Acum trei ani, la fundația pe care o conduc, citeam o aplicație pentru finanțare care suna prea frumos ca să fie adevărat. În loc de fraze standard, pe care le regăsim în mai toate aplicațiile, Daniel scria simplu.
La întrebarea. „Cum veți asigura implicarea activă a comunității dumneavoastră?”, el spunea așa: „Un vecin aduce scena. Un vecin care are o firmă în domeniu ne asigură sonorizarea. Apărem sigur cu reportaje la TV, pentru că avem doi vecini care lucrează în două televiziuni diferite.”
De cinci ani, Daniel Lixandru organizează „Jocurile cartierului” pe câteva străzi din cartierul Costeasca, o parte din cartierul mai mare Chitila. De trei ani, îl sprijinim printr-unul dintre programele noastre tradiționale - finanțăm proiecte din comunitățile bucureștene, care readuc oamenilor bucuria de a trăi împreună.
Evenimentul închide o stradă pentru mașini și o deschide pentru sporturi și muzică pentru copiii din zonă, într-un eveniment organizat exclusiv și voluntar de vecini. Fără o strategie complicată. Fără un concept sofisticat de comunicare. Uneori, aproape fără nici un ban. Daniel face toate aceste lucruri pentru că este mândru de cartierul lui, pasionat de sport și muzică și încrezător că poate să miște oamenii să se implice.
Sigur că în cartierul Costeasca acest proiect nu s-a întâmplat de la sine. În București, poate mai mult decât oriunde altundeva, oamenii nu își cunosc vecinii și nu interacționează cu ei decât atunci când sunt deranjați de muzica prea tare sau de apa care le curge prin pereți. Ne-am obișnuit așa; deși uneori ne este dor de vecinii din copilărie ale căror vieți le știam pe de rost, sau de ajutorul când ne lipsea ceva din cămară, ne este greu să facem primul pas și să ne deschidem către cei care locuiesc perete în perete cu noi.
Pentru Daniel, a fost nevoie întâi să aducă alături de el copii pasionați de sport. Pe unul dintre ei, cu reale talente de atletism, l-a antrenat personal și l-a susținut la competiții din oraș. Pe alții i-a invățat să alerge corect și să se bucure de mișcare. Apoi au venit și părinții lor. Și apoi școala și bisericile din cartier. Și apoi și poliția locală. Și, la final, și sponsorizările.
An după an, sute de oameni au ajuns să participe la evenimentul cartierului, ca voluntari, sportivi sau spectatori. Așa au ajuns să se cunoască mai bine și să dezvolte și alte proiecte împreună, așa cum este școala de muzică din cartier, care organizează serate de două ori pe an.
Daniel nu e chiar singurul din oraș care face proiecte la firul ierbii. În Lacul Tei, în Prelungirea Ghencea, la Favorit, grupuri de oameni se adună, se consultă și se organizează singuri, pentru binele cartierului. Un astfel de grup a obținut, după ani de discuții cu primăria, ca cinematograful Favorit din Drumul Taberei, închis de mulți ani, să devină un centru comunitar. Alte grupuri scriu petiții care opresc construcțiile ilegale, care conving primăria să asfalteze drumurile sau să amenajeze locuri de joacă pentru copii. Toți fac asta în timpul lor liber, cu resursele lor personale, în beneficiul întregii comunități.
Toți acești oameni, mai mult decât cei care apar la televizor și prin campanii electorale, ne dau încredere că lucrurile se pot schimba în București. Stradă cu stradă, cartier cu cartier, sector cu sector.
***
Sâmbătă, 23 aprilie. Jocurile cartierului s-au redeschis pentru a cincea ediție, pe Str. Amintirii din sectorul 1. Dacă ați venit să îl vedeți, poate ați plecat de acolo cu idei despre ce ați putea face pe propria voastră stradă. La Fundația Comunitară București, am fi bucuroși să sprijinim o întreagă rețea de proiecte organizate în cartier, organizate de cartier, pentru cartier.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorba ta- "la firul ierbii"