Foto: Guliver Getty Images
Să ne imaginăm:
Ajungem în Franța, la un hotel drăguț din Paris. Prezentăm voucherul, iar recepționistul ne verifica actul de identitate, ne dă cheia și ne urează sejur plăcut.
Ajungem la un hotel la Amara... sau la Mamaia. Prezentăm voucherul, actul de identitate și apoi... începem sârguincios să completăm un formular. Pe baza acestui formular, operatorul turistic va fi OBLIGAT să trimită mai departe un raport către SRI si STS cu nu mai puțin de „n” – 14 puncte despre profilul turistului. De la cetățenie, până la scopul călătoriei. De la domiciliu, până la date din profilul „client fidel”.
Nu, nu ne imaginăm România anului 1952. Este vorba de România anului 2017.
Zilele trecute a apărut Lega a Turismului, o lege care de câteva zile este în dezbatere publică, o lege care pe parcursul a 38 de pagini reia textele anterioare de lege fără să aducă ceva semnificativ inovator sau contemporan. Cu câteva excepții. Una este imaginea de mai sus, iar acestei imagini Legea Turismului i-a dedicat un capitol întreg. Unul dintre cele două capitole „VII”.
Da, textul de lege este așa de varză, încât are două capitole „VII”
Trecem peste.
Capitolul „Sistemul Informatic de Evidență a Activității de Turism din Romania (SIEATR)” este de departe cel mai bine făcut din această lege. Pe parcursul a nu mai puțin de 14 articole (peste 25% din textul de lege) se explică foarte structurat și în amănunt întreg mecanismul de colectare de date. Cu siguranță, doamnele și domnii de la Ministerul Turismului, care nici măcar nu știu să numere cifrele romane, au fost foarte fericiți când au primit cele 10 pagini, scrise profesionist, de la o altă instituție a statului.
Ministrul Dobre a aruncat gogoașa cum că această monitorizare atentă a turiștilor are ca scop reducere evaziunii fiscale, dar și facilitarea unor calcule și strategii pe care vrea să le facă Ministerul Turismului pentru a aduce România pe culmile turismului mondial. Practic ar putea spune ca ambulanțele sunt vopsite în roșu pentru a reduce consumul de carburant.
De ce scriu asta? Pentru că există și acum mecanisme de control și de prognoză. Fiecare turist care se cazează în România completează o fișă de bun simț și i se face o copie după cartea de identitate. Apoi, la cererea INS, datele despre circulația turistică se centralizează, iar informațiile, mulți indicatori, se publică.
Nu monitorizarea este problema, sigur, în contextul actual de securitate sau mai bine zis de insecuritate, monitorizarea este firească. Problema este cum folosim această monitorizare. Cât de ascunse sunt scopurile ei. Dacă legea rămâne în forma aceasta, practic, se va ști în orice moment unde se află Popescu sau Ionescu, cât stă, de câte ori a fost, cu cine a fost. Probabil că noi, în calitate de Ionescu și Popescu, putem fi monitorizați mult mai atent prin alte metode decât prin acestea, așa de evident intruzive.
În ceea ce privește evaziunea în turism, actuala lege nu îi aduce nicio atingere concretă. Și pe noul text, turismul la negru de la Costinești ori de la Rânca va funcționa nestingherit. Legea nu întărește nicio autoritate de control, iar sancțiunile propuse în penultimul capitol sunt un pic prea blânde, dacă nu hilare.
Ca să vă dau un exemplu concret: dacă hotelul operează fără autorizație, cel mai grav lucru care se poate întâmpla în universul turistic românesc, proprietarul se poate alege cu 30, maximum 40 puncte de amendă. Asta e tot.
Ca idee: pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, conducătorul primește 20 de puncte de amendă.
Deci sancțiunile sunt o simplă bătaie de joc la adresa consumatorilor.
Restul capitolelor nu spun nimic concret. Unul dintre cele mai importante capitole care ar fi trebuit prins in lege, unde România este absolut deficitară – școlarizarea, are mai puțin de o pagină, iar alte elemente presante: asigurările în turism, mecanismele de control, standardizările, lipsesc cu desăvârșire. Despre reglementări concrete ale agențiilor de turism, ale operatorilor, ale relațiilor cu operatorii mondiali nu se scrie niciun cuvânt, iar în momentul de față, dacă nu știați, mai mult de 25% din circulația turistică a României se desfășoară prin portaluri înregistrate în alte țări.
Practic, în 38 de pagini, Legea Turismului nu aduce nimic progresist, din contră. Avem de a face cu o lege de tip „Big Brother” care, la cât de eterogen, este peisajul turistic românesc, probabil va ajunge în Monitorul oficial fără prea mari modificări.
Așadar, tovarăși aveți grijă cu cine și pe unde veți călători, pentru că suntem pe cale să avem o Lege a Turismului demnă de serialele de desene animate... sovietice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.