Trecem de la o imagine la alta şi vedem că „atâţia sunt fericiţi”, iar de aici la „toţi sunt fericiţi doar eu nu” nu mai este decât un pas. Social media ne distorsionează emoțiile și ne erodează echilibrul interior

foto pixabay.com

Dacă în articolul anterior am descris modul în care algoritmii social-media ne modelează opiniile, iată că a venit momentul să discutăm despre emoţiile asociate utilizării diferitelor platforme de tip Facebook, Instagram, TikTok.

Popularitatea acestor platforme se datorează faptului că ele răspund unei nevoi a oamenilor, iar această nevoie nu este în principal una cognitivă, ci una emoţională. Internetul în general, prin accesul la motoare de căutare, platforme de știri, Wikipedia sau alte websites mai serioase (Google Scholar, ResearchGate, etc sau websites-urile unor instituții publice, de la universităţi la entități guvernamentale) sunt cele folosite pentru a satisface nevoia de informaţie (de la „unde găsesc un instalator?” pȃnă la „care este stadiul cercetărilor în domeniul diabetului”, sau „cȃt este taxa de pașaport şi unde o plătesc?”). Tot nevoie de informaţie este căutarea prognozei meteo, a mersului trenurilor sau a unei oferte de vacanţă. Toate acestea sunt informaţii care se adresează zonei cognitive şi nu cred că cineva ar merge pe Instagram să caute specific informaţii despre cursul valutar, de exemplu.

Social media pe de altă parte se adresează emoţiilor noaste. Aici căutăm în special conexiune, răspunsul facil (accesibil şi rapid) la nevoia fundamentală a oamenilor de a nu se simţi singuri. Tot aici căutăm inspiraţie, în sensul de a vedea care este „pulsul” categoriei de persoane cu care ne simţim asemenea. Şi tot aici căutăm împărtăsirea stărilor noastre emoţionale de moment.

Platformele de social media sunt perfect adaptate pentru a ne da acest tip de răspuns. Postările sunt în general scurte, mai puţin text şi mai multă imagine, mesajele sunt aparent clare şi puternic încărcate emoţional. Social media rar lasă loc de nuanţe: lucrurile sunt ori „minunate” ori „catastrofale”. Nimeni nu postează despre „o zi obişnuită”, în care au fost şi mici bucurii, dar au mai apărut şi probleme, şi oboseală. Întregul univers emoţional e codificat într-o singură emoţie, fie că ea este de tip „extazul cafelei de dimineaţă” sau „furia găsirii locului de parcare ocupat”.

Cum intră utilizatorii în rezonanță cu aceste emoţii din social media?

Studiile au arătat că utilizarea social media tinde, în primă instanţă, să aplatizeze emoţiile: cei ce se simțeau fericiţi devin mai puţin bucuroși după o sesiune de social media în timp ce aceia cuprinşi de sentimente negative sunt mai puţin apăsați de ele prin imersare în virtual.

Cum nimănui nu-i convine să îşi piardă bucuria, oamenii tind mai degrabă să o împartă pe aceasta cu prietenii apropiaţi; studiile au arătat că emoţiile pozitive tind să fie împărtăşite mai degrabă în zona legăturilor apropiate în social media (prietenii pe care îi avem şi în viaţa reală) în timp ce sentimentele negative se transmit mai rapid prin contactele mai slabe – grupuri sau urmăritori, participanţi mai degrabă anonimi, sugerați de algoritmi ca fiind „potriviți” pentru noi pe baza similarității preferinţelor.

Drept care asistăm, pe lȃngă izolarea într-o „bulă informaţională” şi la un efect de ecou emoţional, care împinge mai degrabă spre negativitate. Drept care, paradoxal, deşi de multe ori oamenii apelează la social media pentru a-şi atenua sentimentele negative de moment (plictiseală, singurătate, amărăciune, etc) în final ajung să simtă o încărcătură de emoţii negative mai mare. Consecința este că supra-utilizarea social media este asociată cu depresia şi anxietatea.

Acest mod „alb/negru” de comunicare în social media mai are un efect: creşte sentimentul de inadecvare personal, prin comparaţie socială. Site-urile de socializare ne „învaţă” cum ar trebui să fim fericiţi prin exemplul celorlalţi, iar numărul acestor „ceilalţi” este extrem de mare. Trecem de la o imagine la alta şi vedem că „atȃţia sunt fericiţi”, iar de aici la „toţi sunt fericiţi doar eu nu” nu mai este decȃt un pas. Înlocuiți fericiţii cu „au succes”, „au bani”, „sunt iubiții”, „se distrează” şi aşa mai departe şi vă veţi da seama cȃt de uşor este pentru cineva care are o zi normală să simtă că de fapt este „la pămȃnt” prin comparaţie. Greu să mai poţi aprecia micile bucurii ale fiecărei zile, pe care le avem de obicei cu toţii.

Pe de altă parte impactul emoţional negativ al unor informaţii este uriaș. Ne este teamă de o perspectivă economică negativă, imediat algoritmul ne va pune în faţă opinii care merg în acelaşi sens. Ne îngrijorează proliferarea terorismului, vom fi ţinuţi la curent cu toate evenimentele de acest tip din lume. Ne e frică de modificările climatice, vom vedea imagini de la incendii sau inundații catastrofale. Asta amplifică angoasele, pentru că ne imaginăm că „e din ce în ce mai rău”, cȃnd de fapt informaţia pe care ne-o oferă platforma este doar din ce în ce mai adaptată la preferinţele noastre, măsurate prin numărul de accesări şi durata petrecută pe un ecran înainte dea trece mai departe.

Ce e de făcut? Din nou, este de testat realitatea. Şi din surse multiple, şi în viaţa reală. Şi mai ales este de avut în vedere, în fiecare moment, efectul de amplificare al emoționalității care stă la baza platformelor de social media.

Mai avem de făcut ceva: educaţia digitală a celor tineri. Deja tind să apară reglementări care interzic accesul timpuriu la social media, tocmai pentru a proteja mințile încă neformate ale copiilor de fenomenele generate de algoritmii social media; pe de altă parte şi noi, ceilalţi adulţi (părinţi, educatori, psihologi, dar nu numai), avem de contribuit la asta prin a încuraja tinerii spre o autonomie personală la nivel emoţional, prin învăţarea recunoaşterii propriilor emoţii şi a reglării acestora precum şi prin realizarea de contacte umane autentice, în viaţa reală. Odată ce această autonomie este formată, gestionarea impactului emoţional al social-media este mai uşor de realizat iar aceste platforme pot fi folosite cu măsură, neadictiv şi ca sursă de informaţii, opinii şi conexiune, cunoscând însă şi toate particularităţile, limitele şi pericolele acestora.

articol publicat anterior pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp