Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Avertisment pentru șefii care cer prea mult de la angajații lor: efectul suprasolicitării este delăsarea

Angajată stresată

Foto: Andriy Popov/ Panthermedia/ Profimedia

Într-un an atât de complex, dificil şi greu de gestionat pe toate planurile, trebuie să ne amintim ce înseamnă viaţa personală şi ce înseamnă viaţa profesională, dacă există o pondere ideală între cele două şi cum pot funcţiona împreună la potenţial maxim.

Existența unui echilibru între aceste două, vieţi” nu reprezintă automat împărțirea timpului și a energiei în mod egal între ele. În funcție de perioadele din viața noastră, alegem să alocăm mai multe resurse spre zona mai importantă pentru noi în acest moment. De exemplu, dacă ştim că soţia noastră urmează să nască, trebuie să avem un focus mult mai mare pe viaţa personală pentru a pregăti momentul mult aşteptat din toate punctele de vedere (de exemplu susţinerea partenerei şi de a fi fizic lângă ea ori de câte ori este nevoie).

Ce înseamnă acest echilibru între viața personală și viața profesională?

Nu putem afirma că există o definiţie clară şi universal valabilă pentru toată lumea. Fiecare persoană are o serie de priorităţi care depind de nenumăraţi factori precum vârsta, mediu social în care trăiţi zi de zi, loc de muncă (dacă există sau nu) şi aşa mai departe. Ideal ar fi ca de fiecare dată să nu uităm de noi ca oameni, de activităţile care ne fac nouă plăcere, activităţi care ne relaxează şi ne încarcă pentru o nouă săptămână la job. Dacă aveţi între 20 şi 30 de ani, intervalul unde mă încadrez şi eu, este posibil să vă fi stabilit angajamente puternice pentru construirea unei cariere solide, lăsând în plan secund viaţa personală (cea de familie).

Eu, de exemplu, am ales să îmi concentrez timpul şi resursele în 3 mari direcţii: 50% locul de muncă actual şi dezvoltarea mea profesională; 20% familiei (problemelor apărute în familie şi unde pot ajuta/interveni; dezvoltarea unei relaţii romantice pentru o viitoare familie) şi 30% activităţilor de relaxare (timp liber). Probabil vă întrebaţi de ce atât de mult pe timpul liber şi nu pe partea de familie iar răspunsul este unul destul de simplu din punctul meu de vedere: e important ca în aceşti ani să ne axăm pe dezvoltarea noastră, din toate punctele de vedere şi, de asemenea, un aspect neglijat de mulţi tineri se referă la formarea de rutine productive şi sănătoase pe termen lung. E ca şi cum învăţăm să ne spălăm pe dinţi corect încă de la o vârstă fragedă. Dacă reuşim să avem o serie de activităţi clar definite, cum ar fi dacă eu merg la alergat în weekend timp de 1 oră, o să elimin mult din stresul acumulat în cursul săptămânii. Sau dacă în fiecare sâmbătă seară, gătesc alături de persoana dragă o cină romantică, urmată de un film bun. Făcând lucruri de genul acesta, ele devin obiceiuri şi ce e mai important, ne ajută în prezent şi în viitor să ne deconectăm de la restul problemelor, eliminând senzaţia că doar muncim şi nu mai trăim ca oameni.

De ce e necesar acest echilibru?

În primul rând pentru că suntem oameni, lucru pe care mulţi dintre noi îl uităm când suntem la birou şi ni se impune să fim profesionişti şi să nu ne implicăm la nivel personal. Inevitabil, atunci îngropăm puţin câte puţin părţile noastre umane şi ne formăm un soi de gândire analitică orientată doar pe rezultat şi nu pe relaţiile umane.

„Am toate competenţele necesare să performez pe post, am avut rezultate în trecut însă nu mai reuşesc să mă concentrez şi să gândesc lucid. Simt că sunt constrâns, pe fugă permanent şi nu ştiu cum să îmi mai împart timpul”.

Acestea au fost cuvintele unei persoane apropiate mie anul trecut când piaţa muncii, alături de celelalte domenii, au fost lovite de tsunami-ul numit pandemie. În contextul actual, în care există presiunea permanentă de a lucra mai mult şi mai bine, apare din ce în ce mai des acest sentiment de lipsă a timpului, mai exact ni se pare că nu avem timp suficient pentru noi. Dorinţa de a deţine controlul asupra factorilor care ne afectează viaţa este în natura umană iar acest lucru este perfect normal. Problema expusă mai sus de fapt avea mai multe cauze printre care: relaţie deficitară cu partenera, scăderea salarială de la locul de muncă, lipsa unui program de somn şi mai ales lipsa unor activităţi cu scop de relaxare. 

Chiar şi eu la un moment dat aveam senzaţia că oricât aş dormi şi oricât încerc să mă detaşez de locul de muncă, nu reuşesc. Am încercat să aflu cauzele iar acest lucru nu a fost uşor. Am început să fac sport, de 3 ori pe săptămână, timp de 1 oră (timp în care înainte stăteam şi mâncăm fastfood sau îmi sunam prietenii să mă plâng), mi-am făcut un plan de alimentaţie cât se poate de sănătos (nu dietă, ca să fiu clar, ci am încercat să preiau controlul psihic asupra tentaţiilor din jur) şi, probabil, cel mai important mi-am făcut un program de somn astfel încât în intervalul 22:00-> 23:00 să adorm pentru că la ora 6:00 urma să mă trezesc. Evoluţia nu a venit imediat, ci abia după aproximativ 2 luni până când organismul meu a început să asimileze noile schimbări. Acum în majoritatea zilelor nici nu mai beau cafea (care apropo, nu ne ajută să ne trezim, ci doar blochează la nivel de creier senzaţia de somnolenţă iar când efectul ei dispare, e de 2 ori mai rău) iar starea mea de spirit este unul considerabil mai bună.

