Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Șoferii se simt în control atunci când conduc mașini sigure, așa că accelerează. Fumătorii simt că țigările „ușoare” sunt mai sănătoase, așa că fumează mai mult. Despre percepția asupra riscului

Mașină - viteză

Foto - Profimedia

Oamenii percep riscul în mod diferit. Percepția riscului este influențată de factori ce se regăsesc în spațiiIe fizic, psihologic și în cel social.

În spațiul fizic intră organizarea locului de muncă, designul procesului, mașinile și echipamentele, ergonomia locului de muncă, materialele, temperatura, calitatea aerului și rezultatul măsurilor de control etc.

Spațiul psihologic include percepțiile, emoțiile și credințele, modele de gândire, intuiția și scurtăturile mentale, obiceiurile și experiențele noastre anterioare.

Spațiul social cuprinde cultura organizațională, valorile comune, relațiile, validarea socială, recunoașterea si pedepsele, limbajul, discursul și signalistica, obiceiurile colective, poveștile, eroii organizației etc

În mod tradițional, companiile își concentrează efortul de prevenire a accidentelor pe factorii din spațiul fizic, prin aplicarea măsurilor de control, cunoscute generic sub denumirea de Piramida Controalelor: eliminarea sau înlocuirea riscului, controale tehnice, controalele administrative sau echipament individual de protecție (EIP). Mai detaliat despre subiect am scris aici si aici.

Homeostazia

„Homeostazia” este un cuvânt derivat din două cuvinte grecești ὅμοιος și στάσις, a căror semnificație este „același” și „constant”.

Din perspectivă biologică, homeostazia se referă la modurile în care organismul acționează pentru a menține un mediu intern stabil în ciuda variațiilor de mediu, cum ar fi temperatura și nivelul zahărului din sânge, sau diverși factori de stres.

Teoria homeostaziei riscului a fost propusă pentru prima dată de Gerald J.S. Wilde (1994) care reușește să o exprime într-un mod foarte ușor de înțeles: ‘’Dă-mi o scară care este de două ori mai stabilă și o voi urca de două ori mai sus, dă-mi un motiv de precauție și voi fi de două ori mai timid’’.

Wilde spune că oamenii au un nivel de risc pe care îl acceptă si îl preferă, numit nivel țintă de risc. Nivelul nostru țintă de risc depinde de beneficiile și dezavantajele percepute ale alternativelor de comportament sigur si nesigur și determină gradul în care ne vom expune pericolelor ce ne pot afecta sănătatea și siguranța.

În general, cantitatea de risc pe care oamenii preferă să și-o asume depinde de patru factori de utilitate și va fi mai mare în măsura în care factorii 1 și 4 sunt mai mari, iar factorii 2 și 3 sunt mai mici:

  1. Beneficiile așteptate ale alternativelor de comportament riscant (exemple: câștig de timp prin depășirea vitezei, combaterea plictiselii, creșterea mobilității).
  2. Costurile preconizate ale alternativelor de comportament riscant (exemplu: amenzi de viteză, reparații auto, suprataxe de asigurare).
  3. Beneficiile așteptate ale alternativelor de comportament sigur (exemple: reduceri de asigurare pentru perioade fără accidente, creșterea reputației, a responsabilității).
  4. Costurile așteptate ale alternativelor de comportament sigur (exemple: folosirea unei centuri de siguranță incomode, a fi numit laș de către semeni, pierderea de timp).

Oamenii își modifică comportamentul ca răspuns la implementarea măsurilor de control în funcție de propriul nivel țintă de risc. Dacă oamenii percep subiectiv nivelul de risc ca fiind relativ scăzut, ei își modifică comportamentul pentru a-și crește expunerea la risc. În schimb, dacă percep un nivel mai ridicat de risc, pot fi mai precauți.

Șoferii se simt mai în siguranță atunci când conduc mașini care au airbag, frâne ABS și tracțiune pe patru roți, așa că accelerează. Fumătorii simt că țigările „ușoare” sunt mai bune pentru sănătatea lor, așa că fumează mai mult. Legislația care i-a făcut pe motocicliști și pe bicicliști să poarte căști nu a scăzut rata mortalității; când aceștia s-au simțit mai în siguranță, au mărit viteza și în consecință a crescut numărul de decese. Riscul a fost redus într-o zonă, dar a fost acceptat la un nivel mai ridicat în alta.

Ce funcționează

Teoria homeostaziei riscului este contraintuitivă față de abordarea tradițională SSM care consideră că atunci când inițiativele nu funcționează așa cum a fost planificat, este nevoie de mai multe controale.

Așa se explică de ce inițiativele clasice privind siguranța și riscurile nu funcționează. În majoritatea cazurilor, aceste inițiative se concentrează pe gândirea rațională, pe pericolele mecanice, pe măsuri de control. Ele nu țin cont de modul subiectiv în care oamenii percep riscul și de modul în care oamenii judecă și iau decizii legat de risc.

Teoria lui Wilde susține că nivelul accidentelor datorate comportamentului uman, poate fi scăzut prin intervenții care sporesc dorința oamenilor de a fi sănătoși și că uneori mai puțin control și mai multă motivație pot fi mai eficiente. Pentru asta este nevoie ca departamentele SSM să acorde atenție tuturor factorilor de influență a percepției riscului, adică și a celor din Spațiul Psihologic și din Spațiul Social. 

În organizațiile mari, cheia se află în egală măsură atât la specialiștii SSM – funcțiune suport, cât și la șefii de echipă și de departament. Cu cât aceștia sunt mai aproape de oameni și dialoghează mai des despre siguranța în muncă, șansele să reușească cresc.

Din păcate, competențele necesare pentru a face asta nu se prea regăsesc în curriculei cursurilor OSHA, NEBOSH sau a celor autorizate de Ministerul Muncii din România - inspector, evaluator, auditor SSM. Este vorba despre competențele de relaționare inter-umana: comunicare eficientă, inteligență emoțională, influență, comunicare empatică, arta întrebărilor, ascultare, învățare, etică, leadership etc

Dacă reușim să ne îmbunătățim percepția asupra riscului și a modului în care luăm decizii privind reducerea riscului la un nivel acceptabil (riscul țintă), atunci ne vom adapta comportamentele în consecință.

Managerii care lucrează în procese tehnologice de mare risc - petrol, gaze, prelucrări termice etc sunt de multe ori în situația unui pilot care se apropie pentru aterizare de o pistă secundară, pe care nu a mai aterizat niciodată. Pilotul se întreabă: „Pot să reușesc?” Da? Nu? Da? Nu? Pilotul nu poate decide. Indecizia este decizia; răspunsul este nu. Când rezultatul este în discuție, iar riscul este chiar la limita a ceea ce este acceptabil, decizia ar trebui să fie că este prea riscant.

Toleranța noastră la risc se potrivește întotdeauna cu abilitățile noastre. Experiența și bias-urile proprii, precum si lipsa alertelor safety, fac ca oamenii să dobândească o încredere în sine exagerată și să aibă un risc țintă personal foarte ridicat. De multe ori recompensele pentru acceptarea riscului sunt atractive, însă e bine să fim realiști în ceea ce privește abilitățile noastre.

Atât la job, cât și în viața personală, conștientizarea homeostaziei riscului ne ajută să luăm decizii înțelepte, mai ales când avem o atitudine potențial periculoasă de tipul „acum sunt suficient de în siguranță”. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • În materie de conducere auto – cine e stăpân pe comenzi și are deprinderile conducerii defensive, se va simți în siguranță în orice fel de mașină. Faptul că un individ crede că riscul de expunere la accidente e diminuat de mașina lui cu 20 de airbag-uri și 300 de cai putere arată fie că tipul e inconștient, fie că nu e în stare să evalueze gradul real de risc, indiferent de vehiculul pe care îl folosește. Iar la categoria de riscuri trebuie adăugat inclusiv riscul de a comite un accident care se poate solda cu victime.

    Despre biciclete – conform legislației în vigoare, casca este obligatorie între 14 și 16 ani iar de la 16 ani în sus e doar opțională. Mai studiați problema.

    Despre țigări – cred că niciun fumător înveterat nu și-a pus problema riscurilor. El fumează din adicție, pentru plăcere, chiar dacă pe pachet scrie că o să moară cu 20-30 de ani mai repede, de cancer pulmonar, în chinuri groaznice, că va face copii idioți, cu malformații etc. Nope. Asta o să-l facă cel mult să râdă, nicidecum să treacă la o analiză a riscului. Acești fumători înrăiți vor avea la un moment dat o epifanie, când vor vedea cu ochii lor cum s-a dus din cauza fumatului o rudă apropiată, un coleg sau un prieten. Abia atunci (poate) vor trece la o analiză a riscului la care se expun.
    • Like 1
  • Nume check icon
    Din intelepciunea poporului roman: nn cotet de BMW de acum 20 de ani este mai sigur decat un Logan nou. Poate ca da, poate ca nu, daca mergi cu viteza legala in oras. Daca daca mergi acul kilometrajului nu scade sub 100 la ora in oras, cotetul este la fel nesigur ca orice alta masina.
    • Like 1


Îți recomandăm

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult