Sari la continut
Republica
Prevenție

Sportul mi se părea o corvoadă. Dar am găsit o formă de mișcare care mi-a salvat inima

Cursuri de step

Foto: Getty Images

Cu câțiva ani în urmă am avut niște crize de tahicardie. Nu știam prea bine ce înseamnă asta, mă credeam prea tânără pentru probleme cardiace, așa că încă nu explorasem absolut deloc subiectul.

După un episod în care, la volan fiind, am început să-mi simt inima diferit, apoi o senzația de amorțeală în brațul stâng și evident panică, m-am dus la camera de gardă… dacă e un infarct? îmi zicea raționalul, apoi intervenea gândirea magică să mă liniștească „nu fac eu infarct, n-are cum să mi se întâmple mie asta”.

Ajunsă pe picioarele mele la camera de gardă, nu păream deloc o urgență (nici nu eram, de altfel), așa că am avut de așteptat mai mult de o oră până m-a preluat un medic. În timpul acela, în care am așteptat să-mi vină rândul, îmi dispăruseră toate simptomele, mă simțeam perfect, inima bătea ceas… mă gândeam să plec, mi se părea tare aiurea să ajung în cabinetul medicului și să nu mai am absolut nimic, mai ales că în jurul meu vedeam urgențe adevărate. La fel de aiurea mi se părea însă și să fug de acolo, după ce mă înregistrasem și spusesem pe scurt motivul prezentării. În plus raționalul îmi zicea: și dacă e totuși un infarct sau te apucă iar, după ce pleci de aici? Am rămas, m-a preluat un medic, i-am spus povestea, mi-a făcut investigații… nu aveam nimic (mda, știam eu că va fi penibil și am mai ocupat și un loc la urgențe, îmi tot ziceam în gând). Medicul mi-a zis însă că îmi recomandă să consult rapid un cardiolog, astfel de simptome nu trebuie ignorate.

În mod normal mi-aș fi văzut de viață, fără să mai investighez nimic (greșit, să nu faceți așa), dar crizele au revenit destul de repede, așa că iată-mă în cabinetul cardiologului, care m-a supus și unui interogatoriu, nu doar unor investigații amănunțite. Concluzia: inima e sănătoasă. ÎNCĂ. Crizele vin de la somn prea puțin, stres, anxietate și sedentarism. 

- Ce putem face, întreb eu? 

 Cardiologul, o doamnă extrem de drăguță, îmi răspunde cu o întrebare: 

- Trecem pe pastile, pentru tot restul vieții, sau schimbăm ceva? 

Îmi plăcea pluralul ăla cu “schimbăm”, părea că nu ține doar de mine, doar că doamna doctor s-a corectat imediat „Sau schimbați ceva, de fapt”. 

- Hmm, să dorm mai mult, să nu mă mai stresez, nu? 

- Păi da, zice doamna. Dar mai important de atât e să faceți un pic de sport. 

- O nu, mai bine încerc să dorm mai mult, asta poate că mi-ar ieși, m-am gândit eu, dar sport NU. Mie nu-mi place să fac sport, eu urăsc să fac sport.

Uite cum facem, zice doamna doctor, vă dau pastile, o lună, timp în care începeți tranziția la un nou stil de viață. E păcat, sunteți încă tânără (exact așa credeam și eu), nefumătoare, sunt sigură că un pic de mișcare n-o să vă omoare. Dacă schimbați un pic stilul de viață, ne mai vedem peste 10 ani. Bine, fie, am luat rețeta și-am promis că o să încep să fac mișcare. Dacă am promis, am promis și în plus să devin cardiacă de la vârsta asta, cu pastile în geantă, tot timpul? Așa că am găsit o sală la care am început să merg cu o prietenă… nu-mi plăcea deloc, dar deloc. Mi se părea o mare corvoadă. Inimii însă îi plăcea, căci crizele au încetat, deși stresul a rămas tot acolo, nu prea știu eu să trăiesc fără stres (îl caut cu lumânarea, cum zicea bunica), iar cu somnul eram într-o relație complicată și așa am rămas. Dac-ar fi posibil, aș prefera să nu dorm niciodată.

Am continuat să merg la acea sală vreo 9 luni, sperând că o să înceapă să-mi placă. Dar se întâmpla exact pe dos, mă angoasau diminețile în care trebuia să-mi iau echipamentul, așa că nu m-am mai dus. Mi-am cumpărat bicicletă și încercam să merg cât de des puteam cu bicicleta, dar cât de des puteam era de fapt destul de rar. Mă întorsesem de unde am plecat: somn puțin, stres și sedentarism. Așa că da, s-a întâmplat un nou episod de tahicardie care m-a adus cu picioarele pe pământ. Trebuia să fac mișcare oricât de mult aș urî asta.

Colega mea, Mihaela descoperise de curând de o clasă de step dance la sala de vizavi de biroul nostru. M-a convins cumva să merg „măcar o dată, să vezi cum e”. M-am dus și nu a fost deloc ușor, căci dincolo de febra musculară cu care te alegi la început (sau cu care m-am ales eu care veneam după o perioadă de sedentarism dus la perfecțiune), trebuie să faci față provocării de a învăța din mers coregrafia, care se schimbă la fiecare oră. Ajungi într-un grup de oameni, care fac asta de mai multă vreme și îți trebuie multă perseverență și toleranță la frustrare (nu știi pașii, nu-ți ies în timp ce celorlalți par să le iasă perfect). La capitolele astea stau bine, așa că iată-mă dependentă de step dance, pe mine, cea care dac-ar fi putut, ar fi parcat mașina pe palier.

E unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut pentru mine, pentru sănătatea mea, pentru inima mea, dar și pentru psihicul meu. Căci acolo, la sport mă pot rupe de toate, gândurile și stresul nu au loc, mintea mea se concentrează 100% pe mișcare și coregrafie.

Mi-aș dori ca acest sport să fie promovat mai mult, căci dacă a scos sedentarismul din mine îl poate scoate din oricine. Și da, inima mea e bine.

Proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA – partener principal de obiceiuri sănătoase.

Un demers educativ, menit să stimuleze mintea și corpul pacientului modern.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nume check icon
    Va felicit. Din păcate am fost fraier și am mușcat la recomandările cardiologului și m-am ales cu un tratament medicamentos pe viață. După ce inițial am fost înfundat cu medicamente puternice și am avut o hipotensiune de era sa cad din picioare, treptat am reușit sa reduc tratamentul la mai putin de jumatate din substanțele active inițiale. De aceea mișcare de orice fel și alimentație corecta, cât mai putine abuzuri alimentare și bahice, moderație în generală, va ajuta mult mai mult decât credeți în toată starea generală de bine și de sănătate. Toată lumea este speriata de vaccinuri mai ales de cele cu ARe mesager, dar chimicalele din pastile luate ani de zile de bolnavi cronici ce sunt?
    • Like 3
  • O idee ce poate fi „livrată” Ministerului Educației: parte dintre orele din Planul de învățământ să fie ore de dans. În felul acesta, elevii ar fi atrași de aceste ore, iar „produsul activității” ar fi unul util pe întregul parcurs al vieții viitorului cetățean. Cine se va ocupa de predare? Absolvenții unor cursuri de dans care ar putea fi organizate prin Centrele de formare și dezvoltare profesională a personalului didactic. Au fost o mulțime de cursuri de formare care nu au lăsat „urme” în sistemul de predare! Aceste cursuri chiar ar fi cu efect pe o perioadă fără limite!
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult