Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Șoferul de la „ia-mă, nene” începe să-mi turuie că în comunism era mai bine. Când ia o pauză, îi pun o întrebare: „- Aveți copii!? Ei ce spun?…”

Bărbat într-o autogară

Foto: Profimedia Images

În oceanul de lehamite, lipsă de speranță și uitare aproape uităm că se comemorează treizeci și patru de ani de la începutul revoluției de la Timișoara. Mulți sunt nostalgici. Mulți regretă dictatura. 

Apropo de regret... Am mers zilele trecute cu ocazii la Fălticeni. Șoferul destul de în vârstă avea numai cuvinte de laudă la adresa dictaturii și numai cuvinte de rău la adresa democrației. L-am ascultat liniștită și tăcută cum vorbește de bunăstarea, siguranța, legile din comunism și sărăcia, lipsa de siguranță și de lege de acum. 

Când a terminat mi-am permis să întreb, căci știam că are copii cam de vârsta mea:

- Aveți copii!? Ei ce spun?

- Am. Le place mai mult acum. 

- Vă spun ceva, dar să nu vă supărați pe mine. E doar părerea mea și vă rog să o ascultați așa cum v-am ascultat și eu pe dumneavoastră. Pentru mine cea mai rea zi din democrație și libertate e de un infinit de ori mai bună decât cea mai bună zi din dictatură. Amintiți-vă cum se găsea mâncarea atunci! Amintiți-vă cum stăteai la coadă pentru o butelie! Amintiți-vă frica pentru un cuvânt exprimat liber!

- Îmi amintesc. Eram vânzător la magazin. Dumnezeule, ce nebunie era când venea cota de ulei și de zahăr! Se călcau oamenii în picioare...

Mă bucur că și-a amintit. Eu nu mai zic nimic. 

...

Comemorăm treizeci și patru de ani de la revoluție... 

Ce ar fi emblematic pentru aceste zile!? Două femeie au construit un spital din donațiile noastre. Deci ne putem uni pentru fapte bune...

