Îi numim ”tricolori” doar pe fotbaliști, singurii care par să ne reprezinte ca țară. Există însă mulți alți români, cu performanțe incredibile, care merită titlul de ”tricolori” la fel de mult ca și fotbaliștii actualei generații.
Trei copii din România au uimit marile universități din SUA, unde au fost premiați zilele trecute la International Science and Engineering Fair, cea mai prestigioasă competiţie de ştiinţă şi inginerie din lume. Ei sunt Filip Bușcu, David Ghiberdic și Rareș Marinescu.
Liceenii români au inventat şi au construit o aripă de avion capabilă să crească manevrabilitatea aeronavelor, să reducă consumul de carburant şi să inducă proprietăţi de invizibilitate(!). Puțini adulți reușim să înțelegem ce au reușit puștanii ăștia.
Nouă comisii, din care fac parte cei mai buni profesori de la marile universități americane, experți din US Army și directori din cele mai importante companii companiile de tehnologie, au analizat proiectul elevilor români, timp de trei zile. Realizarea copiilor români a fost recunoscută unanim.
Povestea e neinteresantă, pentru că nu e nici despre Babasha și PR-iștii Coldplay, nici despre influenserițe care mișună în online ca șoarecii în siloz, nu e nici despre deputați care se mușcă de gât pe holurile Parlamentului și nu e cu ”imagini interzise” ale cântărețelor care se zbat în bikini pe mese ieftine de club.
E despre niște elevi care învață la un liceu privat din București, ăla patronat de turci, unde îi găsești și pe ceilalți olimpici la info, mate, fizică și la ce mai sunt copiii români buni în străinătate.
Au profesori români, cărora turcii le-au dat șansa să arate că pot face performanță cu elevii lor.
Ca și și în fotbalul de performanță, și în învățământ e la fel: statul român nu are niciun merit pentru formarea noilor generații. Avem un sistem de învățământ tembel, care ar trebui să genereze proști pe bandă rulantă. Șansa noastră este că unii profesori români sunt oameni excepționali, care pun suflet și se dăruiesc complet copiilor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Stiti vorba aia cu lamaile si limonada?
Cand viata iti da lamai...
Faci limonada
Raspunsul e mult mai complex si ne ofera o imagine a ceea ce inseamna succesul, reusita. Felul in care trebuie sa gandesti pentru a ajunge in top. Asta e ceva ce copiilor nu li se explica la scoala romaneasca. Sa fii inventiv, sa fii creativ, sa visezi la lucruri ce par imposibil de realizat. Sa stii sa-ti pui in valoare inventia, sa stii s-o vinzi.
Mi-am amintit de Sebastian Dobrincu ce povestea ca se ascundea in toaleta scolii, un soi de birou al lui, pentru a-si pune pe picioare o idee.
Am citit despre George Vlad, romanul cooptat in echipa „Dune 2” responsabil cu inregistrarea sunetelor desertului. Despre visul lui, despre inceputuri si drumul lui pana sus, in varf. Cate injuraturi si-a luat in comentarii (ce vine asta sa se laude, sa ne spuna noua ce si cum!!!!), despre asta n-avem ce discuta.
Cati elevi stiu despre Teodor Tulpan, alpinist român, care a cucerit cel mai înalt vârf montan din lume în 2003, vârful Everest (8848 m), ascensiune realizată pe 22 mai 2003, la ora locală 10.
Dar despre alpinistul Adrian Ahriţculesei, din Petroşani, care a cucerit acelasi vârf Everest, cati elevi stiu? Anunţ făcut vineri (17 mai 2024) dimineaţa de managerul său sportiv, Ştefan Adrian Jurca. „Ahriţculesei Adrian a cucerit Acoperişul Lumii. Este pe Everest (8.848 m). Urmează partea cea mai grea a acestei expediţii, coborârea spre tabăra de bază, la 5.335 m!”, a notat Jurca pe pagina sa de socializare.
Trecand la lucruri „serioase”, cati elevi stiu ceva despre lumea reusitei. In punerea in practica a unei afaceri. Cum sa pleci de la 100 $ si sa ajungi la castiguri bune. Cati au simt practic? De ce spun asta? Pentru ca o societate e de succes daca oamenii ce-o formeaza sunt de succes. Sigur, nu toti or sa ajunga businessmeni, dar multi vor reusi. Le trebuie doar cultura.
Si pentru ca imi place sa tin minte tot felul de lucruri, iata cum e cu lamaile si cu limonada, in viziunea unui personaj din serialul „ The Fall of the House of Usher”:
„Cand viata iti da lamai...
Faci limonada?
Nu.
Întâi faci o campanie multimedia ca sa convingi oamenii ca lamaile sunt foarte rare.
Asta merge doar daca le stochezi, controlezi rezerva.
Apoi ieși în presă cu sloganul: „Lamaia e singurul mod de a spune "te iubesc", de neratat pentru logodnă si aniversări”.
Adio trandafiri, vin lamaile!
Panouri care zic ca ea nu face sex cu tine daca n-ai lamai.
Faci bijuterii de lux: ediție limitată de bratari-lamaie, diamante galbene numite "lamai".
Faci ca Apple sa-si boteze noul sistem OS-Lemon. Cu un mic accent pe "o".
Adaugi 40% pentru lamaile organice si 50% daca nu implica nimic ilicit. Umpli senatul cu lobbisti pentru lamai si pui o Kardashian sa suga o lămâie într-un clip dezvăluit.
Timothee Chalamet poarta pantofi ca lamaia la Cannes.
Faci o campanie hashtag: ceva nu e "cool", "super", "grozav" daca nu e "lamaie".
"Ai vazut filmul ala?"
"Ai fost la concertul ala? Lămâie curata!"
Billie Eilish, " Doamne, hashtag... lămâie."
Îl pui pe d-rul Oz sa recomande patru lamai pe zi si un supozitor cu lămâie pentru eliminarea toxinelor, pentru ca nimic nu sperie mai mult decât toxinele.
Apoi patentezi semințele.
Scrii o linie de cod genetic care face lamaile sa arate ca niste sâni...si obții un patent genetic pentru ADN-ul lamaii-sân, polenizezi, pui semințele in circulatie in natura si dai in judecata fermierii pentru drepturi de autor cand codul genetic apare in culturile lor.
Stai in fotoliu, culegi milioane si, cand te saturi si vinzi "lamai-imperiu" cu miliarde de dolari, atunci... si numai atunci faci o afurisita de limonada."
Asta-i diferența între cei care au pornit dintr-un garaj si au ajuns pe acoperișul lumii si cei care intra in garaj ca sa pornească masina sau sa-si caute ochelarii rămași în torpedou.
Daca elevilor romani li s-ar explica notiuni de viata, de cum sa reusesti, cum sa fii creativ, cum sa folosesti nivelul de dezvoltare atins de societatea secolului XXI in folosul tau, cum sa razbesti intr-o piata concurentiala, atunci sigur vom avea mai multi care vor porni din garaj si vor ajunge sus, si mai putini care vor porni din garaj autoturismul pentru a se duce la piata.
Si atunci un alt Sebastian Dobrincu nu ar mai trebui sa se ascunda in toaleta scolii, ci ar fi la ore vorbind despre afacerea sa.
Exact asta mai lipsea sa scolarizam pe banii nostri resurse umane pentru tarile bogate ca nu e de ajuns ca lucram mai mult pentru ei decat pentru noi. Acum se mai gasesc destepti sa faca lobby sa le dam si mai mult ca nu le mai e de ajuns.
Si mai e ceva: daca ai intelege ce inseamna lobby, ori ce inseamna reputatie si cat de importante sunt astea pentru o tara in ziua de azi, si daca ai intelege multe alte lucruri.... Dar tu vrei doar sa iti versi amarul, nu sa intelegi....
Educatia primeste aproximativ 3% din PIB nu din buget care este in momentul de fata in jur de 30% din PIB, deci se aloca in jur de 9% din buget. Cand ai 40% analfabeti functionali, acolo trebuie investit, pentru ca vor fi castiguri mai mari per ansamblu raportat la suma de bani investita. Un lucru mult mai benefic decat a investi in ceva ce nu iti va aduce niciun castig. Astfel este de preferat sa nu ai niciun merit si niciun castig decat sa ai doar merite fara castiguri pentru doar acestea din urma tin de foame.
Cat despre "beneficii", ele sunt in primul rand in oportunitati noi: e adevarat, ne costa bani sa cumparam telefoane mobile, computere, masini cu ABS si airbags, dar de banii aia primim noi oportunitati (comunicare, siguranta) pe care altfel nu le-am fi avut. Dai bani de medicamente, dar castigi ani de viata. Daca am duce lucrurile la extem, poti economisi banii de abonament si renunti la internet si telefon, poti economisi banii de medicamente si rabzi boala, poti economisi bani de rate la casa ori chirie si dormi pe strada, poti economisi multe.... dar viata e mult mai buna daca nu o faci. Exista beneficii cu mult mai importante decat banii.
Cei 40% sau cati ori fi functional analfabeti au acces la acelasi sistem de educatie, aceleasi manuale, aceleasi biblioteci si acelasi internet ca astia din articol. Daca vrei sa dai mai multi bani pentru lenea lor, ai binecuvantarea si respectul meu. Dar nu te astepta la prea multe in schimbul banilor dati.
Desi sistemul de educatie impune aceleasi standarde, nu inseamna ca acestea nu pot fi depasite punctual. Nu cred ca se compara un liceu de municipiu resedinta de judet cu unul dintr-un orasel prin simplul fapt ca intr-un oras mai mare are loc o agregare a valorilor. Daca s-ar investi in astfel de zone cu siguranta ar scadea abandonul scolar si procentul de analfabeti functionali.