Foto: Guliver Getty Images
Guvernul britanic condus de Theresa May s-a prezentat în această seară în Camera Comunelor pentru a le cere parlamentarilor să voteze în favoarea acordului Brexit negociat cu Uniunea Europeană. Cum era de aşteptat, Parlamentul nu a votat acest acord: majoritatea fragilă pe care guvernul conservator o are în Parlament, precum şi subiectul delicat al Brexit-ului, care stârneşte în Regatul Unit pasiuni imense, făceau improbabil votul favorabil acordului negociat de Theresa May. Ce nu era de aşteptat era o înfrângere de proporţii istorice a Guvernului în Parlament: parlamentarii au votat împotriva acordului cu o majoritate de 230 de voturi, ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată la Westminster. În mod normal, o asemenea înfrângere ar fi dus la demisia imediată a oricărui prim-ministru. Nu însă şi a doamnei May, care încă speră, contrar tuturor previziunilor, că va putea convinge UE să-i ofere un acord mai pe placul parlamentarilor britanici. Totuşi, nu este deloc clar, în condiţiile configuraţiei actuale a Parlamentului de la Londra, ce anume i-ar satisface pe parlamentari. Dintre cei 432 care au votat împotriva Guvernului, cei mai mulţi au fost, fireşte, laburişti, membri ai Partidului Scoţian şi liberal-democraţi, adică opoziţia, dar nu mai puţin de 118 conservatori au decis să-şi umilească propriul guvern, ceea ce ridică multe semne de întrebare asupra credibilităţii pe care premierul o mai are în acest moment.
Cum s-a ajuns la acest rezultat catastrofal?
Motivele pentru care parlamentarii au respins acordul lui May sunt eterogene şi chiar fundamental contradictorii, dar aceasta nu trebuie să surprindă, dată fiind natura subiectului. Cei mai mulţi au votat împotriva acordului cu UE nu pentru că nu şi-ar dori unul, ci pentru că nu doresc Brexit deloc ori îşi doresc ca Marea Britanie să rămână cel puţin în piaţa economică comună EEA; or, din acest punct de vedere, acordul negociat de May tăia cam toate legăturile ţării cu UE. Pe de altă parte au fost însă şi destui parlamentari, în special conservatori radicali, adepţi ai unui Brexit hardcore, care au votat împotriva lui May pentru că nu-şi doresc absolut niciun acord, vor pur şi simplu să plece din UE fără alte discuţii sau negocieri, cu orice riscuri ar implica această decizie. Este posibil însă şi ca foarte puţini laburişti, în special cei mai în vârstă, adepţi ai unui socialism dur, cărora capitalista Uniune Europeană nu le prea e pe plac, să fi respins acordul tocmai pentru a netezi calea pentru un Brexit hardcore.
Ce se va întâmpla mai departe?
Imediat după vot, liderul opoziţiei, laburistul Jeremy Corbyn, a anunţat o moţiune de cenzură împotriva Guvernuului, iar Theresa May a acceptat ca aceasta să fie dezbătută în Parlament chiar miercuri. Dacă Guvernul nu va trece de moţiunea de cenzură, atunci May nu va avea altă opţiune decât să demisioneze, ceea ce ar duce, în mod inevitabil, la alegeri anticipate, întrucât conservatorii nu deţin majoritate în Parlament, ci se bazează, în actuala legislatură, pe voturile partidului naţionalist nord-irlandez DUP. Şansele ca moţiunea să treacă depind de strategiile pe care fiecare tabără şi le face privind Brexitul. Pe de o parte rezultatul de marţi seara ar indica o nouă înfrângere usturătoare pentru Guvern. Pe de alta, nu trebuie subestimat că mulţi dintre conservatorii radicali care au votat împotriva propriului Guvern marţi vor vota pentru susţinerea acestuia miercuri pentru că nu-şi doresc o victorie laburistă şi pentru că, aşa cum unul dintre ei, cunoscutul Boris Johnson, a declarat după vot, speră s-o trimită înapoi la Bruxelles pe May pentru a le cere liderilor europeni să renegocieze tratatul şi să fie, practic, de acord cu toate pretenţiile lor. Aceste pretenţii, rezumate plastic de acelaşi Boris Johnson printr-o zicală englezească grăitoare „Have your cake and eat it”, presupun, în fapt, menţinerea tuturor avantajelor apartenenţei la UE şi aruncarea la coş a tuturor obligaţiilor Marii Britanii în ce priveşte imigraţia, politicile bancare, taxele vamale etc. Aşadar, nu este deloc cert, în acest moment, că moţiunea de cenzură a lui Corbyn, pe care el însuşi a ezitat multă vreme s-o anunţe, va avea sorţi de izbândă.
Dacă moţiunea nu va trece, lucru pe care May l-a anticipat în propriul discurs din Parlament de marţi seara, aceasta a enumerat patru posibile opţiuni pe care le are în vedere:
1. organizarea unui al doilea referendum, aşa cum îşi doreşte tabăra Remain, care pare ferm convinsă că de data aceasta britanicii vor vota respingerea Brexitului. Aceasta este o opţiune riscantă politic, pentru că ţara este în continuare extrem de divizată şi foarte probabil rezultatul, oricare ar fi el, ar fi din nou foarte strâns.
2. părăsirea UE fără niciun acord, lucru asupra căruia Jean-Claude Juncker a avertizat imediat după anunţarea rezultatului votului. Această opţiune este extrem de riscantă economic, Marea Britanie fiind fundamental nepregătită, în ciuda retoricii triumfaliste a naţionaliştilor, pentru „no deal”.
3. organizarea de alegeri anticipate, aşa cum îşi doreşte Jeremy Corbyn, care, de altfel, a şi fost acuzat de către propriul partid, că nu-şi doreşte rămânerea în UE şi astfel riscă îndepărtarea electoratului tânăr de stânga. Corbyn vrea să ajungă prim-ministru în speranţa că va putea scoate el ţara din impas, lucru care pare foarte nepplauzibil în condiţiile date.
4. cererea renegocierii acordului cu UE în speranţa că politicienii europeni vor ceda ei primii presiunilor Marii Britanii. Dar, aşa cum toţi liderii europeni au declarat fără echivoc, o asemenea variantă pare fantezistă.
Fiecare tabără îşi evaluează acum strategiile pentru săptămâna în curs, dar, în timp ce politicienii britanici continuă să se războiască, ceasul Brexitului continuă şi el să bată, iar riscurile unei ieşiri a UK din UE fără niciun acord şi fără nicio protecţie atât pentru cetăţenii britanici, cât şi pentru cei europeni, sunt tot mai dificil de evitat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cel cu referendumul Brexit este David.
P.S. Partidul laburist a fost intotdeauna socialist. Asta nu inseamna comunist. La noi socialismul a fost cangrenat de comunism si de-aia il percepem in sens peiorativ (de la asa-zisa republica socialista). Socialismul face bine-merci de multa vreme in occident si este ceea ce contrabalanseaza ambitiile capitaliste care in lipsa socialismului din opozitie ar derapa repede spre o dictatura de dreapta.