Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Uitați-vă măcar cinci minute pe zi la copiii voștri ca atunci când i-ați văzut prima dată. Atunci când nu era nevoie de performanțele lor, iar simpla lor prezență era valoroasă

Unul dintre lucrurile care fac tare rău copiilor și pe care noi, părinții și profesorii lor, îl practicăm chiar și din iubire, este comparația pe câtă productivitate aduce în lume mintea lor. Dacă unul e mai isteț, mai rapid, mai logic, mai talentat față de fratele sau colegul său sigur va stârni mai multe laude și aprecieri explicite. Se va simți mai bun decât celălalt. Acesta din urmă va ajunge să creadă despre sine că e mai puțin ca om.

Ce nu înțelegem noi este, grosier spus, ce procent ocupă mintea în totalitatea unui om. Că dacă ajungi să atașezi definiția copilului tău de cât, ce și cum produce el în lume - note, proiecte, medalii, admirație de la ceilalți - ajungi, practic, să îl reduci la coaja lui, la sistemul lui de navigare prin ceea ce numim realitatea noastră comună.

Omul crește bine, fericit și echilibrat, chiar ancorat în a face, a izbândi, a câștiga, dacă i-a fost întâi sărbătorită ființa, prezența în lume. E vorba de emoția pe care o ai la nașterea copilului tău: el nu face nimic, doar stă acolo întins și este prețios peste măsură, nu-i așa?

Sună teribil de naiv și comun, dar omul este cu mult mai mult decât mintea lui. Copiii învață, prin abuzul pe care îl dăm judecându-le doar productivitatea, să se uite pe sine, să nu își simtă spiritul. Copilul tău - chiar dacă e de 4 la școală, ultimul, lent, mototol, obișnuit, mediocru - este spirit, este simțire, este prezență, este umor, este empatie, este comunicare, este ce visează, ce speră. Nu doar ce știe, ce aplică, ce evaluează sau ce creează.

Valoarea unui om stă și dincolo de operațiile lui mentale. Foarte puțini dintre noi știm să arătăm copiilor că îi vedem și îi validăm dincolo de gimnastica minții lor și de ce fac ei, la vedere, în plan fizic, productiv.

Omul crește bine, fericit și echilibrat, chiar ancorat în a face, a izbândi, a câștiga, dacă i-a fost întâi sărbătorită ființa, prezența în lume. E vorba de emoția pe care o ai la nașterea copilului tău: el nu face nimic, doar stă acolo întins și este prețios peste măsură, nu-i așa?

Pentru începutul ăsta de an școlar, ca să vă ajutați cu adevărat copiii, faceți asta măcar o dată pe zi, 5 minute: regresați la starea pe care ați avut-o acolo, la maternitate, când numai prezența lui era suficientă, incredibil de valoroasă.

Foto: Guliver Getty Images

De acolo, din starea de sărbătorire a ființei, vin toate deciziile corecte. Nu din așteptările de împlinire a nu-știu-cărui potențial, nu din planurile de succes academic.

Doar din puterea de a ști, măcar 5 minute pe zi, că fiecare din noi e cu mult mai mult decât ce produce la exterior.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Articolul mi-a adus aminte de mine care am luat premiu la scoala mai mereu si niciodata nu ma gandeam la ce-ar fi putut fi in sufletele celor care nu luau premiu. Niciodata ! Intr-atat eram de preocupata ca eu sa fiu in plutonul fruntas…Dar viata mi-a dovedit ca ceva e total gresit, atat in invatamant, cat si in societate. Prea multa obsesie pentru pozitii de frunte si prea putina preocupare pentru ‘a nu lasa pe nimeni de caruta’…Daca invatatoarea in clasele primare ar avea grija ca nimeni sa nu plece de la scoala nelamurit, si, pe acelasi principiu s-ar merge in toate sectiile de invatamant, ar fi mult mai multa fericire in lume. Educatia e mana cereasca pentru calitatea unei societati. Cu cat mai multi oameni instruiti si lamuriti asupra a ce este cu adevarat valoros in lumea asta, cu atat mai putine fapte reprobabile s-ar petrece, de la simple impertinente pana la crime…
    Iar legat de relaxarea de a nu orienta copilul pe ideea de performanta cu tot dinadinsul, cred ca energia fiecarei familii ar trebui concentrata pe intelegerea lucrurilor invatate la scoala si pe valoarea lui ‘a sti’, nu pe valoarea notelor si raportarea la altii aflati mai in fata ca performanta…
    Un invatamant de calitate e acela care produce cat mai multi oameni care stiu multe, se pricep la multe si care stiu bine ce le place si la ce se pricep cel mai bine, pentru a da rezultate atat pentru propria bucurie, dar si pentru societate in ansamblu…
    • Like 0
  • Frumos, inaltator amintit desi ar fi trebuit sa fie de la sine inteles! Dar tocmai pentru ca nu au servit acest meniu de la parintii lor adultii de astazi nu stiu cum sa procedeze! Pai nu! E ca si cu mancarea cand eu adolescenta fiind incercam sa experimentez ceva nou iar mama spirit conservator ma intreba: Unde ai pomenit tu asa ceva? Nu as vrea sa insist asupra subiectului caci e cale lunga in puneres lui in aplicare dar sunt convinsa ca pentru toate exista un inceput si prin reamintire, repetite, insistenta, orientare se vor putea schimba mentalitati! Ps felicitari autoarei pentru aplomb (imi da senzatia unei persoane nascute in august-septembrie adica in deplina maturitate spirituala desi ar putea fi si "o doamna de mai-iunie)
    • Like 0
  • Corina check icon
    Frumoase gânduri și eu cred că aveți dreptate. Într-adevăr, și elevii mai slabi trebuie să se simtă validați ca oameni. (Mai ales că umblă vorba neliniștitoare că „slăbiciunile” lor școlare au mare legătură cu cele ale profesorilor lor...) Mă bucur, de asemenea, că i-ați dat o dimensiune adecvată articolului. Mai la vale e un interviu cu o doamnă psiholog. Valoros, în mod sigur, dar se autosabotează crunt prin lungime. Putea fi publicat în serial. Lucruri simple, dar greu de înțeles pentru unii.
    • Like 0
  • Anon check icon
    "Dacă unul e mai isteț, mai rapid, mai logic, mai talentat față de fratele sau colegul său sigur va stârni mai multe laude și aprecieri explicite." - ceea ce la scoala cel putin e absolut normal. Scoala cu asta se ocupa: sa transforme copiii in oameni utili in societate, asa ca incurajeaza dezvoltarea abilitatilor necesare acestui scop: istetime, constiinciozitate etc.
    "Acesta din urmă va ajunge să creadă despre sine că e mai puțin ca om." - de unde reiese chestia asta? De unde stiti ca cel care e mai putin laudat nu e mai motivat sa-si depaseasca limitele?
    • Like 0
  • Citind articolul dvs indraznesc sa cred ca sunteti o mama tanara.
    In principiu aveti dreptate numai ca la o anumita varsta copiii incep sa fuga mai repede decat parintii. Cele 5 minute pot exista daca au placerea si dorinta sa vi le acorde. Daca nu va veti amagi privind timid prin geam plecand sau intorcanduse acasa, Va veti scufunda privirea intr-un album prafuit si veti retrai aceleasi sentimente ca odinioara.
    Copiii se maturizeaza mai rapid decat in vremurile de demult, gasesc raspuns la orice pe internet, traiesc in viteza, nu au timp de pierdut, "fast and rush" sunt ceea ce societatea se asteapta de la ei.
    • Like 2
    • @ Gar Gaune
      " Cele 5 minute pot exista dacã au plãcerea și dorința sã vi le acorde." O concluzie emoționantã,sinteticã,realistã si foarte frumos spusã. Jos pãlãria! (Rar mã las eu atinsã la coarda sensibilã,dar asta mi- a plãcut grozav!)
      • Like 0


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult