Foto: Profimedia Images
În oceanul de lehamite, lipsă de speranță și uitare aproape uităm că se comemorează treizeci și patru de ani de la începutul revoluției de la Timișoara. Mulți sunt nostalgici. Mulți regretă dictatura.
Apropo de regret... Am mers zilele trecute cu ocazii la Fălticeni. Șoferul destul de în vârstă avea numai cuvinte de laudă la adresa dictaturii și numai cuvinte de rău la adresa democrației. L-am ascultat liniștită și tăcută cum vorbește de bunăstarea, siguranța, legile din comunism și sărăcia, lipsa de siguranță și de lege de acum.
Când a terminat mi-am permis să întreb, căci știam că are copii cam de vârsta mea:
- Aveți copii!? Ei ce spun?
- Am. Le place mai mult acum.
- Vă spun ceva, dar să nu vă supărați pe mine. E doar părerea mea și vă rog să o ascultați așa cum v-am ascultat și eu pe dumneavoastră. Pentru mine cea mai rea zi din democrație și libertate e de un infinit de ori mai bună decât cea mai bună zi din dictatură. Amintiți-vă cum se găsea mâncarea atunci! Amintiți-vă cum stăteai la coadă pentru o butelie! Amintiți-vă frica pentru un cuvânt exprimat liber!
- Îmi amintesc. Eram vânzător la magazin. Dumnezeule, ce nebunie era când venea cota de ulei și de zahăr! Se călcau oamenii în picioare...
Mă bucur că și-a amintit. Eu nu mai zic nimic.
...
Comemorăm treizeci și patru de ani de la revoluție...
Ce ar fi emblematic pentru aceste zile!? Două femeie au construit un spital din donațiile noastre. Deci ne putem uni pentru fapte bune...
Mai citesc că ieri un om dintr-un sat din județul Suceava a fost îngropat sub un mal de pământ în timp ce curăța o fântână. Salvatorii au săpat opt ore nesfârșite și l-au scos viu de sub pământ.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
E greu să îi schimbi pe Regretabili ,aproape imposibil. Lozincile lor au fost și vor fi același- toată lumea avea servici ,mergeam în concediu la mare, eram în siguranță pe stradă, elevii aveau uniforme și se făcea carte, nu ca acum, o anumită etnie era ținută sub control, etc. Și ce dacă stăteam la coadă, toată lumea avea frigiderul plin, nu ca acum domnule, nu vezi ce prețuri sunt?
Ce să le răspunzi unor asemenea oameni? Contraargumente ar fi destule, dar devin agresivi,se supără, există riscul să strici relațiile cu rudele, prietenii- am simțit-o pe pielea mea. Ce le-aș transmite totuși- în speranța palidă că Regretabilii citesc Republica- libertatea este un dar de la Dumnezeu! Nici o dictatura nu îl oferă! Cu toate riscurile ei libertatea este preferabila oricărei forme de totalitarism! Dar necesita ambiție ,inteligență, bun-simț , spirit civic și de inițiativă de astea avem nevoie!
Dacă nu, ne întoarcem în cușcă, în întuneric, primim rația, trăim sigur, triști și cu palmele înroșite de aplauze. Așa preferați?
Eu cred că generația Regretabililor va trece. Și tinerii din țara asta-cu toate tentațiile, iluziile și minciunile care li se oferă- vor alege libertatea. Iar copiii și nepoții mei vor trăi într-o societate democratica. Pentru asta, atunci în 1989, au murit mulți oameni- iar eu nu o să uit niciodată.
- E drept că ne chinuiau, dar ne dădeau să mâncăm.
Nu întâmplător au ajuns la destinație după câteva generații, cu un efectiv tânăr și nostalgie zero.
Comunismul a fost 11 iunie 1948, a fost eliminarea fizica a dusmanilor de clasa, canal, inchisori, executii...
Desi, sa nu uitam, unii au dus-o mai bine in vremurile alea (cei din armata, SRI, partid etc) si chiar daca nu o duceau asa de bine ca astazi, fiind superiori celorlalti si mai descurcareti le aducea o satisfactie pe care nu o mai regasesc in vremurile capitaliste.
Furstrarile neadaptarii creaza monstri.
Se escurca mai greu, mult mai greu. Nu mai pot fenta munca si la patron nu poti sa dai spaga ca lipsesti o saptamana. Se descurcau, mandri ca nu-i pedepseste nimeni.
Asta-i tot. Simplu.