Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Suntem captivi sau complici?

Spitalul Floreasca

Foto: Inquam Photos

Oamenii care reușesc să se facă auziți din România încep să transmită din nou, pe diferite voci, răul pe care îl simt în jurul lor. Dezastrul din spitale, defrișările sălbatice, birocrațiile absurde, o educație prăbușită, universități în genunchi la discreția unor stăpâni eternizați în posturi, localități supuse de primari complici cu celelalte autorități corupte, orașe sufocate de dejecții sau de poluare și, peste toate, o clasă politică neputincioasă, tot mai îndepărtată de nevoile oamenilor și tot mai preocupată de propriile aranjamente.

E o stare de rău care se propagă insidios între oameni, precum fumul înecăcios din București, pe care nimeni nu-l vede, dar toată lumea îl simte, precum jegul gros din spitalele în care un post se vinde cu mii de euro, precum ambianța dintr-o universitate care s-a predat tăcută celui care a batjocorit ca nimeni altul legea și statul de drept în România.

Am ascultat și am citit în aceste zile sute de lamentări: nimeni nu poate nimic, toată lumea deplânge situația în care ne aflăm. Și îmi vine greu să cred că aceste nesfârșite plânsete, pe care le tot auzim de ani de zile, vin doar de la victimele sistemului corupt. Cine sunt cei care formează sistemul corupt? Extratereștri, mutanți, barbari de pe alte meleaguri? Cine sunt asistentele sau medicii care plătesc pentru posturi și apoi își recuperează investiția din șpaga primită de la pacienți și rude? Dar cine sunt pacienții și rudele? Tot extraterești? Cine sunt profesorii și educatoarele care primesc atenții și flori și cadouri de 8 martie? Dar cine sunt părinții care adună bani și fac aceste cadouri? 

Niște mutanți cumva? Cine sunt toți funcționarii acri și absurzi ai statului din administrațiile locale și centrale, din toate birourile instituțiilor publice? Dar cine sunt clienții lor? Cine sunt polițiștii corupți, mână în mână cu afaceriștii sau cu hoții și interlopii? Dar cine sunt cetățenii care fac parte din consilii locale și din consilii de administrație? Cine sunt silvicultorii și forestierii care distrug pădurile românești? Dar cine sunt șoferii de pe camioane, oamenii cu drujba și cu sculele care fac posibile distrugerea și traficarea pădurilor noastre? Cine sunt rectorii, decanii și membrii senatelor și consiliilor profesorale din universități? Dar cine sunt profesorii, conferențiarii, lectorii, asistenții și studenții care îi aleg, care îi validează, care îi acceptă fără crâcnire? 

Toți aceștia, fără excepție, sunt cumva niște străini diabolici care vor să ne distrugă scumpa noastră țărișoară? Nu ne-am aflat oare, fiecare dintre noi, cel puțin o dată în cel puțin una dintre ipostazele acestea? Am fost noi dintotdeauna și pe veci lipsiți de orice capacitate de a reacționa, de a rezista sau de a protesta? Cum am putut să ajungem aici? Cum poate să ajungă o localitate de câteva mii de bărbați și de femei în putere să se simtă înfricoșată de un primar corupt? Cum ajunge o universitate prestigioasă – cu profesori renumiți, tineri cercetători curajoși și competenți în domeniile lor – să nu crâcnească în fața unui om care i-a făcut mai mult rău ca oricine în istorie? Cum ajunge o țară întreagă să suporte tirania unei clici de corupți și analfabeți, știind bine că ea are toate resursele să o răstoarne, dar nu o face, ci preferă să o suporte zi de zi, an de an, și să se revolte fie pe facebook, fie cel mult în bucătărie, cu soțul sau cu soția?

Ne-am spus în toți acești ani că PSD este corupt, ne-am amăgit crezând că dacă intră Dragnea la închisoare și pleacă Dăncilă de la Palatul Victoria o să se însănătoșească societatea. Dar nu, dimpotrivă. Abia după ce s-au retras ei din avanscenă avem posibilitatea să vedem toată complexitatea mașinăriei create de aparatul de partid al PSD. O mașinărie însă care, la rândul ei, nu este nici căzută din cer și nici vreo mare invenție originală. Ceea ce a reușit însă PSD să facă, iar asta chiar din 1990, a fost să capteze fluxurile economiei informale sau paralele și să le transforme într-un veritabil flux oficial de putere. Din formă de opoziție la un regim opresiv, economia subterană a devenit formă de putere, din moment ce valorile, comportamentele și capitalul financiar ori simbolic al acestei zone gri au fost preluate oficial – împreună cu toată „resursa umană”, ca să zicem așa – în formă de dominație politică și legală în societate. 

Cu alte cuvinte, PSD nu a făcut decât să politizeze și să oficializeze ceea ce oamenii făceau deja în mod informal sau erau predispuși să facă, dar pe scară largă: o atenție, o pilă, o vorbă bună etc. PSD a făcut din această economie subterană a bunurilor simbolice instrumentul său de dominație cel mai valoros. Și, mai ales, a reușit să-i atragă de partea sa pe toți aceia care, foarte numeroși și foarte constanți în comportamentul lor, întrețin acest mecanism național al corupției morale și economice. Rețeaua națională PSD nu stă doar pe membrii de partid sau pe cei câțiva zbiri locali care terorizează populații locale. Nu, ea este formată din cei mulți care formează plasa deasă care îi împiedică și pe cei de la București, dar și pe cei din teritoriu, până în ultimul sat din Oltenia, Ardeal sau Moldova, să se prăbușească. Iar asta în ciuda faptului că toată lumea știe că ei fură, că ei taie pădurile, că ei și-au făcut vilă din banii noștri. Dar nu, nu-i lăsăm să cadă, pentru că sunt dintre noi, de-ai noștri, pentru că noi i-am făcut să fie ceea ce sunt și, la rândul nostru, dacă am avea ocazia, la fel am proceda și noi.

Și cu asta revenim la ce am spus mai sus: lamentările sunt însuși felul în care perpetuăm acest sistem corupt, ele nu îl mișcă nici măcar cu un deget. Dimpotrivă, îl întăresc, pentru că prin ele oamenii își arată slăbiciunea și frica de a acționa. Cu rare excepții (și acelea discutabile din punctul de vedere al corectitudinii procedurale), marii corupți nu au căzut pentru că s-au revoltat supușii împotriva lor. Au căzut pentru că trebuiau să facă loc altora.

