Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Racolarea” lui Piersic s-a întrerupt brusc și ne-am trezit că jucăm într-un film real

Piersic - Racolarea

Mă uitam la filmul „Racolarea” cu Florin Piersic la televizorul nostru mic alb-negru şi nu îmi încăpeam în piele de bucurie că pot vedea un astfel de film la TV. Mama cocea o prăjitură în bucătărie, iar mirosul de aluat şi vanilie împânzise toatã casa. Era ca o sãrbatoare, iar eu m-am dus sã îmi împărtăşesc entuziasmul cu ai mei: „Mama, tata, au început sa fie şi la noi filme ca la sârbi!”

Nu mică mi-a fost dezamăgirea când vecinul nostru, Laci, a dat buzna la noi exclamând „Gata, până aici, pică Ceauşescu!” Pe moment m-am întrebat de unde pică şi de ce tocmai acum, când e un film atât de bun la TV, exact ca la sârbi. „…în Maria, un pastor ungur de-al meu adună oamenii, scandează, nu se lasă… şi îl dau jos pe Ceauşescu!” a continuat vecinul Laci. Imaginile cu pastorul şi oamenii lui au început sã mi se amestece cu scenele de urmărire din „Racolarea”, unde Piersic fusese ademenit de un trust internaţional de spionaj economic.  Încercam să mă dumiresc ce era mai grav: drama lui Piersic sau ce se întâmpla în Piaţa Maria. În mintea mea, nu puteau exista separat. Aveau sigur o legătură.

Tata a intrat în joc şi a decis să plece cu Laci. Mama a încercat sã îl oprească, însă eu ştiam că nu are ce să păţească… doar era tata! Aşa că animată de evenimente, mi-am luat o feliuţă de prăjitură caldă în mână şi m-am întors la „Racolarea”, care, doar în câteva secunde, parcă devenise realitate. Aveam 10 ani.

Tata s-a întors teafăr şi nevătămat în seara aceea, destul de rapid.

Era o altă noapte a lui decembrie ’89. Obişnuiam să ne petrecem serile la vecinii noştri de la parter, Steve si Daniela, „ceilalţi părinţi ai mei” cum le spuneam eu. Ne uitam cu toţii la televizor, un model similar cu cel la care urmărisem „Racolarea”, cu câteva zile în urmă, când a început să se tragă… am încremenit cu toţii. Eu eram însă prea mică să mă sperii şi trăiam totul ca un spectator. Cât ai zice „peşte” sau „nicio masă fără peşte”, vorba sloganului uzitat la vremea aceea, m-am trezit complet în beznă cu pături bine căptuşite în geam şi culcată pe covor. Atunci am realizat că e mai grav decat îmi imaginasem. Mi-aduc şi acum aminte bătăile inimii, aşa cum zãceam culcată la pământ. Ştiam că e vorba de Ceauşescu şi înlăturarea lui, dar nu înţelegeam de ce durează atât de mult şi de ce e aşa complicat.

Tata a fugit sa închidã uşa blocului în caz că… dum…dum…dum… bătăile inimii… în faţa blocului nostru treceau tancurile, care păreau a nu şti încotro se îndreaptã, deoarece mergeau neregulat şi se opreau din când în când. M-am bucurat că tata închisese uşa blocului şi mă simţeam mai în siguranţă.

A doua zi, când apele s-au mai liniştit, afară fiind, am zărit urmele gloanţelor în betonul blocului la etajul patru. Ce bine că stătusem în siguranţă la parter la Daniela şi Steve!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Parcă ai scris o compunere de clasa a VI-a, mai ales finalul!
    • Like 1
    • @ Marcel Bărbat
      check icon
      A IV-a, nu a VI-a...
      • Like 0
  • Puștoaico, aveai zece ani și erai în mijlocul evenimentelor, ferice de amintiri! Eu într-o comună din Suceava și nu-mi venea a crede că se poate așa ceva. Îmi curgeau lacrimile și nu după Ceașcă ci de bucurie că vor cade toți baștani de pe timpurile alea! Iaca, goanga! Sunt și acum.
    • Like 0


Îți recomandăm

Pachet invatator

Dimineața excursiei e mereu la fel: voci grăbite, ghiozdane care nu se mai închid, copii care se învârt ca niște planete mici în jurul autocarului. Îi număr din priviri, să fiu sigur că nu lipsește nimeni. Întotdeauna mai e cineva care și-a uitat șapca, sticla de apă sau emoțiile acasă. Eu încerc să par calm, dar înăuntru, recunosc, e și la mine o furtună.

Citește mai mult

Petre Lăzăroiu

E momentul să vorbim serios despre cât de mare e o pensie mică. Și nu, nu încerc să glumesc cu voi, pentru că astea nu sunt timpuri amuzante, de fapt. Dar am văzut intervenția fostului judecător CCR, Petre Lăzărăroiu, la B1 TV spunând că pensia lui de 10.000 de euro nu e una atât de mare, dacă chiar stai mai bine și te gândești. Ca să nu avem vorbe la proces, îl voi cita exact pe domnul judecător, astfel încât să putem face o analiză cât mai specifică a situației: ”Cu 41 de ani de cotizație, pensia mea este puțin spre 10.000 de euro. La un salariu de 60.000 de lei, adică 12.000 de euro. Eu nu înțeleg de ce atâta tam-tam. Nu juriștii fac legea, parlamentarii fac legea.” Foto: Octav Ganea/Inquam Photos

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult