Tristețea cameristei mele sovietice și nașterea unei mari națiuni. Am început discuția cu o gafă: „- Îi urăști pe ruși?…”

Foto: Profimedia Images

- Îi urăști pe ruși?

Mi-am dat seama că am făcut o gafă când întrebarea mea a căzut în gol, ca un fir de praf pe podeaua pe care ea o mătura. În cele 2-3 secunde de tăcere s-a îndreptat din umeri:

- Nu, de ce?

O întrebasem dacă pot să-i pun o întrebare personală, după ce colega ei îmi spusese că „e din Ucraina”. Camerista s-a oprit din dereticat și m-a privit în ochi:

- De ce să-i urăsc?

- Pentru că ți-au bombardat țara, orașul…

- Adevărul e că, în Harkov, toți ne bombardează, și rușii, și ucrainenii…

Femeia are o engleză bună și o atitudine de om obișnuit să conducă. Îmi spune că în țara ei a fost manager de magazin. N-o deranjează că aici mătură podele, pentru că-și ține mintea ocupată și face și niște bani. Bărbatul și fiul de 26 de ani, IT-ist, au rămas în Harkov. De asta nu-l are la inimă pe Zelenski, pentru că i-a legat de glie pe toți bărbații apți să lupte. Față de Putin are mai multă înțelegere, zice că face ce-i bine pentru țara lui și pentru ruși. Îmi spune că mulți prieteni din Harkov s-au refugiat în Rusia, pentru că acolo „e mai multă libertate” și „e liniște”. Aș vrea s-o întrerup, să o întreb de ce ea s-a refugiat în România, în Vest, și nu s-a dus în Est, ca ceilalți din familie.

- Noi, civilii, suntem captivi între două armate. Am vrea să se termine, să nu mai tragă nimeni, dar nu cred că mai devreme de doi ani se va termina. Poate că în final vom face parte și noi din Rusia, ca cei din Crimeea…

O întreb, într-un final:

- Te consideri rusoaică sau ucraineancă?

Îmi răspunde cu mândrie:

- Tata a fost rus, mama a fost jumătate rusoaică, jumătate bielorusă. Eu m-am născut în Harkov, în Uniunea Sovietică. Deci sunt sovietică.

Dacă mă uit la sondajele de opinie, camerista mea sovietică pare a fi excepția care confirmă regula: în șase luni de rezistență eroică, s-a născut o mare națiune. Se prea poate ca populația rusofonă din rândurile căreia face parte și doamna din poveste, să fi părăsit Ucraina și să nu fi participat la sondajul acesta. Unitatea în jurul drapelului a avut drept consecință nașterea unui sentiment național, mândria de a aparține națiunii ucrainene. O națiune căreia Vladimir Putin îi negase dreptul la existență când a pornit campania „de denazificare și demilitarizare”. În loc să șteargă Ucraina de pe fața Pământului, agresiunea lui Putin a pus-o pe hartă. Puțini ucraineni mai au nostalgii imperial-sovietice. Cele 6 luni de război au marcat o bruscă opțiune pro-occidentală pentru aproape toată societatea ucraineană.

Însă cifrele vorbesc cel mai bine:

• Azi, 85 la sută dintre ucraineni se identifică mai presus de orice ca cetățeni ucraineni, mai degrabă decât ca locuitori ai unei regiuni, ca membri ai unei minorități etnice sau ai alte categorii identitare. În urmă cu șase luni, doar 64 la sută se considerau ca aparținând națiunii ucrainene.
• În februarie 2022, cu câteva zile înainte de începerea războiului, 55 la sută dintre ucraineni doreau aderarea la NATO și 68 la sută aderarea la Uniunea Europeană (Sursa)
• La șase luni de la invazia Rusiei, 91 la sută dintre ucraineni doresc aderarea la NATO și 96 la sută aderarea la Uniunea Europeană (Sursa)
• 84 la sută dintre ucraineni resping orice concesii teritoriale față de Rusia, iar acest indicator a crescut între mai și iulie, când au avut loc sondaje. Chiar și printre locuitorii sudului ucrainean, unde sunt lupte (Dniepropetrovsk, Zaporozhe, Nikolaev, Odesa, Herson) 77 la sută se opun concesiilor. În rândul locuitorilor din est (Harkov și zone controlate de Kiev din Luhansk și Donețk) 82 la sută resping concesiile.
• 61 la sută din ucraineni sunt pentru lupta împotriva agresiunii ruse până ce toată Ucraina, inclusiv Crimeea anexată de ruși în 2004, revine sub controlul Kievului. (Sursa)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp