Foto: Guliver Getty Images
De multe ori m-am întrebat cum aș vedea țara noastră prin ochii unui turist străin, sau mai mult, ai unui străin care trăiește chiar o perioadă aici. Fiind privilegiat în acest sens prin natura profesiei, am avut șansa să cunosc câțiva lituanieni, spanioli, bulgari, italieni, polonezi, un francez și un portughez sosiți în Galați în scop profesional, unii dintre ei chiar și pentru 2 luni, sau mai mult. Suficient cât să-și creeze o părere obiectivă, având în vedere că au vizitat și orașe din Transilvania, sau stațiuni de la malul mării, sau Constanța.
Astfel, printr-un exercițiu, conexând anumite percepții relatate, răspunsuri la anumite întrebări, petrecând mult timp împreună, am reușit să-mi creionez ceea ce mă frământa.
Mă voi referi în primul rând la Galați, fiindcă aici au stat o lungă perioadă, așa cum am spus. În primul rând, aproape toți au remarcat mizeria, gunoaiele care zac în multe locuri. Apoi, vegetația neîngrijită, bălăriile care cresc în locul gazonului și ierbii tăiate, deși au văzut atâta apă (orașul înconjurat de apă) și a părut de neînțeles.
Luând la picior zona centrală m-au întrebat de ce nu sunt restaurate clădirile vechi, de ce nu accesăm fonduri europene pentru asta. Fiind vară, mulți dintre ei m-au întrebat dacă avem piscine, aqua-park-uri, plaje, fiind amatori de agrement, de distracție, sau lacuri cu ambarcațiuni, unde pot practica sporturi pe apă. Bineînțeles, răspunsul a fost negativ și încercau să înțeleagă explicațiile mele.
S-a lăsat tăcerea. Cu toții au remarcat potențialul orașului prin așezarea sa la Dunăre, exprimându-se „câte s-ar putea face aici, chiar cu bani europeni”.
Și-au dorit să închirieze o bicicletă, fiind obișnuiți să facă mult sport, dar nu au avut de unde și nu au înțeles de ce nu există preocupare în acest sens din partea administrației.
Mi-au spus că stăm foarte bine la capitolul restaurante, terase, că mâncarea este delicioasă și relativ ieftină. Au fost intrigați de faptul că nu avem autostrăzi, că au străbătut 320 de km în aproape 5 ore.
Atunci când au vrut să se plimbe cu un vapor, nu le-am putut satisface dorința, neexistând nave cu acest scop, un bulgar și un italian au ales bacul să traverseze Dunărea.
„Sibiu, Brașov? O altă lume”
Și-au propus și o parte dintre ei au și vizitat Brașovul, unii chiar și Sibiul. Cu toții au avut același sentiment. Ce departe par la propriu și la figurat aceste orașe. Li s-a părut că e o altă lume, o altă țară. Nu înțelegeau cum pot fi asemenea discrepanțe de dezvoltare pe teritoriul aceleiași țări. În schimb, cu toții au vorbit frumos despre noi, ca oameni. Că suntem primitori, prietenoși, inteligenți, spirituali, dar poate câteodată cam plictisiți și demotivați. Bineînțeles că nu aveau cum să nu remarce româncele noastre frumoase, cochete, elegante.
Discutànd despre mașini, majoritatea mi-au spus că au văzut foarte multe modele noi, scumpe și remarcau că românii investesc în așa ceva, deși au realizat că standardul de viață nu este ridicat. De fapt, acest aspect al contrastelor i-a surprins cel mai mult. Nu avem șosele, străzi, infrastructură în general, dar avem automobile scumpe care circulă în aceste condiții groaznice. Portughezul mi-a spus că tot ce vede îi amintește de țara sa în urmă cu 15-20 de ani, iar unul dintre polonezi că orașul îi transmite o stare de nepăsare, de parcă am renunțat, am abandonat.
M-a întristat, dar sincer de multe ori și eu împărtășesc același sentiment.
Una peste alta, este interesantă interacțiunea cu oameni care vin din țări cu altă mentalitate, cultură, educație și tradiție și de fiecare dată când am ocazia, nu ezit să schimb impresii.
Și ca să închei cu happy end, vă spun că spaniolii, portughezul și italianul au împărtășit aceeași părere: că avem o imagine deplorabilă în exterior, dar trăind aici mai mult timp printre noi, și-au schimbat total percepția, au realizat că românii sunt altfel. Mi-au spus că se întorc acasă cu o părere pozitivă, pe care o vor transmite și cunoscuților, că avem o țară frumoasă, care merită să fie vizitată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.vice.com/ro/article/43z4yg/de-ce-trebuie-sa-te-muti-din-galati&ved=2ahUKEwjLuPHXiZf9AhVXgP0HHci3Dg4QFnoECA0QAQ&usg=AOvVaw2NvOgFl2bDfvDAjucwOGLY
https://www.google.com/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://www.vice.com/ro/article/kb8ez3/10-motive-pentru-care-galati-e-un-oras-nasol-659&ved=2ahUKEwjLuPHXiZf9AhVXgP0HHci3Dg4QFnoECBEQAQ&usg=AOvVaw1pG9pnL4a0KythyHAYe0ph
Ok, lăsând miștocăreala la o parte, cum să compari un oraș mic ca Sibiu cu orașe mari precum Galați, Brașov sau Constanța?! Ce să iei la picior în Sibiu, când orașul are un singur bulevard mare, un pic de centru, iar în rest e ca la țară?!
Sibiu are o singură distracție interesantă, festivalul Artmania, care e o singură dată pe an vara și ține de regulă vreo 2 zile. În rest ce distracții grozave oferă Sibiul? Nu are cluburi rock mari și vestite unde să se țină regulat concerte nici cât avem noi aici la Constanța, ca să nu mai zic că nu suportă comparație cu Brașovul, unde e Club Rockstadt, în care mereu se întâmplă ceva interesant, inclusiv concerte cu trupe străine!
Are Sibiul litoral, Marea Neagră, Dunăre, Delta Dunării sau vreo altă atracție acvatică naturală? Cred că e evident că e o întrebare retorică! Dar se compară amărâtul lor de ștrand cu Aquaparcul nostru făcut de Mazăre? Sau cu minunăția de patc acvatic din Brașov? Și asta e tot o întrebare retorică! Eu nu aș da Constanța pe Sibiu pentru nimic în lume! Sunt doar 2 orașe în România pentru care aș eca de aici: dragul meu București și Brașovul, exact în ordinea asta!
Dar mnoa, când nevastă-ta candidează la parlament din partea pnl și când ai un ong de lobby anti psd, sigur că grija ta cea dintâi e să lauzi orașul lui Prostannis!
În rest, e valabil ce a scris cineva deja: omul sfințește locul și, în plus, suntem în orânduirea capitalistă, deci dacă nu aveți localuri în clădirile din centru nu este vina Statului, ci a burgheziei exploatatoare _private_ respectiv din cauza lipsei de inițiativă antreprenorială a acesteia!
Și în condițiile în care orasul tău are atâta potențial, ce te face să pierzi vremea degeaba cu un ong (sau poate n-o fi degeaba?) și să critici autoritățile locale pesediste, în loc să înființezi o firmă privată, prin care să faci o grămadă de chestii în orașul tău? Doar întreb, nu dau cu parul!
Suntem cu totii diferiti. Din fericire. Poate ca va suna a slogan, insa e atat de simplu si adevarat. Iar asta este un lucru extraordinar. De-am fi fost cu totii la fel, produse ale aceluiasi tipar, ne-am fi plictisit ingrozitor unii de altii. Eu cred ca devenim speciali atunci cand simtim ca apartinem cu adevarat unui grup, unui colectiv in dezvoltarea caruia sa aduci cea mai buna parte din tine si de la care sa primesti pe masura. De regula atunci cand alegi un loc de munca unde sa-ti consumi energia si sa-ti tocesti nervii intr-un mod creativ, te atrag posibilitatea de promovare, castigul mai mare, pachetul de beneficii si/sau posibilitatea de a-ti dovedi tie ca poti mai mult. Foarte rar stai sa te gandesti in ce masura esti compatibil cu cultura organizationala a companiei, cu valorile promovate, cu membri echipei in care vei lucra. Cu atat mai putin te gandesti in ce masura esti dispus sa te schimbi tu sau cat de mult poti schimba lucrurile in jurul tau. Ma rog, daca esti un pic norocos gasesti in anturajul asta eterogen un loc si pentru tine si pentru metehnele pe care le aduci cu tine. Cu grija insa, chiar daca evoluam gratios intr-un open space ce poate parea prea mare si rece uneori, incaperea aia trebuie sa acomodeze destul de multe orgolii.
Imprumutam din culturile pe care le consideram dezvoltate tot felul de idei pe care incercam sa le implementam la noi cat ne pricepem de bine. Le dam accente personale, le rastalmacim, le aruncam in putul gandirii si cateodata ies lucruri frumoase. Unul dintre ele este obiceiul asta de il numim cosmopolit team building. Adica sa creezi o echipa domne. Se pun la amestecat, in cazul nostru vreo cincizeci de caractere individuale, completezi cu ceva activitati menite sa stimuleze spiritul colectiv, presari sarea si piperul unui oras fabulos, stropesti amestecul divers cu cateva picaturi de alcool, si sa vezi minune! Melanjul asta devine unul dulce, vesel si atragator.
Munca are o valoare emancipativa puternica. Insa suma timpului impartasit cu prietenii si cunoscutii devine mult mai pretioasa. Oameni diferiti adusi impreuna in conditii de relaxare, devin altceva. Devin prieteni, camarazi, familie. Pentru ca, vrem – nu vrem, asta suntem unii pentru altii mare parte a zilei, un surogat de familie. Incepem si privim dincolo de eticheta pusa printre exceluri, plati, programari in service si costuri de intretinere. Te surprinzi dislocand caramizi din zidurile de aparare construite meticulous in jurul tau. Renunti la defensiva cu fecare clipa petrecuta impreuna, cu fiecare melodie dansata laolalta, cu fiecare picatura de alcool care aluneca pe soseaua gatului.
Week end ul asta a fost unul bun. Unul pe care o sa mi-l amintesc cu drag multa vreme. Cristi Todirita, colegul de camera, s-a dovedit a fi un mucalit adevarat. Jerry Seinfeld ar fi invidios pe discursul despre gaura generoasa din usa baii noastre cu vedere direct la tron. Sughitul necontrolat al lui Nuti, cantecele de jale ale Claudiei adresate unui Bogdan Giurca descumpanit, shot urile lui Bogdan Nestor, Lambada lui Razvan Domnica in care si-a sacrificat genunchii, lupta castigata a Domnului Burghelea cu Turnul Sfatului, momentul de creatie artistica a lui Sica Nicula asezat direct pe piatra cubica mesterind ultima proba a concursului nostru, discutia extrem de educativa cu Catalin Iftimie, momente la care am participat direct si pe care le voi pretui in mod special.
Personal, am contribuit la istoria grupului cu un buric dezgolit, un pahar cu vin spart si niste dansuri bezmetice pe melodii negociate la sange cu dj ul incapatanat. Sunt convins ca fiecare dintre voi aveti astfel de momente traite in aceste trei zile. Completati-le aici sau in gand. Efectul va fi acelasi.
Insa clipele cu adevarat importante au fost cele de sambata dimineata. Goana nebuna prin centrul istoric al Sibiului ne-a facilitat o calatorie mult mai profunda in interiorul fiecaruia dintre noi. Incercam cu Razvan sa cuantificam cumva energia si abilitatile fiecaruia de a interpreta si deslusi provocarile testului. Nu am facut profile psihologice, nici nu ne-am propus asta, insa ne bucuram de starea de bine instalata. Bastinasi draguti si disponibili, turisti mirati de vanzoleala noastra colorata in galben si albastru, frumusestile arhitecturale ale orasului, toate au cladit si intretinut o atmosfera excelenta. Si toate materializate in picturile care acum stau mandre pe peretii biroului umplandu-i de viata. Marturii ale puterii noastre creative, ale parteneriatului dintre suflete calde si mai vii ca niciodata. Tablourile vor ramane tinere si frumoase, si, cand le vom privi fugitiv, ne vor trezi la viata imagini din momentul in care s-au nascut. Artefacte care imbogatesc istoria colectiva a acestui grup.
Berea de dupa bauta la masa uriasa care strabatea toata terasa carciumarului ingrijorat a pecetluit cumva succesul actiunii din cursul diminetii. Am simtit, asa cum am facut-o de mai multe ori in timpul petrecut la Premium Leasing, ca insemn ceva si ca adaug ceva ul ala la cultura organizationala a TOPL istilor.
Duminica dimineata, pe sub ochelarii care-mi ascundeau, fara sa faca o treba prea buna, mahmureala pe care sunt sigur ca am meritat-o, am incercat sa va evaluez timid reactiile. Eram cu totii fericiti ca s-a intamplat, tristi ca s-a terminat si confuzi daca luni e zi de munca sau de umblat de nebuni prin Sibiu.
Dragostea este triumful imaginatiei impotriva inteligentei si a ratiunii. Poate ca astfel de clipe de eliberare spirituala si de constructie activa a unor relatii pe termen lung ne va face sa ne fie rusine sa refuzam atunci cand ni se cere ajutorul intr-o situatie de birou. Poate ca ar trebui sa traim mai des momente ca cele din week end ul minunat pentru a ne da seama ca fara afectiune, fara suflet, fara glume, vom ramane doar niste straini care impart spatiul si aerul conditionat din cladirea de birouri din Calea Giulesti nr. 8.
OK, acum centrul arata ca dracu' fiind un santier generalizat, insa orasul in sine parca arata mai putin ponosit decat acum cativa ani. Desi e clar ca e din alt film fata de Sibiu.
De exemplu ca schimbare in bine troleele arata civilizat, si noutate (pentru mine) primesti si bilet.... Sau strazi super circulate gen Traian nu mai arata ca etapa din Paris-Dakkar.