Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Copiii sunt viitorul nostru și prezentul nimănui. Ce facem cu copiii pe care nu-i vede nimeni?

Copil trist

Foto - JPagetRFphotos/ Alamy/ Profimedia

România este pe primul loc, iarăși. Nu vorbim despre olimpiade sau sporturi, ci despre copii aflați în risc de sărăcie.

În urmă cu trei săptămâni se auzeau în toate școlile și liceele vocile politicienilor care se adresau generației tinere, cu vorbe mari și pretenții la performanțe școlare. „Copiii sunt viitorul” a fost sintagma care a răsunat la început de an școlar în mii de unități de învățământ preuniversitar, dar cât de reală este pentru cei care iau deciziile în România?  

Eurostat a publicat săptămâna aceasta un studiu referitor la situația copiilor în risc de sărăcie sau excluziune socială în 2022 în Uniunea Europeană care infirmă orice credință că pentru România copiii ar putea fi vreodată o prioritate. 

Din păcate suntem pe primul loc, la mare distanță de vecinii bulgari și cu un procentaj aproape dublu față de media europeană.

41,5% - aproape jumătate din populația minoră din România este în stare critică: copiii suferă de foame, nu au haine sau nu au un acoperiș deasupra capului. Așa arată situația noastră, dar dacă nu-i vedem pe acești copii în Parlament sau dacă nu ne împiedicăm de ei prin ministere, ei nu există. 

Același procentaj dramatic figura în analizele Eurostat și în 2020, dar la acel moment ne uitam cu speranță spre Garanția pentru Copii și la Bruxelles se vorbea cu seriozitate despre cum 1 din 4 copii din UE sunt în risc de sărăcie. 

Dar cum se traduce în realitatea noastră acest procentaj?

Când vorbim despre persoane în risc de sărăcie ne referim la persoane care au venituri reduse și ne putem gândi la copiii în familii monoparentale sau cu familii numeroase, copiii din rândul minorităților etnice sau cu dizabilități, precum și copiii din familii de imigranți, refugiați sau solicitanți de azil. 

Astfel, ajungem în România la un semnificativ persoane cu vârstă de până în 18 ani care își pun probleme precum ”o să am ce să mănânc mâine?” sau chiar ”unde voi dormi?”. Dar cumva tot acești copii trebuie să fie viitorul nostru, cei cărora li s-au tăiat aripile de tineri, cei care nu au curaj să viseze pentru că le este prea frică de ziua de mâine.

Acești copii învață să trăiască în jungla pe care ei au ajuns s-o numească viață și se adaptează cum pot. De aceea întâlnim în rândul minorilor în risc de sărăcie o rată mare a abandonului școlar. Ceea ce duce la oportunități reduse pentru dezvoltarea lor și îi vulnerabilizează pe termen lung. De asemenea, problemele de sănătate fizică și psihică nu le sunt străine și rezolvarea lor nu este o opțiune pentru mulți dintre ei.

O parte dintre acești copii care provin din familii defavorizate sfârșesc în centre de detenție și educative deoarece ajung să comită infracțiuni pentru a se întreține și acolo găsesc confortul unui acoperiș deasupra capului și al unor mese regulate. Când ies din centre au o rată mult mai mare de recidivă decât majorii și reajung în centre sau chiar în penitenciare.

Cercul vicios al excluziunii sociale nu este perturbat cu nimic de măsurile de asistență socială care sunt implementate la momentul actual în țară, pentru că acestea sunt prea puține din lipsă de resurse în ciuda alocării de 161 de milioane de lei pentru Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei pentru perioada 2022-2027. Despre Planul de acțiune Garanția pentru copii sunt prea puține de zis pentru că Ministerul Familiei a întârziat cu mai bine de un an depunerea lui, ceea ce arată, încă o dată, cât de puțin îi afectează pe politicieni situația dramatică a 41,5% dintre copiii României.

Care sunt efectele economice și care sunt soluțiile spre care ne uităm?

Impactul pe care această rată record la nivel european o are asupra noastră se observă la nivel economic. Toate problemele menționate anterior se traduc direct în costuri mărite: sănătatea precară a copiilor vulnerabili (generată de condițiile improprii de trai) duce inevitabil la cheltuieli mai mari pentru sistemul de sănătate, abandonul școlar duce la forță de muncă nepregătită, infracțiunile comise în minoritate duc la cheltuieli ample cu internarea lor în centre și cu procesele lor penale.

Fiecare copil pe care îl ținem în sărăcie generează o mică gaură în bugetul țării. Și nu este vina lor, pentru că ei nu aleg asta și de cele mai multe ori nu pot să iasă din acest cerc vicios.

Ca majoritatea problemelor noastre, și aceasta se poate rezolva cu bani bine investiți și cu sinergie între ministere și instituții pentru o abordare pluridisciplinară. Bugetul de stat plânge când vorbim despre bani pentru salvarea copiilor și nouă ne sclipesc ochii când auzim de PNRR, Garanția pentru Copii sau ESF+. Însă clasa politică pe care o avem nu face niciun demers pentru scăderea acestei rate, deși soluții există.

Copiii sunt viitorul nostru și prezentul nimănui.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In acest ritm de indiferenta ,asupra multor copilasi ne vom reduce drastic natia !
    Plecari imense ale celor tineri care ar trebui sa-si intemeieze aici in Romania o familie cu copii ,Ei prefera sa sporeasca populatia ator tari ! Dar culmea ,,politicienii nostri nu acorda atentia cuvenita ,tinerilor care au ramas in tara !
    --A infiintat acel minister inexistent al Familieii !! Cred ca numai ca era ,fii Rea ,fara minister ,si a trebuie sa-i faca acadou un fotoliu de ministru ,In rest realizari zero . Statul nu-i ajuta pe tineri sa-si cumpere locuinta ,Au majorat TVA-ul la achizitia de aprtamente . Cu salriul minim pe economie este foarte greu sa cresti sa educi un copil ,,Toate s-au scumpit, inclusiv hrana de la gradinita apoi la scoala daca ramane copilul pana la ora 16 , trebuie platit cate 200 lei / spatamana adica in fiecare zi de joi copilul trebuie sa duca cate 200n lei , plus si plus alte cheltuieli ce tin de scoala ,Au crescut foarte mult si pretentiile fata de scoala ,si nu toti parintii pot face fata cu banii Dar culmea prostiei ;
    -- In puscarii detinutii primesc hrana gratis cu respectarea normelor de hrana etc,,
    --PENTRU CULTELE RELIGIOASE SE ACORDA SUME COLOSALE IAR ,d-l pandele ,IAR TRIMITE BABELE LA MOASTE SI AURNCA IN VANT 1 MILION DE LEI PTR 8 000 DE BABE DIN VOLUNTARI ETC , ETC
    Pai in aceste conditii de bataie de joc si sfidarea bunului simt ,cum sa nu plece tinerii nostri ,afara ????? Copii sunt viitorul nostru de maine ! Cine va mai alimenta contul de pensii daca sunt putini contribuabili la sistem ??
    Aceasta intrebare ar trebui sa preocupe serios clasa politica !!!
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Cum să nu vorbim de abandon școlar când politicienii spun cu gura lor, chiar la televiziune, că programele după care învață acești elevi sunt umflate ca să nu se diminueze normele de catedră? La noi, școala e făcută pentru profesori, nu pentru elevi.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon