Ultima fereastră de oportunitate pentru România

Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Dumitru Matiu

Cum va arăta sfârșitul războiului din Ucraina nimeni nu poate spune cu exactitate. Însă, poate singurul consens care există este acela că Ucraina va fi reconstruită printr-un program cu finanțare internațională estimată la peste 400 de miliarde de dolari.

În calitate de vecin și suporter al Ucrainei, România are tot dreptul să aspire la a fi parte din acest masiv efort internațional. Trebuie însă îndeplinită o condiție esențială, care nu trebuie de fel subestimată. Singura șansă a României de a fi un actor puternic și credibil într-un astfel de program-mamut este încheierea cu succes a PNRR. Am să explic această relație, care multora s-ar putea să li se pară de neînțeles.

Eroarea pe care cei care au guvernat România au făcut-o în ultimele trei decenii a fost obsesia pentru stimularea unei creșteri economice bazată pe încurajarea consumului autohton și nu a producției autohtone. Creșterea salariilor și pensiilor din sectorul public nu a fost realizată ca o consecință a creșterii economice, ci s-a făcut independent de aceasta, în speranța unui efect de angrenare, care a fost mai degrabă limitat. Expresia acestei discrepanțe dintre ceea ce produce și ceea ce consumă România a fost reflectată permanent de corelația dintre creșterea economică și mărimea deficitelor externe. Practic, stimularea consumului, neputând fi satisfăcută de producția autohtonă, a dus la majorarea importurilor.

Consecința a fost ca creșterea cererii interne, în lipsa unui plan de țară care să ducă la o dezvoltare ordonată, a dus la creșterea spontană, naturală, a PIB-ului potențial, dar doar până la un punct. Depășirea acestui punct nu se poate face fară existența unui plan de țară care să beneficieze de o finanțare adecvată. Și având în vedere structura și mărimea bugetului României, o astfel de finanțare nu poate veni decât din exterior.

De ce depinde creșterea PIB-ului potențial? De dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice și logistice, de mărimea și calificarea forței de muncă, de dezvoltarea tehnologică și spiritul antreprenorial. Pe scurt, de creșterea productivității muncii.

Dar care este legătura dintre PIB-ul potențial și reconstrucția Ucrainei?

Din momentul în care România vă decide să fie parte a acestui proiect, ea va fi obligată să furnizeze un volum semnificativ mai mare de bunuri și servicii, în condițiile în care actualul PIB potențial nu este suficient de ridicat nici măcar pentru actuala cerere de bunuri și servicii. Cu cât mai limitat potențialul de ofertă al României, cu atât mai probabil va fi că proiectul de reconstrucție a Ucrainei să treacă prin noi (în importuri) sau pe lângă noi spre țări care au forța economică necesară.

PNRR-ul, cu cei 29 de miliarde de euro ai săi, reprezintă o ocazie uriașă de creștere a PIB-ului potențial și, astfel, o șansă pentru România de a deveni un actor important în proiectul de reconstrucție a Ucrainei. Este o șansă pe care nu o putem rata, mai ales că, cel mai probabil, va fi ultima.

Spun că PNRR este probabil ultima fereastră de oportunitate pe care România o are deoarece, odată demarat proiectul de reconstrucție a Ucrainei, este de anticipat ca finanțările UE să fie redirecționate aproape în exclusivitate spre această țară. În acel moment, țările central și est europene vor fi avut oportunitatea accesării fondurilor din PNRR, iar eventualul lor eșec total sau parțial e puțin probabil să se bucure de clemență Comisiei Europene. Odată cu încheierea ostilităților, prioritățile vor fi cu totul altele. Iar problema României s-ar putea să nu fie doar economică.

Cu o Ucraina pro-occidentală și o Turcie membră NATO, importanța geopolitică a României, prinsă între cele doua mari țări, riscă să scadă. Cine ar putea să atace NATO prin România trecând pe un sector al Mării Neagre flancat la nord și sud de doua mari țări cu forțe armate respectabile?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp