Foto: Getty Images
Nu știu cui să mulțumesc. Cam toată lumea din jurul nostru, al copiilor și elevilor din România, lucrează ca să ne fie nouă bine. Politicienii ne vor binele. Experții de la televizor ne vor și ei binele. Bineînțelec că și autoritățile, de la minister la primăria locală, ne vor binele. Toată lumea ne vrea binele, ne poartă de grijă, se gândește la noi zi și noapte.
Cumva, preocuparea asta nu pare să dea rezultate. Am aflat că în județul Iași, la prima testare standardizată realizată de Inspectoratul Școlar, mai puțin de 30% dintre elevi au reușit să ia nota 5 la matematică. La școlile rurale din județ, doar 10% din elevi au reușit să treacă testul.
Sunt elevă în clasa a XII-a la un liceu din Negrești, un oraș mic din județul Vaslui. În același timp, sunt și membru în Consiliul Consultativ al Copiilor, organism care reprezintă vocea celor peste 23.000 de copii și elevi beneficiari ai programelor umanitare și educaționale ale Fundației World Vision România.
După părerea mea, cel mai important lucru care nu s-a spus până acum în toate dezbaterile despre ce facem cu școala în timpul acestei pandemii este că pe noi, copiii, nu ne-a întrebat nimeni ce ne dorim.
Nu numai că nu am fost ascultați. Nici măcar nu ni s-a cerut părerea. Orașul meu, Negrești, este unul din cele mai sărace din România, și știm cu toții că elevii din orașe mici și de la sate sunt cel mai puțin ascultați dintre toți. Nici copiii de la liceele de tradiție, din orașele mari, nu au un cuvânt de spus, chiar dacă este vorba de lucruri care ne privesc direct: școală, teze, examene.
Noi, elevii, am fost profund dezamăgiți că nu ni s-a cerut părerea cu privire la școala online. Din cei care au propus vacanța de o lună de zile, nimeni nu s-a gândit la consecințele pe care aceasta le-ar avea asupra noastră.
Sunt elevă în clasa a XII-a, iar vacanța de două săptămâni a însemnat pentru noi materie pierdută. Iar materia pierdută înseamnă examene pierdute. Nimeni nu știe cum va fi recuperată materia sau dacă va mai fi vreodată.
Știm acum, cu cifre clare, că peste jumătate dintre copiii din România, respectiv 54%, nu au fost consultați nici măcar o dată cu privire la deciziile luate în timpul pandemiei cu privire la educație. Aceste informații provin din studiul „Realitatea din România cu privire la implicarea copiilor în luarea deciziilor”, realizat de Fundația World Vision România în luna noiembrie 2021.
Adulții iau decizii în numele nostru. Poate că este legal, poate că așa este pragmatic. Dar nu este normal.
Nu este normal să se decidă cum să mergem la școală, sau nu, fără să fim consultați. Nu adulții, ci noi vom da examenele care ne vor decide viitorul, după ce am făcut școală, sau nu. După ce am dat trei teze, sau patru, sau două. După ce am asistat la lecții online sau nu, cum ne-a fost norocul fiecăruia.
Toate aceste decizii ne afectează viața. Ar fi normal măcar să fim întrebați ce ne dorim.
Mai trebuie să ne mirăm că studiul arată că aproape un copil din trei, mai precis 27%, „sunt sau au devenit indiferenți cu privire la participarea la luarea deciziilor”? Acești copii, foarte mulți la număr, „nu au avut de-a lungul anilor contexte în care să fie încurajaţi să-și exprime ideile, iar încrederea în propriile opinii și decizii nu a fost construită în școală și nici promovată de autoritățile locale”.
Și, pentru că a venit vorba de autoritățile locale, să mai spunem că doar 2% dintre copii au răspuns, în cadrul studiului, că au fost consultați în ultimul an de către primărie sau consiliul local.
Este extrem de important ca vocea noastră să fie auzită. Când suntem implicați, ne sunt respectate niște drepturi: dreptul de a fi ascultat, dreptul la libera exprimare. Totodată, prin participare și prin consultare ne dezvoltăm niște abilități necesare unor cetățeni activi. Un copil care își exercită dreptul la participare este un viitor adult implicat, dar și foarte informat, ceea ce reprezintă baza unei societăți ideale, democratice. Cel mai important din toate acestea, consultarea noastră, a copiilor, vine și în sprijinul adulților. Copiii și tinerii sunt cele mai bune autorități în problemele ce se referă la viața lor. Doar noi putem comunica cel mai bine ce funcționează pentru noi și ce nu, sau ce provocări întâlnim. Doar prin consultarea noastră, a copiilor, deciziile luate de adulți vor răspunde cât mai clar și mai prompt nevoilor reale cu care ne confruntăm.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. Sunt multi parinti din Romania care nici macar ei nu isi intreb proprii copii ce vor. Nu de alta dar suntem tara din UE cu cei mai multi copii "crescuti" pe la rude pentru ca parintii sunt plecati la munca. Nu cred ca acei copii isi doresc sa stea departe de parinti. Asa ca nu te mira ca autoritatile nu dau 2 bani pe voi.
3. Daca e sa intrebi lumea ce ar alege intre locuri de parcare si un teren de joaca (fotbal, handbal, baschet, etc), ghici ce ar raspunde adultii. Asa ca din nou, nu te mira ca autoritatile nu dau 2 bani pe voi.
4. Si sa inchei cu o gluma buna: cati oameni crezi ca se gandesc la educatie cand merg la vot (evident, in cazul fericit in care merg la vot).