Trei tineri români cu performanțe incredibile, care merită titlul de „tricolori” la fel de mult ca și fotbaliștii actualei generații

Felicitari si bafta! Astept robotelul care sa faca curat in casa in locul meu. Poate au vreo idee si-l realizeaza. Unul de serie, sa-l cumpar de la magazin. Ca-n reclama aia cu Marcel. Nu, nu premierul, aia cu robotul, de-l striga permanent prin casa: Marcel!, Marcel!

Stiti vorba aia cu lamaile si limonada?
Cand viata iti da lamai...
Faci limonada

Raspunsul e mult mai complex si ne ofera o imagine a ceea ce inseamna succesul, reusita. Felul in care trebuie sa gandesti pentru a ajunge in top. Asta e ceva ce copiilor nu li se explica la scoala romaneasca. Sa fii inventiv, sa fii creativ, sa visezi la lucruri ce par imposibil de realizat. Sa stii sa-ti pui in valoare inventia, sa stii s-o vinzi.

Mi-am amintit de Sebastian Dobrincu ce povestea ca se ascundea in toaleta scolii, un soi de birou al lui, pentru a-si pune pe picioare o idee.

Am citit despre George Vlad, romanul cooptat in echipa „Dune 2” responsabil cu inregistrarea sunetelor desertului. Despre visul lui, despre inceputuri si drumul lui pana sus, in varf. Cate injuraturi si-a luat in comentarii (ce vine asta sa se laude, sa ne spuna noua ce si cum!!!!), despre asta n-avem ce discuta.

Cati elevi stiu despre Teodor Tulpan, alpinist român, care a cucerit cel mai înalt vârf montan din lume în 2003, vârful Everest (8848 m), ascensiune realizată pe 22 mai 2003, la ora locală 10.

Dar despre alpinistul Adrian Ahriţculesei, din Petroşani, care a cucerit acelasi vârf Everest, cati elevi stiu? Anunţ făcut vineri (17 mai 2024) dimineaţa de managerul său sportiv, Ştefan Adrian Jurca. „Ahriţculesei Adrian a cucerit Acoperişul Lumii. Este pe Everest (8.848 m). Urmează partea cea mai grea a acestei expediţii, coborârea spre tabăra de bază, la 5.335 m!”, a notat Jurca pe pagina sa de socializare.

Trecand la lucruri „serioase”, cati elevi stiu ceva despre lumea reusitei. In punerea in practica a unei afaceri. Cum sa pleci de la 100 $ si sa ajungi la castiguri bune. Cati au simt practic? De ce spun asta? Pentru ca o societate e de succes daca oamenii ce-o formeaza sunt de succes. Sigur, nu toti or sa ajunga businessmeni, dar multi vor reusi. Le trebuie doar cultura.

Si pentru ca imi place sa tin minte tot felul de lucruri, iata cum e cu lamaile si cu limonada, in viziunea unui personaj din serialul „ The Fall of the House of Usher”:

„Cand viata iti da lamai...
Faci limonada?

Nu.
Întâi faci o campanie multimedia ca sa convingi oamenii ca lamaile sunt foarte rare.
Asta merge doar daca le stochezi, controlezi rezerva.
Apoi ieși în presă cu sloganul: „Lamaia e singurul mod de a spune "te iubesc", de neratat pentru logodnă si aniversări”.
Adio trandafiri, vin lamaile!

Panouri care zic ca ea nu face sex cu tine daca n-ai lamai.
Faci bijuterii de lux: ediție limitată de bratari-lamaie, diamante galbene numite "lamai".
Faci ca Apple sa-si boteze noul sistem OS-Lemon. Cu un mic accent pe "o".

Adaugi 40% pentru lamaile organice si 50% daca nu implica nimic ilicit. Umpli senatul cu lobbisti pentru lamai si pui o Kardashian sa suga o lămâie într-un clip dezvăluit.
Timothee Chalamet poarta pantofi ca lamaia la Cannes.

Faci o campanie hashtag: ceva nu e "cool", "super", "grozav" daca nu e "lamaie".
"Ai vazut filmul ala?"
"Ai fost la concertul ala? Lămâie curata!"
Billie Eilish, " Doamne, hashtag... lămâie."

Îl pui pe d-rul Oz sa recomande patru lamai pe zi si un supozitor cu lămâie pentru eliminarea toxinelor, pentru ca nimic nu sperie mai mult decât toxinele.
Apoi patentezi semințele.

Scrii o linie de cod genetic care face lamaile sa arate ca niste sâni...si obții un patent genetic pentru ADN-ul lamaii-sân, polenizezi, pui semințele in circulatie in natura si dai in judecata fermierii pentru drepturi de autor cand codul genetic apare in culturile lor.

Stai in fotoliu, culegi milioane si, cand te saturi si vinzi "lamai-imperiu" cu miliarde de dolari, atunci... si numai atunci faci o afurisita de limonada."

Asta-i diferența între cei care au pornit dintr-un garaj si au ajuns pe acoperișul lumii si cei care intra in garaj ca sa pornească masina sau sa-si caute ochelarii rămași în torpedou.

Daca elevilor romani li s-ar explica notiuni de viata, de cum sa reusesti, cum sa fii creativ, cum sa folosesti nivelul de dezvoltare atins de societatea secolului XXI in folosul tau, cum sa razbesti intr-o piata concurentiala, atunci sigur vom avea mai multi care vor porni din garaj si vor ajunge sus, si mai putini care vor porni din garaj autoturismul pentru a se duce la piata.

Si atunci un alt Sebastian Dobrincu nu ar mai trebui sa se ascunda in toaleta scolii, ci ar fi la ore vorbind despre afacerea sa.

Povestea este ne interesanta pentru ca asa este scrisa, nu din alte motive. In spatele tricolorilor este o agentie de marketing de dimensiuni greu de imaginat, de aceea sunt atat de cunoscuti si reusesc sa "ne reprezinte". Nu, nu pentru fotbal. Fotbalul a ajuns... ca sa fiu decent in exprimare, la cel mai jos nivel. nu mai conteaza talentul si imaginatia ci doar sa fi mare, sa ai muschi si sa excelezi la a mima. a mima orice, de la faulturi, la goluri, la implicare, etc. asta nu e fotbal, dar cineva primeste bani grei sa il promoveze si sa mimeze la randul lor preocuparea. Ei bine, daca tot ati avut informatia despre copii astia si v-ati deranjat sa scrieti ateva cuvinte, in loc sa va exprimati frustrarile ca ei nu reprezinta romania dupa cum ar merita, nu era mai bine sa puneti o poza cu realizarea lor? ce va asteptati sa vanda ideea asta mai departe? poza cu steagul? au oamenii o chestie tehnologica si tehnologia vinde. noi insa nu stim sa ne vindem, pentru ca venim din familii comuniste care habar nu au avut sa faca asta.

Intrebarea este cati dintre acestia vor ramane in tara. Daca nu prea multi, atunci de ce ar investi statul bani in ei?