Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Țara mea de groază, țara mea de dor! România LOR versus România NOASTRĂ

AutoCrăciun

„Ăsta să fie cel mai rău lucru care vi se întâmplă în anul care vine!“

Este 31 decembrie 2021, întunericul începe să se lase ca un ultim avertisment al timpului ce stă să se încheie și noi admirăm Bistrița de la înălțimea platformei care ne cară mașina spre curtea singurului mecanic pus pe treabă chiar și în ajunul Anului Nou: AutoCrăciun. Am trecut dincolo de nervi și oboseală, în tărâmul izbăvitor al neașteptatului pe care ajungi să-l accepți ca inedit, compunând deja cu un zâmbet hâtru răspunsul la inevitabila întrebare ce ați făcut de Revelion? Salvatorul nostru, cu vorba lui molcomă ardelenească și cu tactul omului care simte contextul și supărarea, încearcă să ne stingă amarul fără să transforme conversația într-o gălăgie de fond istovitoare. Ne prezintă Bistrița, cu bune și cu rele, și câte ceva din istoria personală, reasigurându-ne că vom ajunge curând la Colibița, unde urmează să ne reunim cu familia din colțuri diferite de țară și de lume, după pauza de doi ani impusă de pandemie. „Și să fie ăsta cel mai rău lucru din anul care vine!“ Repetă această urare care, brusc, începe să capete un iz de premoniție, mai ales când „sania“ galbenă a lui AutoCrăciun te leagănă spre o destinație necunoscută, departe de planurile tale de final de an. Dacă ar și ninge, am fi într-un scenariu perfect à la Hollywood, în care cel mai autentic lucru ar rămâne horinca care te așteaptă lângă o cafea în garaj.

Niciunul dintre noi nu bănuia atunci care va fi cel mai rău lucru care se va întâmpla în 2022: un război atât de aproape de România exista doar în poveștile bunicilor, ale căror amintiri ne-au lăsat fiori și cutremurări până mai deunăzi. Însă pe 24 februarie 2022 războiul a devenit o realitate, a prins carne, sânge, lacrimi și orori. România oficială s-a trezit ca o adolescentă la masa marilor întrebări existențiale: WTF?! Până să iasă din ședințe urgente de stat și să aibă revelația unor mesaje și acțiuni publice coerente, România întreprinzătoare s-a activat instant: de la oale cu sarmale, la cozi în granițe pentru ajutor, de la hoteluri și case puse la dispoziție pentru refugiați, la aplicații dezvoltate pentru înlesnirea comunicării și crearea unor platforme de prim ajutor. România noastră și România lor.

„Ce cool, vine războiul!“, a exclamat un puști pe 24 februarie, la ieșirea din școală, crezându-se, pesemne, în World of Warcraft, printre elfi, dragoni și zombie. Tatăl l-a admonestat cu înțelepciunea străbună peste ceafă, replicând în zeflemea: „Vine, dacă Europa e condusă de homosexuali!“

România noastră și România lor.

Nu trebuie să fii vreo prințesă urbană ca să-ți dorești pe loc să iei drumul străinătății și până în Noua Zeelandă să nu te mai oprești. „Să le dăm rușilor ce vor, ca să nu mai scumpească gazele!“, „Așa vă trebuie dacă ați vrut în Nato și UE!“, „Așa ne trebuie, unul ca Putin!“. Până și în grupurile de părinți și bunici adunate în fața școlii acest ultim verdict a devenit sensibil, balanța înclinându-se mai degrabă spre Europa „condusă de homosexuali“ decât spre un nou dictator nebun. „Ăsta-i mai periculos ca Hitler, are arme nucleare!“, ne-a avertizat un bunic și toată lumea a tăcut brusc. Ne-am luat copiii, ghiozdanele și convingerile ferme și am pornit spre casă cu încrederea pierdută în puterea umanității de a învăța din greșelile istoriei sale sângeroase.

Trăim în fiecare zi la limita aceleiași dileme: România noastră și România lor. Sunt momente în care EI par mai mulți: ei, hăhălăii care rânjesc în emoticoane indiferent dacă este vorba de copii bolnavi de cancer, oameni mutilați de război, femei victime ale violenței domestice, tineri abuzați, bătrâni și orfani la limita mizeriei, animale bătute sau persoane cu dizabilități. EI, cei uniți într-un hohot prelung, mugetul turmei fără responsabilitate și fără raționament. România lor este hâdă și netrebnică, demnă de părăsit fără să mai privești în urmă. România lor ne domină prin agresivitate și tupeu, mârlănie și dispreț pentru morală. Ce șansă mai are România noastră? Aia pe care o trăim în tăcere, copleșiți de zgomotul lor: România care construiește, evoluează, dialoghează, învață, inovează, ajută, dezvoltă și inventează soluții cu respect pentru lege și comunități.

În corespondența sa din 1932 cu Albert Einstein pe tema DE CE RĂZBOI?, Sigmund Freud afirma că, uneori, instinctul distructiv al celor care vor să ucidă devine mai puternic decât instinctul unității. În ultimul an, simt că facem o echilibristică periculoasă pe linia foarte subțire dintre hăul violenței și al intoleranței și orizontul libertății, închis din prea multe părți. Odată ce vom aluneca din nou spre naționalismul desuet și flambarea suverană, niciun AutoCrăciun nu ne va mai putea tracta pe linia constructivă a viitorului.

La mulți ani, România noastră! Îți doresc să rămâi blândă, dar să devii mai fermă și mai vocală. Să îți activezi instinctul unității din respect pentru rația de libertate câștigată atât de greu. Să rămâi echilibrată, încrezătoare, puternică în ambiții. Să votezi cu cap și să iei atitudine împotriva celor care te trag în jos, înapoi în istorie. Să fii mai mult o doamnă elegantă decât „o fată de comitet“. Să construiești speranță chiar și în cele mai înnegurate perioade. Să aduci schimbare ca să putem respira, în sfârșit, liberi de agresivitate, nesimțire și prejudecăți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sorin check icon
    Foarte bine scris articolul. Felicitari! "Să fii mai mult o doamnă elegantă decât „o fată de comitet“ ... superb!
    • Like 0
  • Rucs Rucs check icon
    Nu stiu pe cine vreti sa infierati, dar daca ad fi sa aleg musai tabere, nu as fi intr-a dvs. De ce? Pentru ca Romania are nevoie de solidaritate, nu de dihotomii. Are nevoie de plasturi pe multele sale rani, de coeziune si empatie. S-a tot vorbit de scindare, de falii sociale, iar dvs creati aici un portret in doua tipuri de pronume: ei/noi. E cam ca lupta aia de clasa. Ei-prosti, rai, noi-destepti si frumosi. Nu stau la discutii acum daca portretul este sau nu fidel. Doar constat ca nu asa se repara si reconstruieste o societate. Nu resentimentar si, in niciun caz, nu cu aere de superioritate.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult