prea bine acasă la ea, a murit de foame, un mediu violent, o viață traumatizantă. Și nu e singura vedetă care ne face cunoscut cât de greu i-a fost în propria familie tradițională, am auzit de tați bețivi, de mame abuzate, de condiții promiscue de viață. Întrebarea e însă, aceste personalități publice nu-și critică părinții? Ele au voie? De ce, doar pentru că susțin familia tradițională? Păi uite ce iese din familia tradițională.
Rămân în continuare stupefiat de logica șchioapă din mințile celor care continuă să creadă că referendumul pentru familie e altceva decât o manifestare homofobă. Atunci când dorești să introduci în Constituție definiția familiei ca fiind legătură dintre „un bărbat și o femeie” în loc de ‘’între soți” este evident că vrei să scoți în afara legi căsătoria între persoanele de același sex. Ori asta înseamnă fără doar sau poate ură împotriva membrilor LGBTQ.
Practic acești oameni nu pot avea dreptul, pe care toți ceilalți heterosexuali îl au, de a se căsători. E vorba despre încălcarea drepturilor omului în general. Nu mai revin asupra argumentelor pe care membrii LGBTQ le-au prezentat, dorința lor de a avea drepturile și obligațiile unei familii căsătorite legal. Era cineva care aducea un argument ridicol că precizarea asta are un caracter administrativ și nu e vorba despre iubire. Păi tocmai despre aspectul administrativ e vorba, în felul ăsta, în mod administrativ, le sunt refuzate unor persoane niște drepturi fundamentale. Mai sunt cei care susțin că au alternativă de a face parteneriate civile. Întrebarea este de ce trebuie să facă acești oameni parteneriate civile și nu pot să se căsătorească ca toți ceilalți ? Orice răspuns la întrebarea asta aduce în discuție o discriminare pe criterii de orientare sexuală.
Asistăm la ultimele zvârcoliri ale unei civilizații agrare întârziate pentru că la noi epoca industrială nu a existat în mod natural, a fost o forțare impusă de vremuri și de ideologia comunistă. Ne-am trezit în plină epoca informațională cu ieșiri de evul mediu, n-ai voie să vorbești, n-ai voie să-ți critici părinți, n-ai voie să spui adevărul, n-ai voie nici măcar să te aperi.
Înțeleg consternarea multora în fața schimbărilor, nimic nu va mai fi ca înainte. Așa a evoluat omenirea, în permanență relațiile sociale s-au schimbat, cred că nimeni nu mai crede că trăim ca acum 2000 de ani, și nu e vorba numai de evoluția tehnologică, inclusiv faptul că astăzi fiecare poate să-și spună punctul de vedere pe o platformă de socializare. Toți trebuie să ne adaptăm, și oamenii dar și instituțiile. În niciun caz pumnul în gură nu reprezintă o soluție, discuțiile se poartă cu argumente simple și clare, nu circ de bâlci.
Una peste alta, poziția Oanei Lasconi și-a atins ținta cu vârf și îndesat, se vorbește de ea mai mult decât de orice zilele astea.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
e ca si cum te intreaba profesorul ceva si in loc sa zici da sau nu sau sa ai o opinie incepi sa il injuri. transmiti opinia ta printre injuratori, dar esti apostrofat dupa nu pentru opinia ta ci pentru modul in care ai transmit ideea.
si totusi cei ca fatuca asta sunt cei care vor sa reduca la tacere lumea care nu e de acord cu ea. cand cineva zice ca persoanele gay nu ar trebui sa aiba dreptul la o casatorie civila cei cu pareri diferite incep sa urle si sa spuna ca oamenii astia trebuie sa dispara sau sa taca, ca sunt homofobi si trogoliti si mai bine sa dispara si ca opinia lor nu conteaza.
deci nenea autoras, unde e dreptul la opinie cand cineva isi exprima parerea, asa cum a facunt-o elena lasconi, iar fiica ei a inceput sa o insulte tocmai pentru a pune presiune pe ea si ii asasina imaginea publica? sau esti doar un ipocrit umflat?
Donsoara Oana e libera sa tipe in spatiul public ce vrea si cat vrea, nu-i pune pumnul in gura nimeni, dar si eu am voie sa-mi spun parerea si cred ca aici trebuie sa largim putin cadrul, pornind si de la articolul dvs.
Stiu ca e cool sa fii cool, sa fii in centrul tuturor political correctness, cancel culture, minoritati.
Sa stergem istoria, sa modificam opere de arta literare, sa demolam orice ne sta in cale. Intrebati ce diferenta este intre talibanii care au distrus statuile lui Buddha si activistii de stanga care distrug unilateral monumente, picturi, statui, activistii au un raspuns potrivit, pe masura lor: ei nu distrug decat (ah, ce-mi place acest „decat”) ceea ce reprezinta in istorie nedreptatea. Serios? Pai as zice ca mai bine sa ne facem toti o lobotomie si in felul asta suntem scapati: nu ne mai amintim nimic, nici cine suntem, nici de unde venim, nici ce, unde si cat am gresit, noi, ca oameni de-a lungul istoriei. Trebuie sa stergem tot, ca totul e viciat.
Sa-ti injuri mama in public, sa te dezici de ea, sa o scuipi nitel. Sa tipi isteric la toti cei care nu te inteleg pe tine cat esti de minunat si de destept si de cool si de extraordinar... cred ca mi s-au terminat epitetele. De la atatea idei nobile si flower-power trebuia musai sa scrieti un articol mustrator ca suntem agrari si prosti. Am postat un comentariu la articolul colegei dvs, Carmen Dumitresu – „Cazul Lasconi: cele doua taisuri ale intolerantei” in care cred ca am aratat foarte clar ce cred. Sunt pro-progres, pro-dezvoltare, pro-modernizare, pro-minoritati, pro-cool, dar cand lucrurile derapeaza am dreptul sa spun lucrul asta. Cand se sare calul, gardul si ce mai vreti dvs. e normal sa ne reculegem putin la umbra monumentului vandalizat.
Aici nu mai vorbim despre drepturile LGBT+. Aici e vorba de lucruri mult mai adanci si mai importante care privesc societatile deschise, democratice. Nu e vorba doar de Onuta care se cearta cu mami in public. Aici e vorba de directiile pe care mergem si ce se afla la capatul lor.
Onuta bajbaie intr-o lume stangista cu idei cu iz totalitar. E anti-capitalism. Pai, de ce sta la Paris? De ce nu-si ia perechea de mana si sa mearga la Phenian? Sau in Fasia Gaza? Sau la Teheran? Moscova, Kabul, Islamabad, Sana’a (nu, nu este bautura pe baza de lapte) sunt atatea destinatii potrivite pentru faptura-i gratioasa. Tocmai acest capitalism i-a dat ei dreptul sa fie mandra de statutul ei de lesbiana si sa-si fluture genele prin clipurile video postate liber pe retelele de socializare in care spune ce-i trece prin minunatul capusor.
Pe Elena Lasconi n-o mai comentez pentru ca nu am inteles nimic din ceea ce zice si face.
-Ajută Statul Român familia? Căci pe membrii ei, în niciun caz.
-Mai e familia ce a fost odată? Dacă ne raportăm la Vechiul Testament sau alte culegeri de reguli mai vechi, suntem pierduți... Deci situația s-a schimbat continuu. (evit termenul de 'evoluat", să nu greșesc cine știe din ce punct de vedere...)
-O minoritate nu a putut influența majoritatea pe termen mediu sau lung dacă nu a avut ceva util de împărtășit, cel puțin la nivel de promisiune care să sune bine (de la tot felul de egalități sau ascensiuni pe lumea aceasta sau cealaltă, până la spălatul pe mâini). Ce poate promite comunitatea LGBT.. majorității?
-Dacă tot vor să se legitimeze (accesând un cuvânt cu puternic iz de tradiție - căsătoria..) formal, pentru că de facto ei știu cel mai bine că tradiționaliști nu prea sunt..., respectiv vor să atenueze un conflict al lor, de ce se lasă angrenați în acea dilemă tradiționaliștii ?! Că le fură un cuvânt cu diverse înțelesuri de-a lungul timpului și de-a latul lumii ? Că le vor perverti progeniturile sau alte angoase cultivate de regulă de populiști?
Din punctul meu de vedere, gălăgia aceasta este întreținută în mare parte de habotnici, complexați, direct interesați în manipulare, și nu în ultimul rând (și acest termen poate fi adăugat ca adjectiv la celelalte categorii care de asemenea se pot suprapune), reprimați sexual.
- Statul român face pentru familie cât e în stare să facă și pentru toate celelalte nevoi din societate. Nici mai mult, nici mai puțin. Deci, totuși o ajută, după măsura nevolniciei sale: alocații pentru copii, concedii de creștere a copilului (cu obligația pentru angajator de a păstra locul de muncă temporar vacantat), combaterea discriminării la angajare a mamelor gravide, anumite avantaje pentru cumpărarea primei case etc.
- Situația familiei s-a schimbat încet-încet de-a lungul timpului, e adevărat. Dar ăsta nu e un argument pentru schimbarea voită a familiei într-un mod forțat și nefiresc, deci altul decât cel dat de evoluția firească a societății. În nicun caz nu este benefică transformarea căsniciei în ceva ridicol și imoral, fără niciun sens.
- Evident că minoritatea LGBT nu are ce să promită pentru a fi util majorității. Pentru Dvs ăsta e un argument că ei nu pot influența majoritatea. Uitați însă, sau vă faceți că uitați un amănunt esențial: LGBT-iștii au un aliat extrem de important și influent în persoana STATULUI, cu instituțiile sale. Cu alte cuvinte nu de ei se împiedică ceilalți cetățeni, ci de forța de impunere a tot felul de reglementări și chiar pedepse neavenite, frustrante și periculoase venite din partea instituțiilor statului. Nu ei fac probleme în caz de delimitare de concepțiile lor, ci de exemplu CNCD, care poate da amenzi consistente pentru orice se consideră ”discriminare”. Nu ei au impus în Vest și vor impune la noi sintagma ”părinte 1 și 2”, ci guvernanții. Nu ei impun o proporție dintre ei angajată la o firmă / instituție, ci tot guvernanții prin reglementări. Nu ei vor institui în cele din urmă căsătoriile homosexuale și adopția de copii, ci legile adoptate de Parlament, la presiunile și condamnările la CEDO venite din afară. Ei, LGBT-iștii sunt susținuți până în pânzele albe de conducerile progresiste care se află acum la butoane în unele state vestice (cam cele mai importante: SUA, Canada, Australia, Franța etc) iar celelate state europene n-au ce face decât să se alinieze. Nu ne mai putem plânge de imoralitatea - manifestată public - a unora, fiindcă asta va însemna discriminare și va fi taxată. Nu ne vom mai putea opune ca la orele de educație sexuală a elevilor (necesare în fond) să se insiste pe promovarea homosexualității, a relațiilor sexuale timpurii, a experimetelor sexuale de tot felul, a încurajării genului fluid și a schimbării de sex. Un profesor nu-l va mai putea pune la punct pe un elev cu mintea varză, care se crede de alt gen, sau de altă specie (lup, pisică etc !!!!). Va trece în umbră în toate domeniile criteriul competenței și se va promova doar împărțirea în proporții ”corecte politico-sexual” a oricărui colectiv. Pe scurt ne vom confrunta cu o mizerie morală extinsă. Și iată cum o minoritate POATE influența grav, în rău, majoritatea. Față de minoritate suntem și trebuie să fim toleranți. Dar față de IMPUNERILE aberante și cu caracter dictatorial ale statului folosind ca PRETEXT problemele acelor minoritari NU putem și nu trebuie să fim deloc toleranți. Pe scurt, ei vor fi lăsați în pace și TOLERAȚI cu siguranță, dacă și numai dacă ne lasă și ei (prin agentul lor - statul) în pace pe noi și nu ne întorc viața și valorile cu susul în jos.
- Căsătoria este un concept în primul rând spiritual, religios. Cununia civilă a venit, istoric vorbind, ulterior. Căsătoria dorită de homosexuali este doar o imitație, o maimuțărire a unui concept mai profund, care NU li se poate aplica lor. Ei pot avea parte de PARTENERIAT CIVIL, ceea ce este un lucru rezonabil și ar trebui să-i mulțumească. Dar lumea pare că nu înțelege fondul problemei. LGBT-iștii știu că sunt DIFERIȚI de restul oamenilor fiindcă au o deviație (NU o orientare), iar din cauza asta se frământă sufletește. Cum să scape ei de frământările interioare? Cu ajutorul statului modern, se poate întoarce tot restul lumii pe dos pentru a se potrivi cu stilul lor, astfel ca ei să nu se mai simtă diferiți. Asta cu prețul distrugerii valorilor morale firești pentru societate și promovarea mizeriei morale. Nu e vorba aici doar de relațiile LGBT în intimitatea lor. Acestea trebuie acceptate și tolerate. Nu asta e marea mizerie morală, deși nu reprezintă vreo virtute, evident. Marea mizerie morală este RESETAREA valorilor sociale, în sensul acceptării ideii de anormalitate ca fiind normală și schimbarea (sucirea la 180 grade) a întregii societăți, numai și numai sub pretextul integrării TOTALE, inclusiv la nivelul valoric, moral, a tuturor tendințelor oricât de deviante.
- ”Gălăgia asta” nu a început de la tradiționaliști, ci de la LGBT-iști. Gălăgia tradiționaliștilor nu e decât un răspuns de apărare în fața agresiunii, a intruziunii în spațiul lor valoric, a unor valori inacceptabile moral pentru ei, dar la care trebuie să se supună, fiindcă altfel vor fi pedepsiți de către statul ”progresist”.
Și da, tradiționaliștii promovează pe bună dreptate ideea de a-ți reprima pornirile sexuale anormale (și NU a te mândri cu ele). Cu toate astea oamenii, oricât ar fi de tradiționaliști, îi tolerează pe cei care nu-și reprimă pornirile anormale, cu condiția să fie și ei lăsați în pace să-și trăiască viața după bunele lor principii și valori.
Intrebarea este ce o califica drept o persoana avizata, care sa merite promovata.
Nimic. Nici pregatirea intelectuala, nici cariera profesionala. Dimpotriva, manifestarea ei in spatiul public este mai degraba respingatoare. Isi defuleaza frustrarile ca majoritatea postacilor fara apel la logica si argumente.
Trecand dincolo de persoanele care au produs acest subiect de presa, as indrazni sa afirm ca subiectul mi se pare absurd.
Se confunda drepturile cu indatoririle. Institutia familiei exista in primul rand pentru a crea un mediu propice de crestere a copiilor, nu ca sa se simta sotii confortabil in relatie. Mai ales ca divortul este foarte simplu si frecvent in zilele noastre.
De unde decurge ideea ca institutia casatoriei aduce in primul rand datoria fata de copii si abia pe urma beneficii fiscale si juridice.
Prin urmare, casatoria intre doua persoane de acelasi sex nu are sens. Beneficiile fiscale si juridice se pot obtine foarte bine si prin alte forme de asociere.
2) Sunteți, văd, adept ”ultras” al NOII SOCIETĂȚI, al NOII ORDINI MONDIALE, al RESETĂRII etc. Ei bine NU tot ce vine cu progresul e și bun. Și nu neapărat lucrurile vor rămâne așa pe viitor. De exemplu, la vremea lor, atât comunismul cât și fascismul, sau, la scară mai mică curentul Hippy, sau altele, au fost percepute ca aspecte ce țin de progresul societății. Erai atunci ”open minded”, sofisticat, dacă erai legionar, de exemplu. În special tinerii instruiți, studenții, cei care au stat și / sau au studiat în occident veneau cu ideile crețe ale momentului. Nu avem cumva un deja vu cu USR-iștii / progresiștii / neomarxiștii de astăzi? Evident că da. Dar de fiecare dată când societatea a fost forțată de ideologii tâmpite să se comporte nefiresc, s-a dovedit că, mai devreme sau mai târziu lucrurile au explodat și roata istoriei s-a întors. Deja astăzi se văd mugurii efectelor politicilor cretine progresiste, în dezvoltarea, aparent nejustificată a EXTREMEI DREPTE, la nivelul înregii Europe. Și lucrurile nu se vor opri aici dacă exaltații progresismului, aflați vremelnic la butoane, nu se vor trezi la realitate și vor rămâne în lumea lor halucinantă și nefirească.
3) Atitudinea unei societăți echilibrate în fața fenomenului real LGBTQ, este să fie TOLERANTĂ. Dar doar tolerantă, nimic în minus, nimic în plus. Adică acest fenomen deși știm că reprezintă deviații de la normalitate (NU orientări) și am vrea să NU EXISTE, totuși acceptăm ca devianții să-și ducă, în INTIMITATE, cu fereală, viața lor așa cum vor. Dar căsătoria NU e un drept pentru oricine, oricât de deviant este. Pentru căsătorie trebuie să existe un cuplu heterosexual. Dacă e să facem un compromis pentru LGBT-iști, atunci PARTENERIATUL CIVIL e maximum care se poate accepta. Și n-ar trebui să fie nemulțumiți, deoarece în acest fel obțin drepturile legale (moșteniri, partaje etc) cuvenite. Dar e o deosebire între căsătorie și parteneriatul civil. În căsătorie are interes și statul dar în parteneriatul civil interesul e doar al cuplului respectiv. Deci statul OCROTEȘTE și APĂRĂ familia, respectiv TOLEREAZĂ parteneriatul civil. Dar LGBT-iștii ar vrea să imite, să maimuțărească până la capăt viața celorlalți, pentru a-și alunga frustrările inerente stilului lor de viață și deci nu le ajunge parteneriatul civil, vor căsătorie, chiar religioasă (!!!!), plus adopții de copii etc. Dar GHINION, ar trebui să le ajungă parteneriatul civil și PUNCT.
4) Iar văd și în acest articol ideea cretină că familia tradițională înseamnă toate relele (violență, sărăcie, abrutizare, ipocrizie etc) în timp ce într-un eventual cuplu gay ar curge doar lapte și miere. Jenantă manipulare. Omenescul există oriunde sunt oameni. Dacă am văzut relele mai mult în familiile tradiționale este fiindcă la noi există acum DOAR familii tradiționale. Dacă cumva (prin absurd) am avea în societate multe familii gay, să fiți convins că ar fi și acolo CEL PUȚIN la fel de multe belele. Fiindcă într-o colcăială imorală nu poate curge lapte și miere întotdeauna. I-ați văzut cum arată și cum se manifestă la paradele gay (acelea în care se simt ei foarte mândri, nu știu de ce)? Vi se par culmea virtuții și moralității? Credeți că nu vor fi și în cazul lor, pe lângă dezmăț și promiscuitate, și trădări în dragoste, gelozie, bătăi, crime din pasiune etc? Și dimpotrivă, de ce ne e greu să observăm că sunt multe cupluri tradiționale absolut minunate: cu o existență calmă, morală, curată, iubitoare, generoasă etc? În comparația famile tradițională - familie gay eu văd mai multă mizerie potențială în presupusa viitoare familie gay.
Și nici măcar nu e ceva nou, Pavlik Morozov își trimitea părintele la moarte acum 90 de ani, ironic fix în numele aceleiași ideologii socialiste a cărei adeptă se declară nefericita creatură!
Ca și vechiul Pavlik, noua "Pavlika" nu este altceva decât un simptom al puterii degenerative a ideologiei, capabilă să pervertească monstruos gândirea unor persoane influențabile, până la punctul în care acestea reneagă orice în numele "noii religii"!
Și da, principalul pericol este faptul că la o ideologie extremă singurul răspuns devine doar o altă ideologie extremă, într-o spirală autodistructivă.