Ceea ce nu iau în calcul majoritatea angajatorilor care îşi suprasolicită angajaţii este că senzaţia de burnout pe care, conform studiilor în domeniu, o trăiesc 90% dintre angajaţi la un nivel din cariera lor, afectează performanţa lor la locul de muncă, scade cu mult productivitatea şi creativitate. Dacă angajatul nu reuşeşte ca la final de săptămână să îşi organizeze activităţi de ordin personal care îl ajută la relaxare (psihică şi fizică), acesta va veni de cel puţin 2 ori mai obosit la birou în următoarea săptămână iar acest lucru poate fi sesizabil foarte uşor (atitudine delăsătoare; lipsa chefului de socializare; lipsa empatiei cu colegii din jur etc.). Ca un mic sfat venind din partea unui specialist de resurse umane cu studii superioare în psihologie: încurajaţi-vă angajaţii să facă activităţi care le fac plăcere, să caute să îşi amintească ce le plăcea să facă în trecut şi să le readucă în rutină lor! Este o modalitate foarte simplă şi deloc costisitoare pentru că creşte productivitatea lor. Când îi vedeţi obosiţi, acordaţi-le restul zilei libere. De asemenea, puteţi să le oferiţi o zi liberă la final de săptămână după un proiect greu şi care s-a întins pe o perioadă de timp.

Sfaturi pentru a reusi sa iti creezi acest echilibru!

Stabilirea priorităţilor: ce e important pentru noi, ce trebuie să facem (suntem obligaţi dar nu ne face plăcere), ce putem elimina din rutina noastră, ce nu am făcut de mult timp dar ne ajută în trecut să ne simţim mai bine. Schimbarea pleacă de la noi, aşa că dacă vă gândiţi că este o problemă cu mediu din jurul vostru, aprofundaţi proprile gânduri şi trăiri iar, ulterior, începeţi să acţionaţi!

Delimitaţi clar programul de la serviciu de programul personal. De exemplu dacă aveţi programul în intervalul 9:00-17:00, permiteţi să fiţi deranjat doar în acest interval orar. Nu permiteţi persoanelor dezorganizate sau cu un program diferit de-al vostru să vă aducă la cunoştinţă diferite solicitări şi probleme dacă nu se încadrează în programul vostru.

Stabiliţi-vă câteva rutine/activităţi pentru weekend care vă fac plăcere. De exemplu eu în fiecare duminică merg singur la o cafenea din oraş unde îmi cumpăr o cafea, alături de o apă şi îmi pun un episod dintr-un podcast drag mie. Dacă vă place să aprofundaţi şi mai mult, puteţi face o analiză a săptămânii care tocmai s-a încheiat: ce mi s-a întâmplat bun (rezultate pozitive de care sunt mândru) şi aspectele pe care le-am lăsat să îmi modifice starea. O analiză la rece o să vă ajute în viitor la gestionarea oricărei probleme apărute.

Comunicaţi ori de câte ori e posibil ce vă nemulţumeşte, chiar dacă vorbim de o glumă proastă a unui coleg sau dacă vorbim de o decizie care nu vă convine în relaţia de cuplu. Discutând liber, deschis şi empatizând putem elimina din start acele lacune care ne pot alimenta frustrările interioare.

Apelați la activităţi fizice pentru a elimina stresul. În timpul antrenamentelor intense, fie că vorbim de sală, fie că vorbim de o serie de exerciţii de fitness de pe Youtube, în corpul nostru se eliberează endorfine, care ne ajută să camuflăm şi să eliminăm durerea. Mintea noastră e mult mai curată şi liniştită după ce o suprasolicităm, de data aceasta la sensul bun şi productiv.

Acestea fiind spuse, sper ca fiecare dintre noi să conştientizeze că acest dezechilibru pleacă din interiorul nostru şi nu din celelalte lucruri din jurul nostru (cum ar fi mediu în care trăim, locul de muncă şi aşa mai departe). Noi trebuie să îndrăznim să dăm “electroshock-uri” creierului şi stilului nostru de viaţă. Abia când îndrăznim să facem lucrurile diferit şi să riscăm, abia atunci şi rezultatul va fi unul diferit, iar dacă prezentul nu te mulţumeşte total, tocmai ai obţinut soluţia cum să-l optimizezi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este important ca noi sa constientizam toate fazele prin care trecem, unde consumam prea multe resurse si unde prea putine. Nu e usor, iar ca sa reusesti trebuie sa vrei. Sa fii preocupat de acest lucru, sa-i intelegi insemnatatea. Daca ai facut asta, de aici incolo e doar chestie de "disciplina" personala. Cat despre sefi... mda, ar fi dragut, ca si ei la randul lor, sa inteleaga despre ce e vorba!
    • Like 0


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult
sound-bars icon