Mai citesc că ieri un om dintr-un sat din județul Suceava a fost îngropat sub un mal de pământ în timp ce curăța o fântână. Salvatorii au săpat opt ore nesfârșite și l-au scos viu de sub pământ. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Pe mine nu ma deranjeaza nostalgia celor 60+ (cu toata consideratia pt. viata grea pe care o duc multi dintre ei); mai grava mi se pare pseudo nostalgia celor de 30- care bineinteles ca nu au trait acele vremuri. Dupa parerea mea aceasta nu e rezultatul influentelor din familie atat de mult cat vine din curentul anticapitalist cu influente woke existent la ora actuala. Uitati-va la oameni ale caror opinii au mare tractiune in randul acestor generatii (Y si Z) gen Silviu Faiar, Zlavog si altii si care nu sunt veniti din sfera AUR, SOS neo-legionari etc. si de-abia atunci trebuie sa ne speriem. Cu acesti oameni trebuie comunicat, pe limba si cu referintele lor, nu in mod academic pentru ca pana la urma viitorul este al lor si chiar nu are rost s-o ia de la capat cu "omul nou", "SSMD", etc.
    • Like 1
  • Nostalgicii comunismului s-au înmulțit considerabil în ultimii ani. Motive sunt multe, nu neapărat logice, dar fenomenul poate fi explicat în mii de cuvinte. Eu sper să fiu mai concis. Lăudătorii dictaturii au, în general peste 50 de ani, o educație medie spre slabă iar naivitatea-sau mai degrabă tendința de a lua de bune toate inepțiile propagate pe rețelele de socializare- îi caracterizează. Culmea este că nu toți au o situație financiara proastă, majoritatea o duc mai bine- incomparabil mai bine decât pe timpul comunismului, dar vor să uite și asta! Exista, din păcate, și tineri, mulți sub influența amintirilor deformate ale părinților, bunicilor, etc, care susțin același lucru. Sigur că explicația principala a reînvierii ciumei roșii o constituie calitatea mediocră a oamenilor politici care au condus România după '89. Corupția, incompetenta, hoția și minciuna au caracterizat clasa politică românească a ultimilor ani. Ceea ce nu vor să recunoască Nostalgicii- eu îi numesc Regretabilii comunismului- e faptul că acești conducători ai României de după ' 89 sunt de fapt desprinși din fostul PCR , în frunte cu Iliescu! PSD ul, sub diverse denumiri pe care le-a avut, a avut în componență comuniști transformați peste noapte în oameni de afaceri, patroni, investitori - care, mulți ani, au devalizat economia, au furat tot ce se putea fura. Iar majoritatea populației, ușor de manipulat- altă trăsătură indusă de comunism- i-a votat în mod repetat! Cine e vinovat atunci că suntem la coada Europei? Mă abțin...
    E greu să îi schimbi pe Regretabili ,aproape imposibil. Lozincile lor au fost și vor fi același- toată lumea avea servici ,mergeam în concediu la mare, eram în siguranță pe stradă, elevii aveau uniforme și se făcea carte, nu ca acum, o anumită etnie era ținută sub control, etc. Și ce dacă stăteam la coadă, toată lumea avea frigiderul plin, nu ca acum domnule, nu vezi ce prețuri sunt?
    Ce să le răspunzi unor asemenea oameni? Contraargumente ar fi destule, dar devin agresivi,se supără, există riscul să strici relațiile cu rudele, prietenii- am simțit-o pe pielea mea. Ce le-aș transmite totuși- în speranța palidă că Regretabilii citesc Republica- libertatea este un dar de la Dumnezeu! Nici o dictatura nu îl oferă! Cu toate riscurile ei libertatea este preferabila oricărei forme de totalitarism! Dar necesita ambiție ,inteligență, bun-simț , spirit civic și de inițiativă de astea avem nevoie!
    Dacă nu, ne întoarcem în cușcă, în întuneric, primim rația, trăim sigur, triști și cu palmele înroșite de aplauze. Așa preferați?
    Eu cred că generația Regretabililor va trece. Și tinerii din țara asta-cu toate tentațiile, iluziile și minciunile care li se oferă- vor alege libertatea. Iar copiii și nepoții mei vor trăi într-o societate democratica. Pentru asta, atunci în 1989, au murit mulți oameni- iar eu nu o să uit niciodată.
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Există o scenă în Vechiul Testament, în care poporul ales, proaspăt scos din robie și condus de Moise prin deșert, își deplânge soarta:
    - E drept că ne chinuiau, dar ne dădeau să mâncăm.
    Nu întâmplător au ajuns la destinație după câteva generații, cu un efectiv tânăr și nostalgie zero.
    • Like 2
  • Ovidiu check icon
    Nu știu dacă dna Luminița Aldea chiar a circulat cu "IA-MĂ, NENE" spre Fălticeni. Așa o fi, dar când stai pe marginea drumului, mișcând o mână de sus în jos, așteptând binevoitorul care să oprească și să te îmbarce pentru destinația dorită, contra câtorva parale, acolo, zici mersi, și nu mai bombăni cum că șoferul deborda de nostalgii comuniste. Dacă ar fi ținut un spici despre "perioada de glorie interbelică a României" sau ar fi "turuit" o recenzie despre una din cărțile domniei sale, probabil că doamna în cauză ar fi privit dintr-o altă perspectivă "turuiala". Dar așa, asta e, când stai la ocazie sau mergi cu taxiul, nu te aștepți la conversații academice, pe gustul tău, cu șoferul. Nu vine să te ia Liiceanu cu Siegfried, Marcello sau Josefine, ultima lui fiind electrică. Mai dai și de nostalgici pe drumurile spre Fălticeni... De-ar fi numai acolo!
    • Like 4
  • Cam asta a fost comunismul: https://roxanasec.wordpress.com/2023/12/17/comunismul/
    • Like 0
    • @ rechiriac
      Poate partea bucolica.
      Comunismul a fost 11 iunie 1948, a fost eliminarea fizica a dusmanilor de clasa, canal, inchisori, executii...
      • Like 0
  • Am si eu nostalgici in jur. Ii intreb daca isi aduc aminte de coada de la paine, ulei, de la hartie igienica, portocale pe care le vedeam de 2 ori pe an, cum lucrau sambata si duminica si in casa aveam frig si masura mama temperatura si cand vedea 16gr zicea ca e bine.
    • Like 7
    • @ Claudia Olteanu
      Numai un spălat pe creier nu și-ar aduce aminte de vremurile alea. Iarna dormeam cu două pulovere pe mine și cu căciula în cap. La serviciu lucram într-un atelier de proiectare, cu paltonul pe mine. Instalația electrică nu ținea mai mult de o cărămidă de aia mare, de BCA în care era îngropată o spirală de nichelină, care nu reușea să ridice temperatura la mai mult de 8-9 gr. C. Aveam o problemă să scriu la tastatură cu mănușile cu un singur deget!!! Dar de cozile la benzină, își mai aduce cineva aminte? De circulat în weekend cu numere de înmatriculare pare/impare? De opritul curentului electric de cu seară, până a doua zi dimineața? De programul TV de o oră sau două ore, cu un singur post? Ce ne mai chinuiam să recepționăm bulgarii, să nu ne tâmpim de tot (Studio X)? De presa plonc-plonc din care nu puteai să citești nimic fără legătură cu Ceaușescu și PCR? Dar clar, în top, era statul la cozi. Ore întregi la fiecare coadă, doar-doar vine mașina cu ceva. De multe ori nu venea nicio mașină. Țin minte că o dată a venit mașina la alimentara Beldiman și eu cu mama nu eram la coadă. M-am băgat să ajut la descărcarea mărfii și așa am primit bonus câteva pachete de zahăr. Era să fiu linșat de ăia din spatele cozii...
      • Like 1
    • @ Andrei Tarlea
      fusei mai tanara si mai saraca decat tine, in vremurile alea. Nu avui masina si nici serviciu (inca) asa ca toate astea ce le spui nu le-am trait si am si uitat de ele. Poate la fel e si mintea multor nostalgici: selectiva. Si in negare.
      Desi, sa nu uitam, unii au dus-o mai bine in vremurile alea (cei din armata, SRI, partid etc) si chiar daca nu o duceau asa de bine ca astazi, fiind superiori celorlalti si mai descurcareti le aducea o satisfactie pe care nu o mai regasesc in vremurile capitaliste.
      Furstrarile neadaptarii creaza monstri.
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Frustrarea vine din imposibilitatea de a mai fura, orice si oricat, din fabrici , magazine etc. Ma refer la oamenii care lucrau acolo si acolo si acolo.
      Se escurca mai greu, mult mai greu. Nu mai pot fenta munca si la patron nu poti sa dai spaga ca lipsesti o saptamana. Se descurcau, mandri ca nu-i pedepseste nimeni.
      Asta-i tot. Simplu.
      • Like 0
    • @ Claudia Olteanu
      Evocarea legată de mașini/benzină am făcut-o din amintirile pe care le am despre prietenii mei ai căror părinți aveau câte o Dacia 1300 amărâtă. Nici eu nu am avut mașină până după '90. Că vorbirăți de bogați, eu îi consideram bogați pe cei care aveau video player (care costa la bișnițari cam cât o mașină). Și ne adunam toată gașca la unul de ăsta și vedeam filme cu traducerea Irinei Nistor peste coloana sonoră originală. Era distracția maximă!
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult