sursa foto: Inquam Photos
Curiozitatea m-a împins să mă uit pe câteva cifre legate de sistemul de învățământ din România. Numărul de cadre didactice din 1989 și din 2026 e relativ egal, 245 de mii. Interesant este că, dacă în sistemul universitar numărul cadrelor didactice a crescut mai mult de două ori datorită apariției multor facultăți de stat și particulare, în zona învățământului preuniversitar numărul de cadre didactice a rămas relativ constant, în condițiile în care populația școlară a scăzut dramatic, de la 4,8 milioane de elevi la 2,7 milioane astăzi. Cauzele sunt binecunoscute: scăderea natalității și emigrația masivă.
Deci avem mult mai mulți profesori per elev astăzi, dar cu toate astea abandonul școlar e mult mai ridicat, la 16,6%, față de sub 2% în 1989, media europeană fiind la 9,5%, România fiind de departe țara cu cel mai mare abandon școlar, părăsirea timpurie a educației.
Tot din cauza faptului că avem mai mulți profesori, specializați, care au un număr mai mic de elevi în clase față de colegii lor din ’89, astăzi suntem pe penultimul loc la testele PISA în Europa, un loc pe care ni l-am „consolidat” cu stoicism. Pe înțelesul tuturor, 42% dintre elevii de 15 ani sunt considerați analfabeți funcțional, iar noi ne situăm pe locul 26 din 27 posibile în UE.
Primele teste PISA s-au aplicat în România în 2000, iar lucrul cel mai interesant e că de atunci nu s-a schimbat nimic până în ziua de azi. Tot pentru că avem foarte multe facultăți de stat și particulare, unele denumite „fabrici de diplome”, apărute după Revoluție ca ciupercile, ocupăm un binemeritat penultim loc la nivelul Europei în ceea ce privește procentul persoanelor cu studii superioare, 19%.
Ceea ce v-am prezentat aici sunt niște cifre, date, le-am solicitat cu ajutorul AI-ului, nu le-am inventat eu. Nu știu cum să le interpretez mai bine, însă pentru mine concluzia e destul de simplă: un sistem de învățământ total ineficient, neschimbat, înțepenit în greșeală, fără viitor și fără perspectivă.
Degeaba au fost angajați și mai mulți profesori la și mai puțini elevi, pentru că rezultatul e zero, chiar negativ. În condițiile astea, se cer din ce în ce mai mulți bani pentru educație. Mai mulți bani ca să ce? Să se angajeze și mai mulți profesori la și mai puțini elevi, în condițiile în care deja foarte mulți părinți încep să aleagă calea școlilor și a facultăților din străinătate, inclusiv rezidenții din România?
Ceea ce se întâmplă cu sistemul de învățământ din România e limpede ca lumina zilei, cu toate astea profesorii nu vor să accepte. Eu înțeleg că există interese politice, se încearcă trezirea empatiei publice, însă realitatea este asta pe care v-am prezentat-o și cea pe care o cunoaștem fiecare, în calitate de elev sau părinte care a interacționat cu acest sistem de învățământ.
Am avut neplăcerea să interacționez cu hoarde de profesori „măciucari” în online, la câteva postări în care îi criticam. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea mahala, ghiolbănie, lipsă de educație din partea unora care trebuie să livreze educație.
Am primit și câteva mesaje în privat de felicitare, din partea unor profesori care stau ascunși, iar unul dintre ei mi-a atras atenția în mod deosebit. Profesorul mi-a spus că experiența lui din interiorul sistemului de învățământ îi spune că această categorie profesională nu poate fi manageriată, condusă. Am înțeles că organizarea asta tribală, pseudo-sindicală, blochează orice inițiativă, orice reformă, orice schimbare. Practic, suntem obligați să plătim o „taxă de protecție” pentru un serviciu de educație neefectuat - needucatie.
Probabil că singura soluție în situația asta e să închidem prăvălia, să-i dăm afară pe toți mușteriii și să se descurce fiecare cum o putea, pentru că mai rău decât acum nu se poate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da, se intra mult mai greu la o facultate și era cu mult mai greu de terminat decât este astăzi. Asta oferea profesorului un anumit prestigiu care s-a cam pierdut în jungla democrației noastre originale.
Însă profesorii formați înainte de ‘89 veneau și cu apucături dobândite în totalitarism. Nu toți, ce-i drept, însă suficienți cât să tulbure toată apa.
Ce s-a întâmplat după ‘90 a fost doar continuarea a aceluiași sistem doar că într-o altă lume. Poate că de aia nu a mai funcționat. “Reformele” de care menționați au fost doar niște modificări făcute fără fundament și fără viziune. Ce-i drept, și pentru că au fost făcute de oameni formați înainte de ‘89. Oameni dresați să execute ce vine pe line politică, nu învățați să gândească, să se organizeze, să implementeze.
Încă un lucru care s-a transformat după ‘89 este relația părinți-copil care este cumva în dezavantajul profesorilor. Un exemplu ar fi modul în care primea un părinte un sfat sau o critică la adresa copilului înainte și cum o primește astăzi. Eu de aici aș începe reforma în învățământ, de la părinți.
Nu avem dreptul la generalizări și nu putem spune că majoritatea dascălilor sunt analfabeți. Întrebarea căreia trebuie să-i găsim cât mai repede un răspuns este de ce am ajuns să credem că „democrația” poate funcționa când fiecare își trage spuza pe turta lui, în loc să se gândească la binele comun. România e o țară în care trântorii au ajuns majoritari și „legiferează”, știind că au la picioare o mulțime de creduli pregătiți să-i aplaude.
La ce mai folosesc societății niște cetățeni educați? Ar mai putea Grindeanu să se „retragă” zilnic de la guvernare dacă „analfabeții funcțional” ar pricepe că individul ăsta nu are ce căuta la conducerea țării? Patria ne vrea proști și nu e cazul să ne mai „educăm”. Suntem prea bătrâni pentru asta…
Îmi place să cred împărțim aceeași tabără, dom’le Zugravu. Ce mai contează că aveți un deceniu de trăire în plus când școala autohtonă a dat faliment?
Din apr.190 000 de elevi care au intrat în învăţământ în anul şcolart 2015-2016 doar 113000 au obţinut la examenul de capacitate din 2024 note peste 5. Cu alte cuvinte, din 190 000 de copii înscrişi în clasa zero în anul 2015, după 9 ani petrecuţi în băncile şcolii, 77 000 (41%) nu aveau achiziţiile şcolare care să le asigure o formare profesională adecvată. Şi uite aşa ne apropiem de realitatea dureroasă care ne spune că doar 11 % dintre elevii din clasele I-VIII au un nivel „funcțional” de literație – capabili să găsească, să înțeleagă și să sintetizeze informații dintr-un text. Restul de 89 % sunt sub nivelul funcțional:
o 42 % sunt „non-funcționali” – nu înțeleg sensul unui text simplu,
o 47 % sunt la nivel „minim funcțional” – pot înțelege doar în linii mari.