Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Racolarea” lui Piersic s-a întrerupt brusc și ne-am trezit că jucăm într-un film real

Piersic - Racolarea

Mă uitam la filmul „Racolarea” cu Florin Piersic la televizorul nostru mic alb-negru şi nu îmi încăpeam în piele de bucurie că pot vedea un astfel de film la TV. Mama cocea o prăjitură în bucătărie, iar mirosul de aluat şi vanilie împânzise toatã casa. Era ca o sãrbatoare, iar eu m-am dus sã îmi împărtăşesc entuziasmul cu ai mei: „Mama, tata, au început sa fie şi la noi filme ca la sârbi!”

Nu mică mi-a fost dezamăgirea când vecinul nostru, Laci, a dat buzna la noi exclamând „Gata, până aici, pică Ceauşescu!” Pe moment m-am întrebat de unde pică şi de ce tocmai acum, când e un film atât de bun la TV, exact ca la sârbi. „…în Maria, un pastor ungur de-al meu adună oamenii, scandează, nu se lasă… şi îl dau jos pe Ceauşescu!” a continuat vecinul Laci. Imaginile cu pastorul şi oamenii lui au început sã mi se amestece cu scenele de urmărire din „Racolarea”, unde Piersic fusese ademenit de un trust internaţional de spionaj economic.  Încercam să mă dumiresc ce era mai grav: drama lui Piersic sau ce se întâmpla în Piaţa Maria. În mintea mea, nu puteau exista separat. Aveau sigur o legătură.

Tata a intrat în joc şi a decis să plece cu Laci. Mama a încercat sã îl oprească, însă eu ştiam că nu are ce să păţească… doar era tata! Aşa că animată de evenimente, mi-am luat o feliuţă de prăjitură caldă în mână şi m-am întors la „Racolarea”, care, doar în câteva secunde, parcă devenise realitate. Aveam 10 ani.

Tata s-a întors teafăr şi nevătămat în seara aceea, destul de rapid.

Era o altă noapte a lui decembrie ’89. Obişnuiam să ne petrecem serile la vecinii noştri de la parter, Steve si Daniela, „ceilalţi părinţi ai mei” cum le spuneam eu. Ne uitam cu toţii la televizor, un model similar cu cel la care urmărisem „Racolarea”, cu câteva zile în urmă, când a început să se tragă… am încremenit cu toţii. Eu eram însă prea mică să mă sperii şi trăiam totul ca un spectator. Cât ai zice „peşte” sau „nicio masă fără peşte”, vorba sloganului uzitat la vremea aceea, m-am trezit complet în beznă cu pături bine căptuşite în geam şi culcată pe covor. Atunci am realizat că e mai grav decat îmi imaginasem. Mi-aduc şi acum aminte bătăile inimii, aşa cum zãceam culcată la pământ. Ştiam că e vorba de Ceauşescu şi înlăturarea lui, dar nu înţelegeam de ce durează atât de mult şi de ce e aşa complicat.

Tata a fugit sa închidã uşa blocului în caz că… dum…dum…dum… bătăile inimii… în faţa blocului nostru treceau tancurile, care păreau a nu şti încotro se îndreaptã, deoarece mergeau neregulat şi se opreau din când în când. M-am bucurat că tata închisese uşa blocului şi mă simţeam mai în siguranţă.

A doua zi, când apele s-au mai liniştit, afară fiind, am zărit urmele gloanţelor în betonul blocului la etajul patru. Ce bine că stătusem în siguranţă la parter la Daniela şi Steve!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parcă ai scris o compunere de clasa a VI-a, mai ales finalul!
    • Like 1
    • @ Marcel Bărbat
      check icon
      A IV-a, nu a VI-a...
      • Like 0
  • Puștoaico, aveai zece ani și erai în mijlocul evenimentelor, ferice de amintiri! Eu într-o comună din Suceava și nu-mi venea a crede că se poate așa ceva. Îmi curgeau lacrimile și nu după Ceașcă ci de bucurie că vor cade toți baștani de pe timpurile alea! Iaca, goanga! Sunt și acum.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult