Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Seara, plimbându-mă prin parc, am auzit, fără să vreau, discuția unor tineri de liceu: „Abia aștept să termin școala și mă car de-aici, aici dacă rămâi nu poți să faci nimic”

Familie aeroport

Foto: Getty Images

Faptul că din ce în ce mai mulți români, în plină putere, părăsesc țara pentru a munci în străinătate, este o realitate incontestabilă. Eu am resimțit acest fenomen direct. Cred că astăzi mai mult de 70% din familia mea se află plecată la muncă în Occident, majoritatea în Germania, dar și în Belgia, Austria, Marea Britanie. Seara, plimbându-mă prin parc, am auzit, fără să vreau, discuția unor tineri de liceu: „abia aștept să termin școala și mă car de-aici, aici dacă rămâi nu poți să faci nimic”. 

Pentru că tot m-am recenzat zilele astea aș fi curios să aflu câți am mai rămas în țară. E adevărat că în ultima perioada am constatat că prin cartierul nostru și-au făcut apariția din ce în ce mai mulți străini, asiatici, ucraineni, chiar și africani. Îmi dau seama că forța de muncă plecată trebuie să fie înlocuită, însă nu e în niciun caz într-o proporție acoperitoare. Serviciile au devenit din ce în ce mai proaste, se reclamă în permanentă lipsa salariaților. Nu sunt șoferi de tir, nu sunt mecanici de locomotivă, nu sunt meseriași, nu sunt ospătari și chelneri, în general nu mai sunt angajați.

După pandemie a venit războiul și peste toate, criza economică. Statul nu mai are bani și s-a năpustit iarăși peste privați să-i jumulească. O să-i jumulească până o să-i omoare de tot. Consider că statul are nevoie de un sector bugetar, consider că e normal ca pensionarii să-și primească pensiile care trebuie să fie decente, însă toate aceste cheltuieli cad doar în spinarea sectorului privat. Am auzit despre măsurile de protecție socială, am auzit despre creșteri de pensii și salarii, despre compensații, nu am înțeles de unde se vor face aceste gesturi de mărinimie pe banii altora. Nu am înțeles, dar bănuiesc, din taxe și impozite crescute. Ministrul de finanțe iese și ne spune că de fapt bugetarii plătesc mai multe contribuții sociale la stat decât privații. În esență e ca și cum spui că ai bani într-un buzunar și muți o parte din ei în celălalt buzunar. Întrebarea e cine alimentează primul buzunar. Pe de altă parte, domnul ministru nu ne spune nimic despre întreprinderile de stat care nu-și achită de ani de zile contribuțiile sociale, societățile ale pentru care guvernul emite ordonanțe de urgență și le scutește la sfârșitul anului de datorii. Bănuiesc că și banii ăia neîncasați niciodată se regăsesc în minunatul procent de 32%. Domnul ministru nu vrea să mai discutăm de angajați la stat și angajați la privat. În curând nu o să mai discutăm decât de bugetari și pensionari, poate că atunci se va echilibra bugetul de stat, cu venituri reale zero o să fie mai ușor de făcut calculele.

În condițiile astea, varianta plecării din țară devine o necesitate, nu o opțiune. Am un vecin care lucra vânzător într-un chioșc pentru un salariu de 2000 de lei. A plecat în Germania unde lucrează la un abator și câștigă 2000 de euro. Nu mai vorbesc de faptul că aici n-avea contract de muncă, n-avea concediu, n-avea sâmbătă liberă. Acolo toate drepturile salariale îi sunt respectate. Și ăia de la abator încă mai caută oameni. 

Un văr care a plecat imediat după 89 în Austria și-a petrecut mai toată viață activă prin Occident, la pensie și-a dorit să-și facă o casă în România. L-a fericit soarta să aibă șapte copii. Acum el s-a întors acasă, însă toți copiii lui sunt plecați definitiv din țară. Dacă generația de după Revoluție s-a mai întors acasă, generația copiilor lor nu are niciun motiv să rămână aici. Și noi am avut multe discuții despre a pleca sau a nu pleca din țară. Pentru moment argumentele pentru a rămâne au cântărit mai mult. Nu știu dacă balanță va rămâne așa, după cum se mișcă lucrurile pe-aici mă tem că nu.

Aș fi curios dacă monolitul ăsta de la guvernare susținut de toate forțele, văzute și nevăzute, ne poate spune cine va mai fi aici peste 5 ani, peste 10 ani. Au o viziune? Mie mi se pare că nu. Totul se rezolvă pompieristic, acum, mai târziu nu mai contează că n-o să mai fim noi, o să vadă ăia atunci. Ceea ce se întâmplă acum va fi plătit cu vârf și îndesat mai târziu.

O țară părăsită, uitată, înecată în amintiri, de care te mai leagă doar mormintele părinților. Orașe pustii, bătrâni care nu pot ieși din casă să-și cumpere o pâine de la magazinele închise din lipsă de vânzători. Se uită la niște poze color trimise de copii de pe-o plajă de nu-știu-unde, așezate frumos în rama de la oglinda noptierei cumpărate în '82. Altfel se făcea mobila atunci, trainică, să te țină-o viață. Pe străzi umblă doar inspectorii fiscali cu borderourile pregătite să amendeze liniștea așezată peste blocurile evacuate. 

La alegeri au mai câștigat o dată ai noștri, ura, câtă bucurie, o să ne dea la toți un voucher pentru o înmormântare gratuită. Dar și firmele de pompe funebre au dat faliment. Mai uit mai bine. Bătrânii ăia suntem chiar noi.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Lucrurile pot fi privite, in mod obiectiv si dincolo de lamentari subiective, si in felul urmator: Romania a ajuns la un nivel de trai/viata muuuult peste cel de acum 15, 20 de ani. Se vede asta cu ochiul liber, sigur-daca nu il inchidem voluntar, la tot pasul, romanii ajungand sa consume multe din placerile vietii in unele cazuri comparabil cu cei din tari mai dezvoltate (concedii, excursii multiple anual, iesiri dese la restaurtante, cluburi, terase etc., fiind mereu greu sa prinzi un loc liber fara rezervare, achizitii de bunuri: apartamente/case, masini, nu conteaza ca multe din credite intrucat isi permit sa le achite, toale la preturi egale cu cele din vest etc.). Dovada in plus ca Romania a ajuns la un nivel de dezvoltare care permite un trai cel putin decent pt majoritatea populatiei si unul ridicat pt o patura considerabila a romanilor sta in faptul ca Romania este una dintre tarile permanent accesate pt a muncii si a trai de catre cetateni ai unor tari cu un nivel de trai avut de catre noi acum 20 de ani, care vad/gasesc in tara noastra ce vedem noi in tarile mai dezoltate din vest. Iar aceasta populatie venita la munca din afara va acoperi in timp golurile lasate pe piata muncii de catre romanii plecati. In cazul asta, este firesc ca un nivel de trai crescut ridica justificat si pretentiile mai mari de la viata, ajungand ca romanii, intr-o proportie mare, sa-si doreasca mai mult, eventual sa guste din aceste placeri in tari mai dezvoltate. Desigur, exista aici si o patura, semnificativa, de romani care sunt nevoiti sa mearga la munca in strainatate pt a supravietui. Dar nu acestia fac obiectul articolului, tinerii din parc in discutie 9si muuulti ca ei) emigrand nu pt a supravietui, ci exclusiv pt intretinerea unui nivel de viata crescut intr-o tara mai dezvoltata. Si evident ca este falsa ideea ca nu ai ce face in Romania, romanii, cei care chiar au vointa si competenta, calitate profesionala sau macar o educatie proprice, reusind, ei fiind parte din dovada cresterii nivelullui si standardului de viata in Romania.
    • Like 0
  • Nume check icon
    Nu prea sunt de acord cu fraza ca daca ramai nu poti sa faci nimic. Chiar cred ca aici se pot face "inca" foarte multe fata de vest pentru ca sunt inca multe piete albe neacoperite. Ca este mai greu ca in vest, ca sistemul nu te ajuta, ca statul iti pune bete in roate, aici sunt de acord. Dar, nici in strainatate nu este usor. In primul rand trebuie sa inveti bine limba statului in care te duci - nu numai o engleza invatata pe Tik Tok si Netflix - sa te pricepi cat de cat la ceva, sa sti sa folosesti un calculator - dar nu numai pentru WA, un email amarat si un ZOOM (vezi gradul de digitalizare al noii Romaniei in general) - si mai ales, dar mai ales sa vrei sa munceti, sa pui osu'la treaba, sa investesti mult din timpul personal pentru ca succesul nu este atat de usor pe cat vezi pe site-urile marilor influenceri, vlogger si bloggeri.
    Prin urmare este cam la fel peste tot, iar daca vezi ce spun tinerii din tarile din Vest vezi ca spun cam acelasi lucru ca ai nostrii. Prin urmare mare diferenta nu este, eu zic ca este chiar mai complicat prin prisma cunosterii limbii, a sistemelor si mentalitatilor. Dar, daca nu poti, sau nu vrei, sau pur si simplu nu vrei sa cresti mai departe profesional si uman sunt mii de joburi libere de vanzatori, chelneri, lucratori in comert si depozite. unde ce ai invatat in scoala primara este suficient sa supravietuiesti.
    • Like 0
  • Dorin check icon
    Păi e normal să se care de aici, dintr-o țară în care majoritatea vârstnicilor ( care în teoria ar trebuii să fie cu scaun la cap) nu au vrut să schimbe nimic și au votat și respectat toată viața numai hoți,golani și curve pe ideea,Ce dacă au furat s-au descurcat și ne-au si dat,. Să rămână să plătească salariile și sporurile nesimțite unei haite de bugetari care mai de care mai habarnist și nesimțit, bașca pensiile speciale a altor bugetari care toată viața au tăiat frunze la câini!?!? Refuză și pe bună dreptate să fie jumuliți și luați de fraierii de Statul român și de angajații lui.În maxim 10 ani Românica v-a fii o țară de pensionari și bugetari sunt tare curios de unde naiba a să-și primească pensiile și salariile???!! Grecia a fost nimic pe lângă ce v-a fii România.Poate e mai bine așa, trebuie să ne dăm o dată și o dată tare cu curul de pământ să ne iasă gena de Dac troglodit din noi.
    • Like 2
  • Lucrurile stau cam asa:
    -romanii pleaca sa munceasca in vest cate 80 000 pe an in plus fata de anul precedent, adica s-a stabilizat undeva la 40% din 200.000 de copii nascuti acum 20 de ani.
    -anual in tara mor 300.000 de oameni ca asa le vine vremea
    -anual se nasc 200.000
    -pe piata muncii 300.000 se pensioneaza si putem angaja maxim 200.000 din cei nascuti cu 20 de ani in urma, doar ca 80.000 prefera munca in vest deci raman 120.000
    -in 7-8 ani cred ca vom avea 8-900.000 de indieni, vietnamezi... pentru a supravietui
    -concomitent cu acestia vor aparea si 20.000 de interlopi straini macar pentru a-i aproviziona pe fumatorii indieni cu tigari ieftine de exemplu
    -apoi vor urma violuri in grup cum se practica in India deoarece piata prostituatelor este plina de mature grase neconsumabile
    -cand interlopii straini ne vor mirosi ca suntem slabi (mamaligi) vor declansa haosul
    -o solutie ar fi ademenirea celor 3-4 milioane de romani din vest, in Polonia de exemplu de 3 ani a inceput sa scada migratia, oamenii revin acasa cei 2000 de euro in vest fiind egali cu 1000 de euro castigati acasa, chiria, serviciile fiind mult mai ieftine
    -in Polonia statul taxeaza salariile cu 20%, Bulgaria 22%, Ungaria 33%, Romania... 41%
    Eu cred ca voi emigra in... Transilvania.
    • Like 2
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro
Seara, plimbându-mă prin parc, am auzit, fără să vreau, discuția unor tineri de liceu: „Abia aștept să termin școala și mă car de-aici, aici dacă rămâi nu poți să faci nimic”
Text: Nucu Morar/ Voce: Florin Negruțiu
sound-bars icon
Dedeman susține inovația în tehnologie