Închei cu un exemplu: am citit cu multă plăcere scrisoarea publică foarte curajoasă a unui profesor de la Iași, adresată lui Tudorel Toader. Această scrisoare, excelent redactată retoric, este însă maximum de curaj pe care profesorii ieșeni l-au putut demonstra în acest moment. Peste o lună însă, scrisoarea va fi o amintire, iar puterea lui TT o realitate reconfirmată. Inclusiv prin această frumoasă scrisoare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Complici si captivi, in aceasta ordine. Captivitatea este consecinta complicitatii, feedbackul de realitate al vietii de fiecare zi alimentat de lasitate si beneficiu strict personal. Majoritatea este complice iar exceptia confirma regula. Oamenii de exceptie fac diferenta si impiedica declansarea haosului generalizat atat cat inca pot si atata timp cat majoritatea mai da semne de viata. Dumnezeu sa-i aiba in paza. Majoritatea este complice cu sau fara buna stiinta. Multa lume bate moneda pe vot, gresit. Votul polarizeaza interesele unei majoritati manipulate. Omul il voteaza pe cel care minte frumos, care se potriveste mentalitatii lui despre lume si viata sau care da ceva, ulei, zahar, repartitie ANL, un post caldut si bine platit. Problema apare atunci cand omul vede ca este mintit si totusi continua sa alimenteze aberatiile sociale in virtutea manipularii asa ca ajunge sa gandeasca ori sa voteze contra propriului interes(cineva prin Kansas a facut studii pe tema asta). Sa nu uitam credinta germanilor(in minciunile propagandei) intr-o iminenta victorie asta pana la prabusirea finala.
    Cum a fost posibil ca poporul german(exemplu de ordine, disciplina si geniu) sa se lase antrenat de Hitler la propria distrugere......
    Sau, cum a fost posibil sa apara comunismul in Rusia.......
    Cei interesati pot gasi informatii pe You Tube. Doua fete ale raului si cauze similare. Pentru noi cei deja trecuti prin bucuria comunista lucrurile sant cat se poate de clare, istoria tinde sa se repete la fel ca mai peste tot. Entropia, dezechilibrul sant stari normale ale existentei. Pentru fiecare clipa de vata si echilibru se dau lupte grele in organismul uman, la fel in societate. Cand lupta slabeste apare boala reintoarcerea la starea primara.
    • Like 0
  • Un popor ce voteaza in proportie de 84% de 30 de ani, pasiv si activ, psd- urmasii celui mai criminal sistem politic din istorie, merita doar disparitia.
    • Like 1
  • Foarte temeinic scris articolul, dar probabil autorul fiind elegant s-a ferit sa puna punctul pe I. Romanii nu pacatuiesc prin lasitate sau complicitate. Romanii iubesc acest sistem si-l alimenteaza cu noi cretini scoliti de Tudorei , crescind cu modele de genul Tudorel Toader.
    Sansa noastra ca natie, sunt romanii plecati la munca in strainatate sau chiar emigrati definitiv. Oamenii astia o sa primeneasca Romania atit timp cat o sa existe un cordon ombilical intre Romania si ei. De acolo va veni schimbarea , prin oameni si actiunile lor. In rest politicienii ca niste creaturi mimetice o sa se plieze dupa profilul alegatorilor.
    • Like 0
  • Bun articol, este o oglinda a gandurilor mele. Noi toti am contribuit si contribuim la perpetuarea sistemului. Sa luam atitudine, sa rezistam ispitei de a da spaga, macar acolo unde situatia nu e atat de grava incat sa o necesite neaparat..... sa incepem de undeva.
    • Like 2
  • Spuneți-mi, vă rog, că nu e adevărat! Tudorel Toader rector al Universității ieșene? Nu am crezut că vreodată va mai reuși să scoată capul în lume fără mască și pantaloni de tablă! Păi în condițiile acestea și Ceaușescu, dacă scăpa, era reales, chiar și mumificat. Aveți dreptate domnule Mihali. Cum am putut ajunge aici? Să nu spună cineva că dl. Toader a fost ales deoarece este bun specialist. Dar răul pe care ni l-a făcut tuturor chiar nu are nici o importanță pentru domnii care l-au votat? Cum au putut să ridice mâna să-l voteze? Ce valori le predau studenților asemenea profesori? Aveți dreptate! Cu puține excepții toți suntem complici. Am fost și suntem
    • Like 3
  • dan check icon
    Nu suntem captivi este ceva mult mai rau ,e inca de pe vremea comunismlui ,ne-am obisnuit cu raul si ne descurcam cum putem , ca atunci.
    E mai simplu sa dai spaga ca sa rezolvi problema ,de orice fel ,decat sa faci plangeri si sa nu se rezolve nimic.
    Lumea se misca mai repede nu mai ai timp sa astepti sa iti raspunda institutiile in 30 de zile la plangerile tale ,actionezi fara sa iti pese ,vor spaga le dam spaga si dupa aia ne intoarcem la treburile noastre, e odios dar asta e adevarul.
    Traim intr-o anormalitate care pe zi ce trece devine normala.
    Partea proasta e ca nu mai e nimic de facut chiar daca schimbam clasa politica ,raul e deja facut functionarii sunt acolo ,medicii la fel ,bugetarii la fel daca incerci sa schimbi sistemul se transforma in animale si te rejecteaza.
    Cum de un primar are mana forte un oras intreg ,simplu, FRICA de schimbare.,''daca vine unul si ne da afara sau ne taie spagile, ajutoarele ,pensiile ....noi din ce mai traim'',
    Mentalitatea se schimba cel mai greu sau chiar, deloc depinde de multi factori.
    • Like 4
    • @ dan
      Va veni cît de curînd vremea în care nici șpaga nu va mai rezolva mare lucru, în sensul că nu va mai genera aceeași deschidere sau rapiditate în rezolvare problemelor. De ce? Pentru că șpaga nu va mai fi considerată un favor de cei care o primesc, ci ceva normal, care li se cuvine. Ca atare nu se vor mai considera obligați să-i trateze preferențial pe cei care le dau șpagă. Deja se întîmplă asta în sistemul de sănătate. Sunt medici, profesori care nu te mai tratează special sau preferențial fiindcă le-ai dat șpagă. Fiindcă primesc șpagă pe bandă rulantă de la majoritatea pacienților. Atunci vreau să văd ce or să facă românii, cînd vor da șpaga dar vor fi tratați tot ca și cum n-ar fi dat.
      • Like 3
  • antonia check icon
    Parerea mea e ca asta e natura umana in manifestare necenzurata. Doar un nivel ridicat de civilizatie si constiinta dat de educatie poate crea o miscare suficient de puternica sa contracareze fenomenul coruptiei complice.
    E greu sa rezisti interesului imediat- un castig rapid din rezolvarea prin spaga a unei situatii, comparativ cu cel pe termen mai lung: construirea unei lumi in care tu si apoi copilul tau sa traiti fericiti, linistiti, impacati, demni.
    Cei mai multi nici nu-si dau seama cat rau le fac propriilor lor copii si lor insisi prin complicitatea la o lume hidoasa, corupta, profund incorecta.
    Cat despre captivi ... astia se apuca de scris pe net .
    • Like 1
  • check icon
    Yup! Corectă analiza, la milimetru!
    • Like 0
  • Gabriei check icon
    De regula când politicienii din PSD sunt acuzați de corupție, punctează arătând cu degetul cazurile de politicieni din alte partide care sunt la fel de corupți. Și slava Domnului, din păcate sunt destui.
    Dacă vrem intra-adevăr sa scăpăm de corupție in țara asta, in primul rând trebuie depolitizata lupta anticorupție. Justiția trebuie sa iasă din paradigma de instrument politic, adică sa nu mai fie un fel de Măciuca in mâna celor care se afla la putere indiferent de partid.
    Dar probabil asta nu se va întâmpla niciodată in România și aici poate este singura vina a cetățenilor care înghit pe nesat știrile emise de PR-ul procuraturilor care mimează lupta cu coruptia. In rest oamenii nu trebuie blamați! Ei fac ce sunt determinați sa facă pentru a supraviețui intr-o astfel de țara corupta, unde statul este capturat de cumetrii politico-economice care și-au atribuit numele de partide....
    • Like 2
  • Nici una nici alta, din păcate s-a generalizat ideea că suntem o nație de leneși, trădători, mișei, hoți, lași ...
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult